459 matches
-
nimic nu era logic și normal. Dacă Luke nu s-ar fi rupt din sărutare, eu n-aș fi fost capabilă s-o fac. * * * În următoarele săptămâni, am trăit într-o ceață. Totul părea să treacă pe lângă mine - detaliile nunții, tiradele lui Vivian, îngrijorarea lui Bea, absențele din ce în ce mai prelungite ale lui Randall. M-am întâlnit cu Mara într-o seară, să bem ceva, iar ea m-a întrebat dac-am început să iau sedative. Viața părea să fi devenit mută. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
De acolo vedea el lumea. Și de la geam, cred, zise Flavius-Tiberius, zâmbind timid În fața unei avalanșe de vorbe din care nu lipseau mici accente patetice, nepotrivite după părerea lui cu o ființă dezinhibată și voluntară. Înclina să creadă Însă că tirada Iolandei era o Încercare stângace de a-și ascunde iritarea pe care i-o provocase apariția lui nedorită. Se ridică gata să plece. Cuierul e În hol, zise Iolanda. Cu el am venit, cu el plec, replică Flavius-Tiberius. Tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
niște torțe, răspândind în jur mingi de foc. N-o să reușim să-l predăm în seara asta. Ai gonit până aici ca să-i pui pe fugă? Ai crezut... Blanchard mi-a tras în glumă un upercut, pentru a-mi opri tirada. — Am fugit aici fiindcă știam că nu pot să fac naibii nimic ca să restabilesc ordinea și dacă mă mai învârteam mult pe-acolo, riscam să fiu ucis. Îți sună cunoscută placa asta? — Mda, am râs eu. Apoi l-ai... — Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
laboratorul de criminalistică și vreau să mă întorc la uniformă - preferabil în tura de noapte. Învățam pentru examenul de sergent, iar Divizia Criminalistică mi-a prins bine ca domeniu de instruire pentru țelul meu - Biroul de Detectivi. Am început o tiradă despre mariajul meu de tot rahatul, despre felul cum tura de noapte m-ar ține departe de soție, bâlbâindu-mă când înaintea ochilor îmi apăreau imagini ale femeii în negru, și mi-am dat seama că mai am puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
arată? Adevărul e, dragă Dinule, că și noroiul e de origine divină, ca florile; că murdăria și caracterele infecte au aceeași origine ca puritatea. Sau crezi cumva că există două lumi, una creată de Dumnezeu și alta complotată de diavoli?” Tirada asta arată, singură, că pe culmile vanității devenisem opac. Lumea azilului avea logica ei pe care, plin de mine, o ignoram mergând ca un urs acolo unde trebuia să înaintezi ca o vulpe. Ceea ce a urmat n-a fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Henry dintr-o scrisoare primită la Începutul lui decembrie. Cinase cu Clarence McIlvaine, de la Harper’s, care Îi spusese că Trilby le plăcuse și că doreau să Îl publice pe ambele maluri ale Atlanticului, cu condiția soluționării câtorva aspecte controversate, „tirade anticlericale și așa mai departe“. Du Maurier văzuse câteva comentarii pe marginea cărții și cita din ele: „Un categoric pas Înainte față de Peter Ibbetson... O operă minunată, plină de fisuri, dar și de acel ceva luminos care se Înalță deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-n ea ideea frumuseței cei trecute, În matroana desflorită vede încă pe copilă. {EminescuOpIV 230} Ea vedea în înțeleptul cu-arătare reverendă Prototipul cucoșimei, pe-al cucoșilor cucoș, Când cu flori de-oratorie și cu ochi bisericoși, Adâncit platonizează în tiradă somnolentă. Astfel dar fini și dânsa drumul sorții pămîntene: Arde lumânarea vieții până la un căpițel. Și acum la bătrânețe, să-l uzeze și pe el, Ea drept candelă l-aprinde ființei suprapămîntene. Unt de lemnu-n sînt-pretinsa vatră a bigoteriei E
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a unei „Hoarde de aur”. O Întrupează cel mai bine Russelton, un personaj dintr-un roman al său mai vechi, celebru În epocă, Pelham sau aventurile unui gentleman, pe care, cu forță vizionară, Sir Edward Bulwer Îl surprinde Într-o tiradă. Trădat În dragoste, acesta alege să devină dandy, mai mult chiar: Leu. „Înainte de a intra În rolul pe care aveam să-l joc până la finele vieții, am studiat atent caracterul viitorilor mei spectatori. Am văzut atunci că englezii cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de admirație (dar și de invidie) o lume Întreagă. Prin aceste interioare fastuoase Își poartă Balzac, Edmond de Goncourt, Sue Însuși parte din personajele de viță nobilă, silindu-le să se plimbe, să contemple câte un tablou sau să țină tirade. VachéJacques Vaché (1895-1919). De cele mai multe ori, numele lui Jacques Vaché e asociat lui Arthur Cravan. Amândoi- poeți de avangardă, cu opere nu foarte Întinse, dar hotărâtoare pentru modernitatea radicală, amândoi personaje hors série, cum sugerează mărturiile contemporanilor, prezențe ieșite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu i-au dat voie. Și eu am stat afară, cu mintea încețoșată, încercând totuși să-l aduc pe ofițer la sentimente mai bune. Îmi răspundea calm, prefăcându-se că-mi dă dreptate, dar până la urmă spunea, după fiecare din tiradele mele, că el era doar un slujbaș, că avea o poruncă de dus la îndeplinire și că trebuia să mă adresez șeicului leproșilor. După zece minute, femeile ieșiră din cameră: două dintre ele o țineau pe Mariam pe după subsuori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
GARDIAN.): Taci, Bruno, taci... (Către ARTUR.) Gândiți-vă puțin, eu apelez la dumneavoastră pentru că știu că veți înțelege; pentru că ar fi mult mai bine dacă... ARTUR: Dacă? CĂLĂUL: Dacă v-ați sinucide, domnule! (Consternare pe fețe.) CĂLĂUL (Intră repede în tiradă.): Făceți-ne această bucurie! Acest imens dar, acest serviciu... O moarte ca o dovadă de devotament! Fiți bărbat! De ce să vă tai capul? De ce să muriți de mâna mea? Fiecare are mâna lui. Sunt bătrân, îmi tremură mâna... Să terminăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Încât țârâitul soneriei care anunța pauza să se declanșeze imediat după ce rotunjisem satisfăcut fraza de Încheiere. Am gestionat binișor cele mai lungi zece minute din viața mea. Spectaculos chiar, aș putea să spun, fără să mă laud prea tare. În mijlocul tiradei care amenința să nu se mai sfârșească (așteptam din clipă-n clipă ca zâmbetul lui Zoran să se transforme În schimonoseală de furie că fusese păcălit), așadar, Într-un moment oarecare pentru auditoriul remarcabil de răbdător cu divagațiile mele, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deschis șifonierul, am privit disperat șirul de costume întunecate și am oftat imaginându-mi cârligele umerașelor ieșind prin plasticul negru al unui sac de gunoi. Chiar și dac-aș fi reușit să recuperez un astfel de obiect din bucătărie sub tirada neîncetată care vedeam că avea să-mi urmărească fiecare mișcare, abia dac-ar fi suficient de rezistent încât să-mi permită să car cantități rezonabile de haine, ca să nu mai spun cărți, hârtii și toate celelalte părți și părticele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mărturisit totul lui Bette. O nouă greșeală, un nou pas eronat dintr-un șir lung de poticneli și aprecieri nefericite. Pentru prima dată în toți anii de când o cunoștea, Bette a lăsat mânia să se dezlănțuie asupra lui într-o tiradă de invective printre care cuvinte precum bolnav, lacom, scârbos și pervers. Și-a cerut iertare imediat, dar răul fusese făcut și, deși ea i-a angajat unul dintre cei mai buni avocați din oraș ca să îl apere, Harry a priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tineri furioși. Singură, izolată, cu vocea mică, dar fermă, aceasta îl acuză pe cel mai vocal dintre tineri de toate violențele din Piață și sfîrșește prin a-l trimite la plimbare pe motiv că e beat. Nu era. Urmează o tiradă revoltată și cumplit de sinceră a tînărului despre generația acestei doamne (și aceea a părinților acelor tineri) : ne-ați furat viitorul și speranțele revoluției, douăzeci de ani nu ați fost în stare decît să vă supuneți unora și altora și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îți va aduce profit, mai mult, sau mai puțin, dar îți va aduce. Altă cale dacă vei alege, nu vei reuși nimic, nicăieri, niciodată! - O, ba tu n-ai dreptate, Mihaela, n-ai deloc dreptate! - Sper. Ei bine, după această tiradă a Mihaelei, Osvald era de-a dreptul prostit și aproape aruncat cu totul în hăul dezolant al dezamăgirii. De fapt, în cadrul acestui dialog cinic și care înțeapă, numai ea crezuse în ceea ce spusese, el nu. Însă Mihaela nu făcuse altceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este să îmbrățișeze nu adevărul acceptat de toți, ci adevărul pe care-l simte el că-i adevărat! Acum, decizia îți aparține întru totul ție. Poftim, meditează. Pe urmă, alege. Eu mi-am terminat treaba aici! Și, sfârșindu și lunga tiradă pe un ton triumfător, Luiza, nemaiașteptând vreo posibilă replică din partea celeilalte, ca un călău care și-a încheiat misiunea sa pe eșafod, ieși în grabă din cameră și, pe urmă, din locuință, închizând după ea ușa cu zgomot. În urma ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înseamnă toate aceste „semnale”, de foarte multe ori în trecut le mai văzuse la mama sa, dar el nu mai apucă s-o îndemne să se liniștească încă o dată, căci dânsa se porni din nou pe răcnit. Se pare că tirada lui Șerban născuse în ea o impresie mult mai negativă, decât ar fi crezut el la început, și mult prea negativă, ca să dorească ea acum a mai face eforturi să se stăpânească. Fereastra camerei era larg deschisă în așa fel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
M-am săturat să fiu trimis prin Uniune În Bulgaria, cînd alții ca mine au văzut Parisul și Acropole și Florența. Mi-e lehamite să-i tot văd cîntărindu-mi tablourile În cei 20 m2 ai garsonierei mele, să le ascult tiradele de experți care știu să-și tempereze entuziasmul din necesități conjuncturale. Refuz să fiu ca ei. Totuși, nu-ți faci prea multe scrupule cînd apelezi... tocmai tu, care nu accepți nici un compromis. În arta mea, poți să fii sigură, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Pusese Întrebarea doar din dorința de a-l sfida pe doctor, convins fiind că Stone avusese o vedenie izvorîtă din imaginația lui de om persecutat; Întocmai ca și povestea cu săpătorii de pe insuliță. Nu se așteptase să curme dintr-odată tirada retorică a doctorului Forester. Se așternu o tăcere penibilă. — Dar săpăturile? adăugă Digby, Încet. Doctorul Forester Îl privea cu gura ușor Întredeschisă, din care se scurgea o dîră subțire de salivă, ce-i murdărea fața nobilă. — Du-te, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
veșnic, iar zilele de vară, livada și diminețile strălucitoare vor fi din nou ale noastre, nu vor muri nicicînd. Îl auzeam acum vorbind despre războaiele de demult și despre dureri vechi, acuzînd prezentul și pe conducătorii de azi Într-o tiradă avîntată ce vuia, se Înălța, se prăbușea și plutea În noapte, străpungînd fiece colț Întunecat cu puterea de pătrundere a glasului său de odinioară, din vremea cînd stătea de vorbă În pridvor În noaptea de vară, iar vecinii Îl ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nou. Se lăsă o clipă de tăcere și vecinii așteptară. — Of, Doamne! exclamă tata În cele din urmă grav și trist, cu glas scăzut, aproape imperceptibil. Și deodată se stinse În el toată vigoarea de altădată și mînia vijelioasă a tiradelor sale: redeveni un om bătrîn, bolnav și indiferent, aflat la un pas de moarte, iar glasul său era iarăși bătrîn, tocit, obosit și trist. — Of, Doamne! murmură el dînd din cap În Întuneric, obosit, trist și slăbit. I-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stăpînește. În orice caz, după ce-au Îndeplinit aceste gesturi da pietate și credință, spaniolii s-au ridicat Îndreptîndu-și genunchii plecați În rugă, s-au Întors spre mulțimea de indieni, care Între timp Îndrăzniseră să se apropie de această falsă tiradă, și-și descărcară muschetele asupra lor („ca să nu devină prea Îndrăzneți și amenințători“). Vreo doi-trei au căzut cu fața În țărînă, iar ceilalți au rupt-o la fugă spre pădure țipînd. Astfel, dintr-o singură lovitură, s-a instaurat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Pe o floare-n fața porții Cânt-un greier o tiradă, Iar bunica cu nepoții Stau pe-o bancă în ogradă. E în strai de sărbătoare Cu catrință și ilic Și-o cămașă mândră are Din fir alb de borangic. Păru-i strâns, cu o cărare, Ochii negri de cărbuni, Blândă
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_722]
-
mea, și vino!” Ștrengărița din fața mea intră în joc purtându-și mâinile cu încetineală de melc a mângâiere peste sâni și aplecându-se ușor în față a pornit să clipescă des din ochii râzători... Ieșeanul abia așteaptă să termin eu tirada, ca să atace el. -Distinsa noastră hangiță ar trebui să răspundă cam așa: „Întăriți-mă cu vin, cu mere răcoriți-mă, că sînt bolnavă de iubire”... Râdem toți trei, încât dacă la acea oră s-ar fi nimerit și alți mușterii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]