941 matches
-
Dar cred că-mi ești și adăpostul Îmi torni pe rană mir sfințit Și-ngropi și lama de cuțit. E un mister ce-l simt arzând Îl tot primesc eu cel plăpând, În lumânare-mi văd și pasul Și-n toacă îmi aud chiar glasul. Cuvântul vreau să fie viu Să mă trezesc atunci când scriu În calendar să pun altoi, Doar pentru vremurile noi. Atâta aș vrea să-Ți Mulțumesc Cu Primăvara toată-n vers, Să scutur colbul de pe talpă, În
BUZUNARUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371305_a_372634]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DE FLORII Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului În sat copacii-au dat în floare, Și cântă cucul într-un nuc, Răsună toaca-n depărtare, Chemând creștini la sărbătoare. Tot satul s-a împodobit, Și râd ferestrele în soare, În dangăt clopot s-a pornit, Chemând creștini la sărbătoare. Pe porți ies tineri și copii, Ducând verzi ramuri pe-a lor brață, În urma
DE FLORII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374015_a_375344]
-
au dat peste cap să ne serbeze acceptul, punând pe frișca tortului cu-atâtea cutume, cireașa unui R în plus în nume. Și ne-au mai dat și-un curcubeu de coviltir peste ploaia noastră de-ndoieli, bătând premeditat o toacă-n cer. MUNȚII SE DAU CU BUCATA Munții se dau cu bucata, Soarele se dă de-a dura, Câmpiile se dau în grămăjoare, Dealurile se dau cu legătura. Au crescut spăgile-n solul Slăbiciunii omenești, Țepele-s până la soare, De
POEME (1) de RĂZVAN DUCAN în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374052_a_375381]
-
la mânăstire dar tânăra învățătoare a refuzat să-l mai vadă, conștientă fiind de imposibilitatea continuării relației lor. Îndurerat poetul îi dedică o poezie pe care o și publică în Revista ilustrată de la Șoimuș, revistă citită și de învățătoare : Răsună toaca de utrină, În pacea unei nopți târzii Și, rând pe rând, câte-un opaiț S-aprinde-n multele chilii... Te văd în colțul vechi de strană Cum stai răpusă de răstriști Și-atâta jale pare scrisă În ochii tăi curați și triști
DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372474_a_373803]
-
poate atunci ar fi păzit și după moarte granița principatului... Din Suceava pelerinul se îndreaptă către Complexul Turistic Durău. Peisaje pitorești i se desfășoară de jur împrejur în fața ochilor. Dintre toate se ridică plin de măreție Muntele Ceahlău cu Vârful Toaca. Ceahlăul constituie o vie atracție atât al turiștilor români cât și străini. Aici este și o bisericuță unde se ține hramul muntelui. Acesta este al doilea vârf de munte căruia i se face hram în lumea ortodoxă, primul fiind în
PĂMÂNTUL SFÂNT AL ŢĂRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372868_a_374197]
-
ghini ? Și daci îi noapti ?! - Hai, fati, la mini, adi usturoi Și frijim cârnațu' și cu oui... coapti ! Di urziși și ghebi m-am cam săturat. (Sici au ș-aiestea vitamini mulți !) Înși io cu tini, pi îndestulat, Aș mânca... di toati, ca-n sferili culți ! Și de-om fașe-o ghini și de-om fașe-o rău, Viața țâț și duși că apa-n parau ! MOTTO: Acum, când am învățat să înotam prin apă că PEȘTII și să zburăm prin aer că PĂSĂRILE
FĂRĂ NICI O ALUZIE.... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371047_a_372376]
-
pe deasupra suprafeței de apă lucioasa, din dimensiunile timpului. O petala a unei flori, cade la picioarele creșterii sale. O tânără cu picioare lungi, sculptează în curburi excitante, nisipul, răsfoind o carte. De la ferestra unui bloc, se aud sacadat sunete de toaca. O soartă toaca și bate cu nădejde, o vânata albă coapta. O clipă de viață a unei liniști de viață. Jos se aude cum o altă soarta, insă pipernicita, târârie tomberoane cu gunoi. O greșeală a cetății, în maiou alb
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
apă lucioasa, din dimensiunile timpului. O petala a unei flori, cade la picioarele creșterii sale. O tânără cu picioare lungi, sculptează în curburi excitante, nisipul, răsfoind o carte. De la ferestra unui bloc, se aud sacadat sunete de toaca. O soartă toaca și bate cu nădejde, o vânata albă coapta. O clipă de viață a unei liniști de viață. Jos se aude cum o altă soarta, insă pipernicita, târârie tomberoane cu gunoi. O greșeală a cetății, în maiou alb, cu coturile sprijinite
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
tot îi dau târcoale. Măi Vali, este o bunăciune de ol- teancă de-ți cad plombele dacă o vezi, mă înțelegi? - Păi de ce nu ai mai ajuns, fir-ar drăcia dracului? - Când să ies pe ușă, mă pune ucigă-l toaca să răspund la telefon, cu toate că am dat ordin să nu mă caute nimeni orice s-ar întâmpla în afară de dezastru natural sau incendiu la firmă. Am văzut cine este și de unde este și ce-am zis: nu mă poate opri din
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
sexuală de timpuriu. Ne aducem aminte de idilele lui din sat cu iubita din poezia „Seara pe deal”. Poezia aparține perioadei de tinerețe (1871). Și este o amintire proaspătă a trăirii din sat. Cadrul rustic al începutului înserării, răsunetul clopotului, toaca, oamenii care se întorc acasă de la muncă, pregătesc starea emoțională tulburătoare a poetului: „ Ah! în curând satul în vale-amuțește, Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbește; Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagi, Ore întregi spune-ți-voi cât îmi
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347293_a_348622]
-
semnificații ofilite, exfoliindu-le, spre a le primeni apoi în catharsisul unui nou botez: „la mijloc de gând/ cinci din șapte cuvinte/ devin/ lacrima frunzelor nenăscute// al șaselea/ devine murmurul copacului tăiat/ al șaptelea/ izbucnește floare/ întru tăcere/ și sunet de toacă/ îmbrățișează inima mireanului/ și lacrima copacului/ într-o reînviere a sufletului/ și spiritului deopotrivă// într-al optulea cuvânt/ foamea de litere devine, sete de Înalt.”(„ șapte cuvinte”). Astfel, fiecare dintre acestea se prezintă la marele concert poetic într-un nou
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
-i dea binecuvântarea, fiind mulțumită că se descărcase de-o grea povară. Maica stareță Evdochia i-a atins în treacăt fruntea și câteva fire de păr care-i ieșiseră de sub banda albă, apoi a plecat grăbită să asculte liturghia, căci toaca chema prin sunetele ei la reculegere și pocăință. A doua zi maica Sevastia a părăsit pentru totdeauna mânăstirea. A fost chemată de organele de procuratură, și pusă sub acuzare de tăinuire a criminalului Andrei și a soției sale Leana, din
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
timpul castelanei plecate, Florile le ud cu lumină din stele, Iar altele prin grădină sunt înțărcate. Privesc cerul și știu că-s fratele lui, Mă înaripează, mă-nnorează, mă înseninează, Doar pisica birmaneză toarce zerseul nimănui Când în vie bate toaca cu fofează. În pragul scărilor ce duc spre cer Lumina curge la rădăcini de flori Fluturând evantaiuri egiptene și-apoi pier În metafora nevăzută de culori. Când pisica mă zgârâie și-mi dă fiori... Undeva s-aude zăngănitul porților de
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE-ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346480_a_347809]
-
scară cu trei trepte. Se urca părintele de canon săracul, sufla din greu, dar el voia să aprindă candelele în fiecare miez de noapte, să fie primul acolo când venea preotul slujitor. După aceea venea la stareț, lua blagoslovenie de toacă și de clopot și Părintele stareț de atunci nu dormea, era treaz, la apel, era în pravilă. Acuma are o mașină cu opt locuri, cu bagaj în spate și-ntr-o dimineață se duce după sticle, a doua zi are
ESTE GREU DE GĂSIT, DAR NU-ŢI TREBUIE PREA MULTĂ BĂTAIE DE CAP CA SĂ RECUNOŞTI UN POVĂŢUITOR DUHOVNICESC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345047_a_346376]
-
a doua nu-i lipsită de apropouri literare. Fereastra oarbă, falsă, care sugerează închiderea, beneficiază, poate tot urmare a mizeriei, de flori de mucegai, care însă, pe urma lui Arghezi, nu trebuie disprețuite. Căci pot revoluționa și estetica, și spiritualitatea. toaca de seară - e fumul din hornuri ori ceața pe vale? Ion Linu Admirabilă atmosfera incertă avansată de întrebarea retorică. Toaca de seară nu limpezește în niciun fel confuzia, ci o ratifică și o consacră, consfințindu-i momentul. Amin! Și să
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
de flori de mucegai, care însă, pe urma lui Arghezi, nu trebuie disprețuite. Căci pot revoluționa și estetica, și spiritualitatea. toaca de seară - e fumul din hornuri ori ceața pe vale? Ion Linu Admirabilă atmosfera incertă avansată de întrebarea retorică. Toaca de seară nu limpezește în niciun fel confuzia, ci o ratifică și o consacră, consfințindu-i momentul. Amin! Și să rămînă în veci. Geam de bordei - fluturele dă ture în jurul lunii Petru-Ioan Garda O sugestie interesantă: în lipsa unei surse interioare
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
Nu te speria, sunt dracul! Nu te holba așa la mine că mă deochi! - rânji diavolul cu satisfacție. Ștefan se smuci de lângă stâlp, dar o gheară lungă și vânjoasă îl prinse de turul izmenelor. - Unde fugi? - Tu ești, ucigă-l toaca! - strigă disperat Ștefan. În acel moment diavolul îl izbi cu putere de stâlpul porții. - Termină cu prostiile, creatură obraznică! Acuși apar zorile și nesuferitul de cocoș îmi ia puterile cu cântecul său. Să fi pregătit de plimbare, că mâine noapte
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
anotimpului. În acest timp al armoniei dintre pământ și cer în Basarabia se simțea, prin purificări spirituale, profundele iluminări ale sufletului românesc. M-am simțit ca acasă ascultând în sfintele mânăstiri și biserici pictate de zugravii legendarilor voievozi clopotele și toacele, care ne deslușeau muzica tainică a Universului. Era acea atmosferă în care se pregătesc sărbătorile pascale, cu lumina din candelele străvechi din altarele ortodoxe voievodale, care sunt în rugăciune de veacuri. Bisericile Basarabiei, unele pictate în exterior, în această perioadă
BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376520_a_377849]
-
numai în limba rusă. Și acasă, insist eu,nu vorbesc și românește? Văd că dumneavoastră vă puteți adresa într-o limbă curată, românească... Pe față i s-a instalat tristețea...apoi a dat din umeri, a neputință.... Departe bătea o toacă, pentru slujba de seară, vestind spre toaca altei biserici vremelnicia omului dar și veșnicia credinței. Se auzea ”un inedit concert de toacă - simfonie ireală, din care, întotdeauna se deslușesc sunetele lemnului sfânt cu ritmicități misterioase”... În respirația veșnică a Timpului
BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376520_a_377849]
-
eu,nu vorbesc și românește? Văd că dumneavoastră vă puteți adresa într-o limbă curată, românească... Pe față i s-a instalat tristețea...apoi a dat din umeri, a neputință.... Departe bătea o toacă, pentru slujba de seară, vestind spre toaca altei biserici vremelnicia omului dar și veșnicia credinței. Se auzea ”un inedit concert de toacă - simfonie ireală, din care, întotdeauna se deslușesc sunetele lemnului sfânt cu ritmicități misterioase”... În respirația veșnică a Timpului,creștinismul transformă,în prag de Paște,fiecare
BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376520_a_377849]
-
românească... Pe față i s-a instalat tristețea...apoi a dat din umeri, a neputință.... Departe bătea o toacă, pentru slujba de seară, vestind spre toaca altei biserici vremelnicia omului dar și veșnicia credinței. Se auzea ”un inedit concert de toacă - simfonie ireală, din care, întotdeauna se deslușesc sunetele lemnului sfânt cu ritmicități misterioase”... În respirația veșnică a Timpului,creștinismul transformă,în prag de Paște,fiecare biserică sătească în noaptea Învierii. Elisabeta IOSIF 21 aprilie, 2016 Referință Bibliografică: BASARABIA. DRUMURI DE
BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376520_a_377849]
-
ales!“ Pentru recuperare purității și păcii sinelui fiecăruia, pentru restabilirea bunelor rosturi, poeta propune revenirea la vechile și adevăratele izvoare ale frumuseții și înțelepciunii prin intrarea în armonie cu divinitatea, care se regăsește în lăcașurile de cult, unde „răscolitor bate toaca“, dar și în lucrurile simple din jur, aflate și ele sub lumina atotprotectoare a creatorului universal. Pelerinajul la Ierusalim, străbaterea Drumului Crucii generează cele mai impresionante trăiri oferind o altă perspectivă de înțelegere a vieții, a cărei esență este iubirea
ACTUALITATEA UNUI MIT de VICTORIA MILESCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376639_a_377968]
-
aprilie tot îi dau târcoale. Măi Vali, este o bunăciune de olteancă de-ți cad plombele dacă o vezi, mă înțelegi? - Păi de ce nu ai mai ajuns, fir-ar drăcia dracului? - Când să ies pe ușă, mă pune ucigă-l toaca să răspund la telefon, cu toate că am dat ordin să nu mă caute nimeni orice s-ar întâmpla în afară de dezastru natural sau incendiu la firmă. Am văzut cine este și de unde este și ce-am zis: nu mă poate opri din
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
cu găleată, Unde mormintele își plâng Istoria demult uitată! Când obosesc de drum nebun, Când forța nu mai are forță, Mă întorc în satul meu, cel bun, Să îmi aprind o nouă torță! Mă întorc acasă de- Înălțare, Când bate toaca-n satul meu Și simt, din binecuvântare, Că mă înalț, prin EL, și eu! Cât despre frumoasele cărți lansate la Alexandria, doresc să mă opresc asupra a două aspecte: primul este legat de capacitatea autoarei de a percepe într-un
TĂRÂMUL MIRIFIC AL ÎNTÂLNIRILOR ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376752_a_378081]
-
fost prezentate cântări din Marele Post Pascal. Vorbim de un timp al pocăinței, al mărturisirii, al împărtășirii și al rugăciunii. Al transformării interioare care ne aduce mai aproape de Dumnezeu. Spectacolul a început cu un mini concert în care sunetul de toacă, produs la patru ciocănele ne-a amintit sfințenia și magia locurilor mănăstirești de acasă. A urmat un răsfăț al simțurilor, un concert vocal sincronizat la perfecție. Pentru mine corurile bărbătești sunt fascinante, iar când vocile interpretează muzică bizantină, îmbinările vocale
CÂNT DIVIN de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375290_a_376619]