461 matches
-
zburat pasărea, au rămas pe ramură amprentele cuibului. Văzduhul păstra zborul ca pe o urmă de înger. Deasupra pământului, catapetesme fără sfinți; dedesubt, frânturile de nimic râvneau nimicul: Dumnezeu împărțea vouchere în icoană. Petru era piesa de puzzle cu muchiile tocite. Privea pe fereastră: zăpadă, pe sub zid, un om, o pereche de ghete, pași. Cine era acel individ, cu ce era încălțat, spre ce i se îndreptau pașii nu interesa pe nimeni; urmele imprimau misterul, semnele se priveau din semne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și brusc ieșiră în fața unui aerobuz. Mai mulți oameni în uniforme negre de preoți și un individ îmbrăcat somptuos, stând în picioare în iarbă, lângă avion, așteptau șareta. Preotul lucrător se aplecă, agitat, și-l împinse pe Ashargin cu capătul tocit al biciului, cu un gest brutal de nerăbdare. Zise degrabă: - Închină-te. E însuși Yeladji, paznicul criptei Zeului Adormit. Gosseyn simți o impulsiune violentă. Se răsuci și se lipi de fundul șaretei. Așteptă, acolo, mirat, și-și dădu seama, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
din această Încurcătură. Se uită la coasă, tovarășa ei În atâtea aventuri și masacre, dar ea se făcu că nu Înțelege, nu răspundea niciodată, și acum, complet absentă, ca și cum i s-ar fi făcut greață de lume, Își odihnea lama tocită și ruginită sprijinită de peretele alb. Atunci dădu la lumină moartea marea sa idee, De obicei se spune că nu există o primă oară fără o a doua, nici a doua fără a treia, și că a treia iese pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
însorită cum era asta, biroul meu avea un aspect întunecat, deprimant. Biroul din metal verde-oliv avea mai multe margini în care te puteai agăța decât un gard din sârmă ghimpată și singura lui virtute era că se asorta cu linoleumul tocit și cu draperiile murdare, în timp ce pereții aveau o tentă galbenă de la câteva mii de țigări. Intrând în birou, după ce furasem câteva ore de somn în apartamentul meu, și zărindu-l pe Hans Illmann așteptându-mă răbdător cu un dosar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fuseseră refuzate până acum. Fiecare dintre măsurile luate de medici, și care înainte nu dădeau nici un rezultat, păreau să lovească deodată în plin. Se părea că ciuma era, la rândul ei, hăituită, și că slăbiciunea ei bruscă dădea tărie armelor tocite care îi fuseseră opuse până atunci. Din vreme în vreme numai, boala se încrâncena și, într-un fel de tresărire oarbă, răpunea trei sau patru bolnavi în a căror vindecare se sperase. Ei erau ghinioniștii ciumei, cei pe care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ar fi mulțumit cu puține, doar cîteva sunete. Un fel de semnal; te iubesc devenise aproape interjecție, o exclamație În jocul cuplurilor În formare; Thomas nu credea că va rosti vreodată vorbele magice. Ar fi fost și caraghios; considera expresia tocită; definea stări extatice, trecătoare, precum un aaaaaaaaah din finalul unei partide oarecare de sex. Thomas și Ingrid erau Împreună, iar asta Însemna ceva. Imaginația unui cuplu - bun, rău - salva deseori aparențele; prefăcătoria, la rîndul ei, putea să aducă o anume
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ne-am îndreptat spre mama. Purta compleul bej de care pomenise și pălărie. (Mama nu rata nici o ocazie să poarte pălărie. Vă dați seama.) Era îmbrăcată oarecum prea elegant, ca și mine și Julie. Majoritatea oaspeților purtau pălării de paie tocite și rochii de ceai învechite, după moda elitei britanice la petrecerile date în aer liber. —Dumnezeule, oamenii ăștia n-au auzit că moda-i trecătoare? mă întrebă Julie în timp ce traversam peluza. —Julie, englezii cred că-i de prost gust să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
n‐ am timp. Adesea luni de zile nu‐mi amintesc de casă Când zeci de neajunsuri mă cer și când un glas De‐ i izvorât din suflet, pe suflet mă apasă. S‐ au coșcovit pereții îmbătrâniți de ploi, Sunt mai tocite parcă și scările de piatră, Cu coada răsucită, smucindu‐se în laț, Văd, m‐ a uitat și cânele - mă latră. Dar mama... Se încurcă în fuste alergând, Acum îi simt mireasma de prună și de pară Cum o simțeam atuncea
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
timpul, Încununată de virtuți, Căci vinul de Cotnar e-Olimpul, Olimp prin anii străbătuți. Azi, mulți beau fără ca să știe Ca dintr-un simplu-abecedar Ce veche-i vița cea de vie, Câți domni venit-au la Cotnar. Câte penițe, azi tocite, Au scris sublim în chip plenar, Și câte tâmple strălucite Făcut-au muză din Cotnar. Și vor mai scrie înainte Ce este extraordiar; Va fi o ploaie de cuvinte Cât fi-va-n lume vin Cotnar. Azi mulțumim cum se
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
lucruri scumpe și de calitate, dar nu ostentative. Patrick avea cearșafuri flaușate cu imprimeuri verzi, pentru iarnă, și unele bej de bumbac, pe elastic, pentru vară; în baie nu prea făcea curățenie, hainele și le lăsa în grămezi pe covorul tocit, iar canapeaua era mai murdară decât un scaun vechi de autobuz. Îmi place și mă simt mult mai bine la Jake. Poate că seamănă a superficialitate, dar îmi place să țin curat și să fiu la modă, să mă îmbrac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu o pauză de-o sclipire și-un zvâcnet anunțat prin aruncarea unui bolovan de tunet din bombardele învechite, pentru că, în loc să bubuie la impact, el își rostogolește fețele contondente de gresie ale cerului, stârnind fulgere ca o brichetă cu polizorul tocit. Așa cum lucrează bijutierul aurul în filigran, la fel de minuțios lucrează Toamna. Aștepți să i se sfârșească, tu o știi, calmul ăsta promițător de belșug și într-o dimineață te trezești năpădit de iedera roșie pe ziduri, răsfirată ca pletele iubitei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mie îmi place asta și acum (adică să văd eu dimineața, când mă trezesc, un trup gol lângă mine), eram sigur că va învăța să gătească, era fidelă pe atunci, o femeie obișnuită, de casă... Puică, acum e o nevastă tocită, dar țin foarte tare la ea - căsătoria îmi dă mie siguranță, curățenie, dar îmi ia din libertate, mă înnebunește ideea cu libertatea... îîî, nu cred, eu totdeauna am făcut ce am vrut - țin, deci, și la ea, și la relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a mai cântat un studiu, așa cum l-a numit ea, l-a mai privit direct schițând un zâmbet imperceptibil, i-a luat mâna și i-a arătat poziția normală a pianistului, și, În timp ce cânta, l-a rugat să privească pedalele tocite ale pianinei pentru a prinde rostul lor În interpretare. Rică a ascultat-o și a fost vrăjit de mirajul unor picioare pe care În visele sale le bănuise a fi nemaipomenite dar, a constatat cu bucurie că „Viața bate filmul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
muzici moi ce ning în valuri peste capul ciung de creier, împietresc în lungi acorduri, taie noaptea în felii care cad în ritm de greier. tot ascult și nu mă-ncred, e ca visul ce-ntretaie veghea cu un diamant tocit. unde sunt, când sunt acolo și aici, înăuntru, înafară, ca un clopot pendulând? când nu ești când în casă nu ești, când pereții, înmuiați de absența ta, se lasă, se slobod într-o rână, mi-e inima ațoasă, scărmănată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ceva drag lui și chiar era un cuvânt pe care îl iubea, poate cel mai puternic cuvânt din repertoriul romantic. „Dumnezeu să te aibă în pază!“ sau „Dumnezeu să te ierte!“ sau „Dumnezeu mi-e martor!“, toate formulele pompoase și tocite fâlfâiau în jurul cuvântului Dieu ca o perdea. Se întoarse încet, cu multă prudență, spre ușă. Și mesajul de la Michel? 16 Sprijinit de gard, Carosse privea cu atenție silueta care se apropia dinspre St Jean traversând câmpul. Stătea sprijinit de gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și brusc ieșiră în fața unui aerobuz. Mai mulți oameni în uniforme negre de preoți și un individ îmbrăcat somptuos, stând în picioare în iarbă, lângă avion, așteptau șareta. Preotul lucrător se aplecă, agitat, și-l împinse pe Ashargin cu capătul tocit al biciului, cu un gest brutal de nerăbdare. Zise degrabă: - Închină-te. E însuși Yeladji, paznicul criptei Zeului Adormit. Gosseyn simți o impulsiune violentă. Se răsuci și se lipi de fundul șaretei. Așteptă, acolo, mirat, și-și dădu seama, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
tata, în mod sigur le tăiase și el cu aceeași foarfecă, mi-am privit mâinile, încercând în zadar să mi le imaginez pe-ale tatei, le vedeam tot pe ale mele, albe și subțiratice, degetele trecute prin urechea de metal tocit a foarfecii, și atunci, deodată, un bătrân a strigat la mine că ce fac eu acolo, cum îmi permit să tai florile numai așa, pur și simplu, și că o să cheme miliția, iar eu voi ajunge la școala de corecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
drept că erau destul de mari, stăteau înșirate acolo sus, pe peretele de lut, la vreo patru metri de sol, nu prea-mi dădeam seama cum s-au putut cățăra atât de sus ăia de le-au făcut, erau și destul de tocite și nici ce anume reprezintă nu se vedea prea bine, parcă am recunoscut în ele niște case și animale și o mulțime de siluete umane, unele țineau arcuri în mână, altele vânau cu lancea mistreți și urși de pe un car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mă dau la o parte, că au și venit, începând să înfulece mămăliga îmbibată cu spirt. Deși mai eram încă amețit, ne-am apropiat de peretele de lut, câinii n-au venit după noi, ne-am dus direct sub basorelieful tocit, ne-am oprit dinaintea peretelui, de aproape părea o piele de balaur, numai solzi, și că face parte din basorelief, la început nici n-am vrut să-l ating, dar apoi i-am aplicat o lovitură de ciocan, au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
întrebat unde are loc acțiunea. — Aici, am răspuns eu, ridicând din umeri. Ne plimbarăm triști privirile prin bolta care fusese transformată pe jumătate - la lemnul de trandafir, la plușul jilav, la perdelele care atârnau moi peste geamurile murdare, la postavul tocit al mesei de biliard, la pocherul mecanic, la Fat Paul cu ochii lui șterși, cu fața lui de cârciumar, cu gura căzută în timp ce urmărea marșul ticăit al pendulului spre amiază. — Aici. M-am născut la etaj. Asta e proprietatea tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu prietenii mei în Bank Street, știu precis că am ieșit să beau ceva. O idee proastă! O, foarte proastă. La un moment dat, cineva m-a crestat cu ceva, un obiect cu vârful ascuțit, metalic sau cu un șuriu tocit. Cămașa îmi era găurită ici și colo, dar nu și haina - haina mea bună, cea mai bună. Acum era opt jumătate. Mi-am spălat fața cu apă și am simțit cum degete de foc îmi pipăie spinarea. Timp de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Am văzut-o de de parte, într-un grup de inși care așteptau la intrarea legendarei Arizona (o bombă ordinară, de fapt). Mi-a ieșit, mai împleticită ca oricând, în întâm pinare. Avea acum părul scurt, căzându-i în șuvițe tocite de-a lungul obrajilor. De câte ori o vedeam după o vreme mă frapa cât era de urâtă: buze subțiri și uscate, nasul prea cârn, fața pergamentoasă... Dar ochii arătau totuși o inteligență vie, ca și altceva, un fel de nebunie romantică
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pună lasoul în jurul gâtului. Din gura măgarului mă strigă omul cu banderolă. Mă întreabă dacă am folosit creionul. Ce mai aștepți? Scrie, scrie tot... Mai întâi cu un capăt, apoi, când se tocește, scrii cu capătul celălalt... Între timp, vârful tocit crește la loc la celălalt capăt... și tot așa... Scrie încet, nu te grăbi, altfel creionul se tocește mai repede decât poate să crească. Lasă un timp! Gândește-te la mersul țestoasei, ce lasă să se scurgă o eternitate între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ceafă. Vru să spună ceva dar nu găsi cuvântul potrivit. Îi trebuia unul anume, percutant, eficient ca o pastilă de nitroglicerină pusă sub limbă În momente de criză, ceva de genul „boule”, „securistule”, „pedeseristule”. Renunță, toate cuvintele i se păreau tocite. Elevul dispăruse În spatele unui pâlc de tuia. Aleea de zgură decolorată de ploi și tare ca asfaltul, pe care călca acum săltându-se pe vârfuri pentru a mai câștiga ceva În Înălțime, ducea direct la cafeneaua „Piticul” zisă și „Voltaire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ajungeți În lagărul de tranzit din Austria, deși nu mă așteptam să folosiți briceagul ca golanii, pe care litere el nici măcar nu le-a simțit frecându-i palmele, ceea ce mă miră căci e un om sensibil, ori erau așa de tocite că nici nu se mai simțeau, dar acum e vorba de viața dumneavoastră. La noi e ca Într-un lagăr dezafectat, Închis pentru renovare, care nu funcționează, În grevă, dacă vreți. O fi interesant, nu zic. Îți trebuie nervi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]