870 matches
-
în fiecare defect mișcările, degetele, gândul ei, urma vieții ei misterioase... Perfect reușite, ar fi impersonale! Cutia de țigări o administrează ea. Când i-am cerut una pes-te număr, mi-a refuzat-o și mi-a interzis să mă "tocmesc" (dar mai pe urmă, văzîndu-mă prea "nenorocit", mi-a acordat o țigară de favoare). Regimul la care m-a supus e aspru, dar îl suport cu voluptate: îmi satisface (măcar în parte!) apetitul de sclavie, nevoia imperioasă de a-i
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
e și El. Ne naștem, trăim și, dacă vrem murim, iar dacă nu, nu. - Cum adică, zise Mașa, dacă vreți, muriți, iar dacă nu, nu? Oare e posibil așa ceva? Aici nu e pe vrute sau nevrute. Cu moartea nu se tocmește nimeni... - Așa-i și nu-i așa, spuse Extraterestrul, privind meditativ pe geam. Se Întunecase de mult. Satul căzuse În letargie. Din când În când, se mai auzea lătrând, ici-colo, câte un câine sau se auzeau voci groase de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
când pe față, când pe dos, ca să se rumenească bine. Urli, țipi ca apucatul și Încerci să scapi de chin, să evadezi, dar Încotro? Peste tot e pulbere și praf cosmic. Și În fiecare fir ești tu... - Cum adică se tocmește? reuși să se dumirească cu Întârziere Mașa. Replica aceasta Îi stăruise Îndelung În minte, acum Însă buzele sale reușeau să articuleze o parte din frazele pe care În tăcerea ei gazda, cum se spune, le rumegase de mult timp, Întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îi stăruise Îndelung În minte, acum Însă buzele sale reușeau să articuleze o parte din frazele pe care În tăcerea ei gazda, cum se spune, le rumegase de mult timp, Întorcându-le și pe față, și pe dos. - Ba, se tocmește, replică oaspetele. Adică de ce să nu se tocmească. Toate În lumea aceasta și chiar și În cealaltă au un preț... Te tocmești, de ce să nu te tocmești? - Ca la bazar, spuse Mașa, Încercând să devieze discuția spre glumă. - Da, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sale reușeau să articuleze o parte din frazele pe care În tăcerea ei gazda, cum se spune, le rumegase de mult timp, Întorcându-le și pe față, și pe dos. - Ba, se tocmește, replică oaspetele. Adică de ce să nu se tocmească. Toate În lumea aceasta și chiar și În cealaltă au un preț... Te tocmești, de ce să nu te tocmești? - Ca la bazar, spuse Mașa, Încercând să devieze discuția spre glumă. - Da, ca la bazar, confirmă Extraterestrul. Mai scazi aici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cum se spune, le rumegase de mult timp, Întorcându-le și pe față, și pe dos. - Ba, se tocmește, replică oaspetele. Adică de ce să nu se tocmească. Toate În lumea aceasta și chiar și În cealaltă au un preț... Te tocmești, de ce să nu te tocmești? - Ca la bazar, spuse Mașa, Încercând să devieze discuția spre glumă. - Da, ca la bazar, confirmă Extraterestrul. Mai scazi aici la preț un pic, dincolo mai crești, și treaba merge... Orice suflet are un preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de mult timp, Întorcându-le și pe față, și pe dos. - Ba, se tocmește, replică oaspetele. Adică de ce să nu se tocmească. Toate În lumea aceasta și chiar și În cealaltă au un preț... Te tocmești, de ce să nu te tocmești? - Ca la bazar, spuse Mașa, Încercând să devieze discuția spre glumă. - Da, ca la bazar, confirmă Extraterestrul. Mai scazi aici la preț un pic, dincolo mai crești, și treaba merge... Orice suflet are un preț al său... E și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
piept!? Uneori sentimentele cântăresc mai greu decât materia din jur. Cuvintele Extraterestrului o descumpăniră și mai mult pe Mașa. Oaspetele știa să răstălmăcească În așa fel vorbele, Încât, orice ai fi spus, tot tu ieșeai prost. - Cu moartea nu se tocmește nimeni, repetă cu neliniște-n glas femeia. Ți-a venit ceasul să mori și ai murit cât ai zice of... - Așa-i și nu-i așa, spuse din nou, oarecum absent, Extraterestrul. Se vede că femeia era Încăpățânată și, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
boierule, are mare importanță. Una e să tratezi o afacere minoră, alta e Însă atunci când intră În discuție o sumă așa...mai substanțială.” „Să presupunem, o mie dollars. Îți atrag Însă foarte serios atenția, mie nu-mi place să mă tocmesc...!” - apăsă el pe fiecare cuvânt, având Încă proaspăt În memorie parodia de la bancă și mai făcând constatarea demnă de apreciat, deci și la bursa neagră se aplică aceleași reguli În raport cu sumele oferite În tranzacție. Omul de afaceri zâmbi satisfăcut.Se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
schimb valutar, i se pregătea o - cacealma dar, dorința, tentația de-a opține un câștig suplimentar, Îl impulsionă să aprofundeze tranzacția. Îl mai iscodi totuși. „ Nu-mi stă În caracter să te contrazic, de asemeni nu-mi place să mă tocmesc prea mult Însă, Îți fac o confidență... Cu două-trei ore În urmă, un coleg de afaceri de aici, din bursa neagră, mi-a oferit un preț asemănător. Dacă nu mă Înșel, chiar mai mare...” Bișnițarul se făcu negru de mânie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu voia să strice Legea, era treaba romanilor. Și așa planul a mai înaintat cu încă un pas. În acea zi, singur Iuda l-a urmat pe Iisus spre Golgota, umblând printre mărăcinii de pe marginea drumului, în vreme ce ceilalți ucenici se tocmiseră deja cu un conducător de catâri care tocmai pleca spre Bagdad să-i scoată afară din oraș și să-i pună pe drumul Damascului. Oo, și cum s-a cutremurat el când a văzut umbrele îndoielii pe chipul Lui, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și ducea apele dinspre vestul Europei până aici la câteva sute de kilometri înainte de vărsare. Veneau apoi, ca o centură, cartierele născute din legendă, cu birturi, cârciumi, restaurante ieftine de periferie, reînviate acum ca și după primul război, de tarafuri tocmite în grabă, cu repertorii lăbărțate, cu țigani chipeși, prelungind la ureche dulci melodii de cântece deocheate, apoi duioase romanțe de dor, căci se respira încă - naiv - aerul din veacul trecut, pe care nici tancurile celui de-al doilea război nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dădu din cap și păru a se gândi în sine: atunci auzea întăi numele flăcăului și parcă i se părea ciudat... —Niță Lepădatu? întrebă iar boierul. Și de unde ești? —De la Negoiești. —Din ținutul Ieșului? Și ce vrei? —Vrea să se tocmească la vite, cucoane Jor... se amestecă moș Nastase. —Vrea să se tocmească la vite? Bine. Da’ îndreptăriai? — N-am, zise Niță. Pe-acolo nimenea nu ni le cere. —Așa? Apoi nu ți le-oi cere nici eu, numai să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întăi numele flăcăului și parcă i se părea ciudat... —Niță Lepădatu? întrebă iar boierul. Și de unde ești? —De la Negoiești. —Din ținutul Ieșului? Și ce vrei? —Vrea să se tocmească la vite, cucoane Jor... se amestecă moș Nastase. —Vrea să se tocmească la vite? Bine. Da’ îndreptăriai? — N-am, zise Niță. Pe-acolo nimenea nu ni le cere. —Așa? Apoi nu ți le-oi cere nici eu, numai să te porți bine... Da’ de la boierul de la Negoiești de ce-ai plecat? Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui Faliboga răzbătea cu putere prin toate dosurile, și iapa lui albă fugea la trap pe cărări glodoase. Niță Lepădatu stătu o zi întreagă la hambare, ca să aleagă opinci pentru dânsul și pentru flăcăuașii de subt ascultarea lui și ca să tocmească cojoacele, cu Isailă cojocarul. Erau acolo clădite piei peste piei de oi, și opinci - ș-un miros greu de seu. Stăteau pe podina uscată, între cojoace, și pe ușa larg deschisă în două părți se vedeau depărtările nedeslușite și fumurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vedeți? Vreau să-l văd în arenă. O să moară în arenă, iar eu n-o să fiu răspunzător de moartea lui. Le făcu un semn soldaților. — Bateți-l, dar să nu-l zdrobiți cu totul. Apoi duceți-l la maestrul Manteus. Tocmiți-vă și luați pe el o sumă cât mai mare. Apoi înștiințați-l pe Antonius Primus despre hotărârea mea - râse ca pentru sine. O să fie furibund. L-am pus cu spatele la zid... Îi privi pe soldați cum îl loveau pe Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
învingem, zise Antonius cu glas stins. În cortul comandanților din tabăra flaviană, generalul armatei răzvrătiților era pe moarte. Titus se apleca din când în când spre el, cercetând la lumina lămpii plasturele de pe umărul drept. Deși rana făcută de ucigașii tocmiți de Vitellius fusese cauterizată, se redeschisese și se infectase. — Lachesis e pe moarte, șopti Titus. Errius Sartorius, care tocmai intrase, se aplecă îngrijorat deasupra lui Antonius, temându-se că va vedea semnele morții pe chipul celui care în doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
seri bune. Mă îngrețoșa și un astfel de gând. Am dat de Samsar după un anunț din ziar. Am stabilit întâlnirea în Cișmigiu. Nu-l invitasem acasă, rușinat de sărăcia în care trăiam. Am stat pe o bancă, ne-am tocmit câteva clipe, apoi mi-a oferit prețul pe care îl cerusem. Erau banii de care aveam nevoie. Mi-a propus să mergem la un local să bem cuvenitul aldămaș. Spunea că el așa face întotdeauna. O superstiție, poate, dar credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
funcționarea războiului de țesut. Dacă cineva Își exprima dorința să cumpere un ștergar, bătrâna se uita o singură dată spre obiectul ales și-i spunea lui Grințu prețul. Acesta Îl traducea aproape instantaneu. Doamnele voiajoare ar fi vrut să se tocmească, dar Grințu nu lua În seamă această dorință a lor. Uneori le dădea răspunsuri mușcătoare. La sfârșit tânărul ghid, fost pedagog, săruta mâna bătrânei și se Îmbrățișa cu moșul. Nu știuse niciodată cum Îi cheamă.) Deodată soarele străbate prin colierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o bătaie pe umăr. —Îți dai seama că te cerți pentru aproximativ patruzeci de cenți, nu-i așa? Întrebă Sammy, rânjind de parcă tocmai ar fi descoperit un secret foarte important. —Știam! am spus eu, revoltată. Dar nu de asta mă tocmeam. Atunci de ce? În mod evident, nu prea ești la curent cu cultura de pe aici. Se așteaptă să te tocmești. De fapt, se simt insultați dacă n-o faci. A, zău? Domnule, cât cereți pentru eșarfa asta? Întrebă el, adresându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Sammy, rânjind de parcă tocmai ar fi descoperit un secret foarte important. —Știam! am spus eu, revoltată. Dar nu de asta mă tocmeam. Atunci de ce? În mod evident, nu prea ești la curent cu cultura de pe aici. Se așteaptă să te tocmești. De fapt, se simt insultați dacă n-o faci. A, zău? Domnule, cât cereți pentru eșarfa asta? Întrebă el, adresându-se vânzătorului cocoșat cu cea mai blândă voce posibilă. —Șase dolari SUA, domnule. E de cea mai bună calitate. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se prezinte la un test de angajare la Compania Municipală de Transport Public din Los Angeles. Dar Hollywoodul l-a salvat din nou. Studiourile Monogram erau înconjurate de pichete de demonstranți: o coaliție de sindicate sub drapelul AFL. L-au tocmit ca spărgător de grevă - cinci dolari pe zi și, ca bonificație, o slujbă asigurată după încheierea grevei. A spart capete două săptămâni în șir, de le bâzâiau ălora creierii, fiind atât de dibaci la mânuitul bastonului de cauciuc, încât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
serie de invenții problematice. Prima invenție cu adevărat periculoasă pentru el a fost mașina cu scuipat, o berlină clasică ce consuma doar 25 ml de salivă la suta de kilometri. Marii industriași și petroliști, corporații internaționale și pro-globalizatori stupefiați au tocmit filiala bosniacă a Camorrei să-i facă felul. Decalarea sa temporală l-a ferit de gloanțele lunetiștilor și mitraliorilor, căci încercarea relativ nereușită a unei mașini a timpului îi indusese reflexe pretimpurii, matrixiene (oricum, era vizibil că vorbește cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
-se de o parte și de alta a gulerului rigid. Avea chipul unui om care (în sfârșit) nu mai trebuie să asocieze nimic cu nimic și se simte teribil de ușurat. Pagină separată Altă săptămână pe care și-o pierd tocmindu-se cu comercianții și flatându-l pe guvernator la masă. În momentele de liniște, Jonathan își dorește cu adevărat să poată începe lucrul la fișele sale. Misiunea este înfricoșătoare. Pe trei pagini sunt listate documentele pe care trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tot în livadă: într un fel pictorul se claustra în răzeșia sa. Înconjurată de acareturi care fuseseră odinioară odăi pentru slugi, grajduri, fînării, șuri și cuhnii, casa avea în jur numai copaci. Sub pomi, bătrînii lui Goilav stăviliseră un izvor, tocmind rîmnic înconjurat cu sălcii. Primăvara erau năimiți niște țigani pentru a săpa grădina. Iarba creștea încîlcită iar printre ramuri înflorite lumina cobora pînă la buburuze și furnici. Dintre copaci Goilav observa gîzele care cărau dulceața fînului la stupi. Cîteodată, deasupra
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]