877 matches
-
atmosfera de boemie care concurează pe cea a buchiniștilor de pe malurile Senei. Făcându-mi "rondul" prin zonă, unde deja eram cunoscut ca un cumpărător avizat, care avea avantajul în fața vânzătorilor de a vorbi spaniola, dar și dezavantajul de a se tocmi "la sânge" nu de dragul prețurilor ci de dragul tocmelii, am dat peste o carte plină de interes, parfum și culoare: "El hijo alegre de la cana de azucar biografia del Ron'' "Copilul vesel al trestiei de zahăr biografia romului", publicata de Fernando
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
adică eu), că am avut un comportament ciudat, dar că abia astăzi dimineață a observat lipsa ceasului care știa că era pe masa de lucru, la vedere. Cum amândoi am tăgăduit în continuare, ba chiar cu oarecare aroganță, s-a tocmit un proces verbal, urmând să ne prezentăm, după amiaza, la Poliție. Eram așteptați la ora trei. Disperarea noastră era totală. Cinstea însemna, în acei ani, ceva mult mai important decât astăzi. Un elev hoț era condamnat la disprețul public, nemailuând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ziarului”. „Care ziar?” „Ziarul meu. Îi dăm drumul în trei luni”. „Fără mine”. Râde. „Bine. Cât iei pe articol acum? Eu îți dau dublu. Chiar triplu, dacă e nevoie.” „Nu e nevoie, e doar imposibil.” „Zi, domn’le. Nu mă tocmesc. Cât iei acum?” „Nimic. Scriu de plăcere.” E prima oară într-un ceas de vorbă când îl simt pierdut. E prima oară în viața lui când nu poate da dublu, triplu „dacă e nevoie”. Și pentru asta nu mă va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
fi putut rezista tentației de-a studia în mod direct multitudinea de țesături și culori din nenumăratele magazine ce te îmbiau la tot pasul? Apoi, odată ajuns în zona lor de influență, ar fi fost o impietate să nu mă tocmesc pentru fiecare rupie, măcar de amorul artei conversației în engleza mea împiedicată. Trebuia să mă bucur că sunt acolo, că viețuiesc și eu în... mulțimea aceea umană imposibil de descris în cuvinte obișnuite. Pipăiam țesături, admiram imprimeuri, desfăceam sari-uri
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mică stângăcie a sa, așa că, pentru el, niciun produs nu era ultimul, niciun preț nu era bătut în cuie, era deschis oricărei înțelegeri: el voia să vândă, el trebuia să vândă. Mi-au fost confirmate sugestiile din țară: să mă tocmesc la maximum, dacă doresc să obțin prețuri de două-trei ori mai mici. Mi s-a atras chiar atenția că, în caz contrar, ești categorisit drept naiv. În cel mai bun caz! Prima și, probabil, cea mai ispititoare ofertă venea chiar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ashram-ului sau prefera o vizită la casa lui SHRI MATAJI. Recunosc, nu am observat niciun moment vreun regret pe chipul fetei; din contră: entuziasmul de după vizita amintită mi-a trezit mie păreri de rău! La Mumbay, în piață, m-am tocmit îndelung pentru două sari-uri, două curte, două șaluri și două perechi de butoni pentru curte. Să vă spun prețuri: sari-uri: 6-10$ sau, mai scump, până în 15$; curte: 7-9$; șaluri: 3,5-6$; butoni pentru curtă: 0,4-2$, chiar mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
flori pe care le ținem în mână. Cimitirul e dezolant, uscat, „ars”; florile de toamnă, care-l invadau în alți ani, în septembrie, de data aceasta aproape că nu se văd. Mormântul e neîngrijit, candela neaprinsă (bătrâna pe care o tocmisem ca îngrijitoare nu se ține de cuvânt). Aprindem lumânări, care ard frumos, e o zi senină, fără vânt. Jeni se duce la bătrâna aceea, care stă peste drum de cimitir, să-i ducă totuși suta de lei și jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
crezut, firește, nici de astă dată În realitatea acestui Adrian Maniu, nume neverosimil după sonoritățile lui prea alese și agreabile urechilor, ca Împrumutat parcă din romane sau piese cu personaje factice, socotindu-l pe acel adus În fața mea vreun figurant, tocmit pe un capuținer, al farsei literare Încercate de Nae Ionescu și de alții, poate, fără altă treabă, de la Terasă, unde atâția tineri cu părul lung, lavalieră și fără man șete la cămașă debarcau fără nici un gologan În pungă, dar plini
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vodă - supărat - la 31 martie 1763 a „poruncit” cu tărie: „Io Grigorie Ioan Calimah...Poruncim sfinției sale, părinte arhimandrite de la...Galata pentru ocolul de la Târgușor, care vă s-au și mai poruncit și cu altă carte a domnii mele, să-l tocmiți și să-l schiniți...Acum cu hotărâre îți poruncim...cât cuprinde partea sfinției tale, să scoți pari noi de stejar și nuiele din codru și să îngrădești gardul nou, bun, și să-l schinești bine...să să și mai lărgească
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și să o aduci aice la mănăstire.” O ultimă împuternicire este cea din 27 sept. (7250), când s-au dat unui om gospod, să margă să aducă pe Ioniță Coca petrar ot Scheie și pe Irimie din Târgușor, care sânt tocmiți la mănăstire Trii Sfetitele pentru ca să lucrezi.” Iți amintești, dragule, că în 1641 Vasile Lupu voievod a adus de la Constantinopol moaștele Sfintei Parascheva și le-a depus în noua sa ctitorie?Imi aduc aminte, mărite Spirit. - Uite că voievozii care au
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vinde făina.” Apoi la 20 ian. 1646 (7154) a cumpărat o casă pe Ulița Nouă. La 6 feb. 1662 (7170) un nou zapis spune: „Eu, Marco morariul, scriu și mărturisescu cu cestu zapis al mieu, de nime nevoit...m-am tocmit cu părintele Veniamin Hagi egumenul...de la sfânta mănăstire Hlincea, și le-am vândut un iaz de moară ce l-am iezit eu pe locul svintei mănăstiri, și doao părechi de hiară de moară.” Mănăstirea Hlincea a făcut afaceri, dacă putem
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
voievod. La 18 mai 1627 (7135) însă, egumenul mănăstirii Hlincea își calcă pe suflet și revine la sentimente mai bune și spune: „Mărturisescu, cu a mea scrisoare, cum am fost înaintea Divanului, cu Eftimie și cu Pavel, de ne-am tocmit de bunăvoie cu fratele cu egumenul Gavriil de la Svetâi Nicolae den Tarina Iașilor ca să hie întru pace de acmu până în veci, nice să mai pârâm noi pre dânșii nici ei pre noi, ce ne-au dat noaă parte den bucatele
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Cârstian arată pas cu pas locul vechiului hotar, spune: „Pân-aice măriia ta le-au fostu gâlceava și s-au găsit și hotarăle pân-aici stricate, ce nu se știe de lucrători sânt stricate au de alții...și s-au tocmit iar la loc...precum au fost de vac.” Dintre zapisele care vorbesc de unele pricini ale călugărițelor de la Socola cu megieșii sare în ochi porunca lui Constandin Mihail Cehan Racoviță voievod către slujbașii domnești, din 5 dec. 1751 (7260): „Scriem
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și Rediul lui Tatar, fără să dea socotală nimănui. Însuși vodă Grigorie Ghica este nevoit ca la 12 aprilie 1739 (7247) să poruncească: „De vreme ce șidere voastră să află pe locurile Socolii, să căutați, dară, vădzând carte domnii mele, să vă tocmiți și să vă așădzați cu călugărițele, ori să le faceți și voi câte o slujbă ca să cunoască și mănăstire ceva poslușanie și folos, căci șideți pe acel loc, ori nevrând să le faceți poslușanie și de veme că de bucatele
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
n-aibă cu mănăstirea Copoului, nice să se amestece nimic, ce să fie osăbite ca dintăi și să se numască mănăstire mare ca și alte mănăstiri și să fie închinată la toate mănăstirile de Svânta Gora...Si domniia me am tocmit svânta biserică și cu bucate de hrană încă o am miluit; și am miluit-o cu o bucată de loc din hotarul târgului Iașilor pregiur svânta mănăstire, cu loc de țarină și fânață și cu vii și cu loc de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
aceasta sfântă mănăstire dator să fie și igumenul care va fi dupe vremi a cerca să aibă purtare de grija pentru cerdacul (casa) ce s-au făcut di cătră domniia me pe moșie mănăstirii ca să nu să răsipească și să tocmească cele ce s-or strica dupe vreme.” - Uite de unde aveam să aflu, mărite Spirit, că vodă Matei Ghica și-a făcut „Casa de vânătoare” pe moșia mănăstirii Sfântul Atanasie!Nu ți s-o făcut dor și de alte noutăți, dragule
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
sapată a lui Sf. Spiridon, se poate ceti următoarele în limba românească: „La 1704, 1758 și 1807 s-au zidit din nou în locul altei mai vechi mănăstire, iar acum în zilele prea Inălțatului Domn Mihail Grigorie Sturza voievod s-au tocmit cu turn și cu frontoane, sub Epitropia boierilor Alecu Sturza Vist...,Spătariul Iacovachi Veisa și Vornicul Grigore Crupenschi. Leat 1847.” Si spune mai departe N.A.Bogdan: „...pe o icoană de argint foarte veche a S-tului Spiridon, ce este pusă pe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
bătea mai mult spre blond, păr lung și cu unduiri aurii cînd și-l pieptăna în zilele de sărbătoare, lăsîndu-l să curgă pe spate. în zilele de lucru îl împletea în două cozi groase pe care le răsucea și le tocmea astfel încât să n-o încurce în treburile zilnice. Avea obrajii mai albi, ca toți blonzii, iar înfățișarea aceasta îi era completată de cei doi ochi albaștri și limpezi, cu o privire plină de căldură și inteligență. Urmase cursurile școlii primare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a fost lăsat la vatră în 1880, după ce împlinise vîrsta de 25 de ani, când s-a întors la Cuci și a continuat să lucreze în gospodăria părinților săi. Ca tânăr holtei cutreiera satele din jur la horele și jocurile tocmite de tineri și mergea la iarmaroacele ce se țineau în localitățile mai răsărite ca Băcești, Pungești, Negrești. Din povestirile lui, Maria și chiar nepoții au aflat cum a cunoscut o fată din Rafaila, Elena Frasin cu care s-a înfiripat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de cu noapte și pe Mihăiță, avea nădejde în el că-l ajutase și la cărat marfa și la așezarea acesteia în căruță și mai ales, o păzise cât timp taică-su vorbea cu negustorii care pregătiseră marfa. Mihăiță își tocmise un cotlon în spatele căruței unde stătea în voie și putea să țină ochii și pe încărcătura ce o cărau la Pungești. Mersul la pas al cailor, gândul că se poate bizui pe Mihăiță și oboseala ce îl ajunsese după tot
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mărturiilor unor consăteni ce mă cunoșteau bine și știau cum am ajuns să cumpăr acel blestemat ogor, am cîștigat la prima judecată. Dar banditul de cumnat, cu scorpia de soră-mea au făcut recurs, au dat bani grei avocaților, au tocmit martori mincinoși și prima hotărâre a fost anulată tot prin judecată și de atunci viața mea a devenit iad. ” într-adevăr, au continuat să se judece, Costache a cheltuit o groază de bani cu avocații și procesele, încît au început
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dorm altădată mai mult. S-ar putea ca mâine să merg cu tata care duce cu căruța marfă la târgul de la Puiești” spuse flăcăul și vru să iasă. Fu oprit de bunicăsa care îl întrebă dacă a fost la hora tocmită la Cursești Vale. − Am auzit că ai fost și tu la hora lui David. Ia spune, ai chitit vreo fată de prin părțile noastre, ca taică-tu? glumi bunica Elena; − Am fost eu la mai multe jocuri și la Gârceni
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ce i s-ar fi cuvenit. Atâta i-a trebuit lui Emilia, s-a stropșit la el că dacă asta urmărește, să aibă mai mult pământ, nu mai vrea să-l vadă. E iute la mânie, poate se mai puteau tocmi lucrurile dar nici n-a vrut să mai audă de el. De Gheorghiță ți-a spus Mihăiță că-i băiat harnic, îi place să muncească și să învețe. Fetele astea mici, Maricica și Lențâca sunt ascultătoare, au grijă de cei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
foarte conștiincios și disciplinat, nu degeaba primise insigna voluntarilor. Trecu pe la Profira, fata vecinului Vasile Pâslă și o anunță că nu va putea să meargă împreună cu dânsa la Gârceni, unde se știa că se face petrecere iar tinerii de acolo tocmiseră și muzicanți pentru joc. − Merg la școală, Profiră, m-a chemat domnul Obreja ca să-mi dea niște vești și să învăț niște cântece noi la vioară. Să nu te superi că nu merg la Gârceni, mama a spus că trebuie
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
alta mai scundă dacă omul ar fi acceptat un preț mai mic, gândindu-se că pe Rujana ar pune-o pe dreapta la jug, adică de brazdă iar cealaltă în stânga, de către om. Dar stăpânul se lăsa greu, s-au mai tocmit dar stăpânul Floricăi nu lăsa din preț nici în ruptul capului . Văzându-i cât se frământă și mai ales cât suflet punea Maria ca să-l convingă, un om necunoscut intră în vorbă spunând: − Oameni buni, nu vă cunosc nici pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]