1,334 matches
-
Cu disperarea celui ce se-neacă înotând Într-un ocean în clocot ce-i gata să-l usuce... Te strâng, iubito, în vis și-n gând de drag Cu resemnarea unui călător pierdut Ce-abia se sprijină bătrân într-un toiag Pe ultimul lui drum prin mlaștină și lut... Te strâng de drag, iubito, în brațe și în vis Cu alinarea leului răpus de o leoaică Ce puii apărându-și, iubitul și-a ucis Când seara plânge trist o balalaică... Te
TE STRÂNG de ROMEO TARHON în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351903_a_353232]
-
fantomatic abur rătăcit în oglindă, tremură de câteva ori și dispare în neșlefuite bucăți de lumină. Nu-mi loviți umbra! nu are nicio vină; prieten de soi, mă-'nsoțește tăcută, numărându-mi pașii în gând, din doi în doi. Precum toiagul unui orb orice drumeag îl ține minte; la fel ca el, pe lângă mine o ia 'nainte spre-acel peron fără siglă, rece și pustiit, unde niciun tren n-a venit, dar nici n-a plecat, de parcă blestemul singurătății l-ar fi
NU LOVIŢI UMBRA de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352263_a_353592]
-
ajunși pe aceste fericite meleaguri, desigur numai în folclorul de largă circulație, cel cu valențe formativ-educative, deoarece în practică... - Mmmdaaa, daaa, daaa, buuun, bun de tot, gândi un bătrân falnic, îmbrăcat cu o cămeșoaie albă și având în mână un toiag noduros, care urmărise cu multă atenție toată întâmplarea, însă de la o anumită distanță pentru a nu influența în vreun fel mersul lucrurilor.... A doua zi, era într-o miercuri, domnul Aristide se trezi cu noaptea-n cap, se dădu jos
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
niște lichele leneșe, care-și râd de bietul om, ce pare cam simpluț, ca să nu spun mai mult ! Ia, hai, să fac o verificare mai atentă, la fața locului... În poartă bătu un bătrân înalt ce se sprijinea pe un toiag, deși nu părea deloc ajuns de vreun beteșug. Câinii domnului Duluman, niște creaturi greu de definit, cu ochi roșii și bale verzui, să repeziră în salturi spre poartă, deoarece rația lor zilnică, bine gândită de gospodar, era formată din șuturi
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
pe frații care l-au ispitit. * * Tot avva Gheorghe, părintele nostru, ne mai povestește despre același frate Gheorghe, spunând: Într-o zi păștea porcii în Fasaelis și au venit doi lei să rapeasaca un porc. Fratele Gheorghe și-a luat toiagul și i-a alungat până la sfanțul riu Iordan. * * * Tot părintele nostru ne povestește iarăși, zicând: Am inceput sa zidim biserică sfanțului Chiriac în Fasaelis și am săpat temelia bisericii. Într-o noapte mi s-a arătat în vis un monah
LIVADA DUHOVNICEASCA (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352457_a_353786]
-
ce dezleagă taina mântuirii. O rază de lumină coboară asupra Sfintei Fecioare, semnul umbririi Duhului Sfânt. Tradiția iconografică reține și alte variante ale icoanei, inspirate și de unele scrieri apocrife. Spre exemplu, aceea în care Gavriil vine spre fecioară având toiagul (semnul autorității) în mâna stângă, iar cu dreapta o binecuvântează, zicându-i: „Bucură-te!“ Fecioara, așezată pe scaun, poartă o îmbrăcăminte purpurie, simbolul autorității regale, cu cele trei stele pe ea (simbolul fecioriei). Maria pare surprinsă, în timp ce lucra la perdeaua
DESPRE PRASNICUL BUNEIVESTIRI SAU ÎNCEPUTUL MÂNTURII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350499_a_351828]
-
venit timpul să să înțelegem pe Dumnezeu care vrea ca O M U L să devină o ființă perfectabilă, este chemat la desăvârșire", găim slovă înțeleaptă a autorului în cuvântul său și un îndemn de adevărat patriarh: OMULE, "I-ați toiagul de pelerin și alocă-ți timp pentru o călătorie în interiorul tău pentru a descoperi cine ești și încotro te îndrepți". Citiți această carte cu stiloul în mână. Printre paginile ei veți cunoaște un adevărat prieten care o să vă dea sfaturi
EUROPA CU CAPUL ÎN STELE ŞI TRUPUL ÎNSÂNGERAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350644_a_351973]
-
apară în presă. Cu toate astea, în 1987, săptămânalul „Literatura și arta”, al cărui redactor-șef fusesem ales de scriitori un pic mai devreme, reușise să devină un stindard. A fost primul din URSS care a vorbit despre deportări: nuvela «Toiagul păstoriei» de Ion Druță apăruse la 4 septembrie 1986; a vorbit despre foametea organizată de sovietici în 1946-'47 (poemul „Îngerii roșii” de D. Matcovschi), despre faptul că moldovenii sunt români, că limba ni-i română (poezia „Limba noastră cea
GALERIA SPURCAŢILOR: FLORIN CÂRLAN – SECURISTUL LUI CEAUŞESCU de NICOLAE DABIJA în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350727_a_352056]
-
o sărbătoare a dragostei, speranței, bunătății și generozității. O serie de simboluri ne ajută să-l recunoaștem pe Sf. Nicolae. Ele s-au dezvoltat din povestirile cele mai populare: Mitra - acoperământ al capului în formă de cupolă, purtat de episcopi. Toiagul - simbol al păstorului peste popor. Trei bile de aur - reprezintă zestrea acordată fecioarelor; sunt folosite mere sau portocale pentru a simboliza darul. Monedele de aur sau punguțele - altă modalitate de a reprezenta aurul fetelor. Pantofii - puși în așteptarea darurilor. Nava
SFÂNTUL NICOLAE VINE ÎN BELGIA de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 106 din 16 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350801_a_352130]
-
creițari - mărunți, Să nu mai tremurăm pe-afară . Tata-l cinstea cu țuică fiartă, Puțin să se mai dezmorțească Și-l conducea până la poartă, Nu cumva să se amețească . Nu trecuse bine pragul Și noi leșinam de râs ... Moșul uitase toiagul Și se pusese pe nins . Noi ne bucuram în sine, Gândind după mintea noastră, Că la anul care vine, Iar ne bate la fereastră . Astăzi, timpul e mai bun, Că la toți copiii Țării Vine, darnic, Moș Crăciun Cu de
MOŞ CRĂCIUN SAU MOŞ GERILĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351586_a_352915]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > COPILĂRII Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 399 din 03 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Clinc Străfulgerare Roua - sunet în picur La firul ierbii Asigurare Penumbră rece Toiagul bunicului Senzor încrustat Canină N-au încă nume- A trecut câți ani Stăpâne câinos !? Rocă Clipa curăță Umed pasul sclipirii Piatra ponce Presimțire Bunica mea Cu cerul aspră povară... S-a trezit tataie ! Caier Din copilărie În furca înfuiorată Mătasea
COPILĂRII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346574_a_347903]
-
și să-mi huzurească. Stă proptită-n zare, singură veghează Peste valea-adâncă și încununează Legături cu cerul și cu apa vie... Viața-n echilibru este-a ei simbrie. „Fără apă cine-ar mai trăi? ... ” Zise înțeleptul, și se sprijini În toiagul sfânt, de Moise purtat; Care,-odată-n piatră, atunci când a dat, Apa cea sfințită curgea ca argintul ... Setea-și potoleau oamenii, ce gândul Demult toți și-l luase; fiecare-n parte Așteptau sfârșitul, simțeau a lor moarte Care... nemiloasă, venea înspre
CUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346608_a_347937]
-
capitol: -Capitolul 1- Planul înțeleptului Bătrânul urcă cu grijă scara ce ducea spre zidurile cetății. Acolo, pe o platformă de lemn stăteau soldații înarmați cu arbalete și arcuri. Când văzură bătrânul trecând cocoșat pe lângă ei și sprijinindu-se cu un toiag, toți soldații, majoritatea tineri, i se închinară lui. Totuși, el nu era îmbrăcat în veșminte nobile. Avea o mantie albă în jurul lui. Barba lungă și părul purtau de asemenea culoarea zăpezii. Ochii, însă nu respectau culoarea albă predominantă a bătrânului
CASTELE DE FLAVIUS JEBELEAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346672_a_348001]
-
în pădurea fermecată El a intrat pe calul său A văzut unicornu-ndată Destinul trist și drumu-i rău. Pădurea l-a făcut să uite, Ce căuta pe-acel meleag, La ea ca să-l oprească, iute L-a fermecat cu-al său toiag. Era pădurea fermecată Prințesă blestemată ,oare? Ea sărută prințul pe dată, Blestemul lui atunci dispare. Când prințul vede-a lui mireasă (Căci a ales-o într-un final) S-a destrămat și ceață deasă... Plecară-ntr-un castel banal. Prințesa
PĂDUREA FERMECATĂ de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351121_a_352450]
-
în pădurea fermecata El a intrat pe calul sau A văzut unicornu-ndată Destinul trist și drumu-i rău. Pădurea l-a făcut să uite, Ce căuta pe-acel meleag, La ea ca să-l oprească, iute L-a fermecat cu-al sau toiag. Citește mai mult Pădurea fermecatăDemult în timp, lang- un izvorUn unicorn a adormit,În vis văzu un călător,Un prinț ce nu era iubit.Când în pădurea fermecatăEl a intrat pe calul șauA văzut unicornu-ndatăDestinul trist și drumu-i rău.Pădurea
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
nu era iubit.Când în pădurea fermecatăEl a intrat pe calul șauA văzut unicornu-ndatăDestinul trist și drumu-i rău.Pădurea l-a făcut să uite,Ce căuta pe-acel meleag,La ea ca să-l oprească, iuteL-a fermecat cu-al sau toiag.... Abonare la articolele scrise de mihaela mihăilă
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
-n floare. Roiuri de gâze, fluturi și albine Zburau când pe pistil, când pe stamine, Greierii nici că se puteau abține; Cântau nepăsători că toamna vine. Bunicul, cu nepotul său de mână, Pășea tăcut cu ochii în țărână. Într-un toiag, cu trupul pe o rână, Gândea că-atât din el o să rămână. - Uite, nepoate, vezi ce frumusețe? Eu n-am putut s-o văd la tinerețe... Am alergat să fac lucruri mărețe Și m-am trezit abia la bătrânețe! - Bunele
BUNICUL ŞI NEPOTUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356481_a_357810]
-
havuzuri de marmură, sculpturi de Praxiteles, „nuduri de Rubens pe coperți de jurnale absurde”, silene și satyri, Shiva de la Ellora, figurine de Tanagra, un autoportret cu piele levantină, „o valiză plină de nori” à la Magritte, pantofi de antilopă, Sutra Toiegelor, „icoane violete de iarnă”, glicine, petale roșii de lotus nashiwara, salcîmi albi de Kamciatka, „trecerea unei păpădii mari / cît un templu în straie albe prin cartea lui Milan Ryzl”, goeția kahunei chemînd magic Sufletul Gaiei, Folies Bergères și plumbul Senei
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
și dacă se va face frunză "unde mergi fătuca mea?" cu un gest încetinit o să-l pun in tivul seri alb îi rotunjesc colțurile ca iubirile s-o-ncapă cu același gest blajin plămânii să-i umple de căldură fără toiagul ei rugăciunile neputinției măsoară totul pe piatră Referință Bibliografică: Rugăciunile neputinței / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 329, Anul I, 25 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
RUGĂCIUNILE NEPUTINŢEI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355178_a_356507]
-
-mi ajunge viața asta pentru câte-aș vrea să fac; Când abia deschis-am ochii m-am trezit că sunt beteag. Mi-am întins spre ceruri mâna, ca fasolea pe arac, Și din frageda-mi pruncie nu am mers fără toiag. Ziua, cât este de lungă, nu mă satur să mă scald; De atâta ploaie-n mine nici să mă usuc nu pot. Pe sub valuri de furtună mă închin ca un herald, Dintre slugile din lume eu îmi sunt primul despot
NU-MI AJUNGE VIAŢA ASTA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355750_a_357079]
-
fost-a lapidat Iar fii Marcelin și Marcu, cu capu-n jos, la spânzurat... Apoi cu lăncile străpunși...dup' asta, Sebastian Mărturisindu-și ferm Credință, căzu sub Dioclețian... Care porunci să fie, de-a să oștire săgetat Trupul bătut cu toiege și în multe părți tăiat... Sebastian cu toți ceilalți, prin moarte Mucenicească Sunt cu Îngerii și Sfinții, DOMNULUI să ÎI Slujască ! În catacomba de la Romă cu Hramul "Sân Sebastian" Se afla a sale Moaște, spre-a le Cinsti orice Mirean
SF. MC. SEBASTIAN de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346116_a_347445]
-
neprimitor. Trupul slăbit de suferință s-a cutremurat sub povara durerii. Prea multă obidă în ființa firavă după atâta pribegie. -Ce cauți aici? Băiatul s-a ridicat. Prinsese curaj. Un bătrân cu barbă, albit de ani stătea sprijinit într-un toiag, cu o clepsidră în mâna dreaptă. -M-am întors de departe. Aici este casa mea. -Cine ești tu? Cum te cheamă? S-a uitat fix în ochii moșului: -Sunt Peter Pan și m-am întors acasă! -Prea târziu! Sufletul casei tale
COPIL PRIBEAG de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356081_a_357410]
-
un alt tărâm, redefinite în formule contemporane: „ Stau încordat precum vioara./ Ba, câteodată-s fără amintiri./ Ce aș mai vrea să-ți mângâi inimioara,/ Pe câmpul larg, în lanul de zefiri!// Să stăm așa, fragili, descătușați,/ Eu, rezemat într-un toiag de crin,/ Tu, goală, jos, în lanul de zefiri,/ Sub buza cerului albastru și senin.”( Lanul de zefiri). În alte poeme, ipostazierea femeii atinge note profane, conotațiile simbolice reflectând aici, senzațiile erotice, trăite de eul creator: „ De pe trotuarul din/ față
PUIU RĂDUCAN SAU CĂUTAREA FEMEII DIN VIS DE PROFESOR DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371013_a_372342]
-
moșul pe la noi? - Cine știe, poate că, de bătrânețe, nu mai poate urca pe munte, îi răspunsese tatăl la întrebarea pe care i-o pusese într-o seară. - Nu cred, dădu din cap Ionuț, oricât ar fi de bătrân, are toiagul să se sprijine în el și nu a lipsit în nici un an. - Atunci, nu știu ce să spun! Ionuț nu se mulțumi cu răspunsul vag al tatălui său, dar nu prea vedea cum ar fi putut să afle ce se întâmplase, altfel
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
cald, poftindu-l chiar să doarmă în patul lui. Noaptea, musafirul s-a transformat în cumplitul vrăjitor din Ținutul de Foc, care a aprins casa și grajdul renilor. Totul s-a făcut cenușă, iar cei doi moși au dispărut împreună cu toiagul lui Moș Nicolae și cu sania lui Moș Crăciun. - Crezi că au ars? Ionuț puse întrebare cu ochii măriți de spaimă. - Nu, nu! Cred că le-a făcut ceva vrăjitorul cel rău în timp ce dormeau. Din păcate, a ars și căsuța
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]