648 matches
-
spune: bloc de nefamiliști, fără uși fără ferestre. sângele meu curge între maluri de tristețe. vine toamna, frigul face spărturi în zid. face urme, e prins la locul crimei. dar numai frigul? Anton Jurebie Țara doamnei Circe De când stăteau acolo? Tolăniți în cele două paturi din oficiu, cu spatele proptit în câte două perne mari, picoteau, zăceau ori boleau, sporovăiau în draci, se sfădeau, se certau, își luau vorba din gură unul altuia, tăceau cu rândul sau amândoi deodată. Trecuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
grabă. O foiță albă, punctată de un strop de sânge, acoperă tăietura. Domnule locotenent, sunt plutonierul șef de post Căprăroiu Gheorghe. Raportez că am doi prizonieri americani, găsiți la marginea satului de numitul Samoilă Vasile. În rest nimic deosebit. Nonșalant tolăniți pe scaune, aviatorii privesc la el continuând să mestece impasibil gumă. Unul dintre ei, mai închis la culoare, tipul hispanicului în vinele căruia se pompase cu foarte multă vreme în urmă sânge anglo-saxon, îl măsoară fără să-și ascundă curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și în teorie nu avea moarte. Erorile erau niște plăcute excepții de la regulă. Dar el uitase răspunsurile la câteva întrebări simple și, cu vremea, uită până și de existența acestor întrebări. Implicat în mărunțișurile unei vieți de parvenit care se tolănește toată ziua pe nisipul Tenerifelor, fumează havane și construiește vile peste vile, exploratorul regresă de la condiția de pilot și astronaut până la cea de novice. Uită cu desăvârșire de mecanismele de regenerare ale computerului, care necesitau oprirea tuturor sistemelor nevitale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la tine în casă, nu-i așa? Luase un ton destul de periculos și mă temeam să nu se sature de vorbit și să plece, cu Jerry cu tot. Nu m-ar fi deranjat câtuși de puțin ca potaia să se tolănească pe o canapea și s-o băloșească, atâta timp cât Sdgsgff era alături de mine, discutând și bând vin. Poate că idealizam frumusețea ei și mintea mi-o luase puțin razna. Văzută de la înălțimea balconului, te ducea cu gândul la o fată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Mircea a auzit de ei numai în treacăt, pentru că el e fan Slapshire, dar va fi de acord să o însoțească pe Andreea. Ajunși în camera ei ticsită de postere în mărime naturală și luminată în roșu, Andreea se va tolăni pe covor înșirând minidiscurile cu Black Eleison. Vor asculta cât vor asculta, pe urmă Mircea, dacă îl va duce capul, o va trage pe Andreea la pieptul lui și o va săruta. Muzica asurzitoare le va acoperi gemetele și icnetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rău, poate și pentru că eram flămând. Mi-au luat mingea din brațe și miau făcut respirație artificială. Și pentru că niște puști ca noi trebuia să le știe pe toate, ne-am dus să-i vizităm pe ostașii sovietici, care stăteau tolăniți pe iarbă lângă vagoanele de marfă, nu departe de Gara Roșie. Doream să învățăm să fumăm, dar n-aveam tutun. Am încercat noi cu mușchi de stejar și cu mătase de porumb, dar nu era același lucru ca atunci când tragi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de țuică de cazan de 45 de grade, adusă de Tarzan de la bunicii săi, apoi câteva pahare de vin. Ceea ce-am băut și cafeaua caldă și aromată ne-a adus voia bună, de care, dealtfel, nu duceam lipsă. Stăteam tolănit pe iarbă, fumam, beam cafea și-l ascultam pe Gabi cum a prins șalăi din cei mari în Siret, pe la Tecuci. Totul era nou pentru noi, frumos, calm, cerul de azur, adia un vântuleț numai potrivit de răcoros și noi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dușcă. Câte o cafea bună, caldă și câte o țigară. La cafea, și nelipsita ciocolată. Era prea cald, iar peștele nu voia să pună botul pe cârlig, așa că fiecare s-a aciuat în cortul lui, la nani. Eu m-am tolănit lângă focul care abia mai sclipea pe ici, pe colo, fumam și le ascultam sforăiturile. După sunetele scoase, care mai de care mai hazoase, îmi imaginam cum arătau: transpirați, cu fâlfâiri din buze și nări și cu tremurături din mărul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în care a intrat în camera mea poezia. Eram în vacanța dintre anul întâi și anul doi, era cald și mă plictiseam de moarte. Tocmai terminasem de citit Salinger și de mâncat brânză de oaie cu mere, mâncare yin-yang. Stăteam tolănită în pat cu ochii în tavan, când am simțit cum vine un val care mă ia și mă ridică la cer. Montagne russe. Așteptasem douăzeci de ani și acum, în sfârșit, viața începea ! M-am ridicat din pat și mi-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
prețul tabloului. De ce nu ? Să contemplezi dansul păsărilor în timp ce stai pe budă ar putea la o adică să stimuleze peristaltismul. Cu părul înfășurat într- unul dintre prosoapele de un alb imaculat pe care le-am găsit în baie m-am tolănit în așternutul impecabil, nu fără oarecare nostalgie după această ultimă seară burgheză de dinaintea marii aventuri, care, iată, era pe sfârșite. Însă cum am început să mă uit pe hărțile și instrucțiunile pe care ni le dăduse Tukalaq, nostalgia s-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cum naiba aflase că eram aici ? Era ceva ciudat în toată povestea asta. — Ce vrei de la mine ? Ce cauți aici ? — Doamne, și norii ! a continuat el fără să mă bage în seamă. Uneori mă gândesc că aș sta și acum tolănit în iarbă cu mâinile sub cap, privind cum se mișcă norii pe cer, acolo sus, pe deal, lângă cimitir la Măgina. Măgina ? A spus Măgina ? De unde să știe Teo Haiduc cum se numește satul în care m-am născut ? Dar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu mintea mai greoaie. E un fel de axiomă, pe care n-o poate demola nimeni. Mă întreb totuși de ce... Să vedeți. Recitesc Levantul lui Mircea Cărtărescu și deodată îl aud (înțelegeți cum vine) pe autor: „Tu, care cetești Levantul tolănită pe sofa,/La bulgari văzuși alalteri filmul E la nave va?“... (Levantul, Editura Cartea Românească, 1990, p. 160) Ei, da, „alalteri“ e o zi din perioada comunistă, când televiziunea română transmitea aproape exclusiv programe de glorificare a lui Nicolae Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Levantul, Editura Cartea Românească, 1990, p. 160) Ei, da, „alalteri“ e o zi din perioada comunistă, când televiziunea română transmitea aproape exclusiv programe de glorificare a lui Nicolae Ceaușescu și filme de propagandă comunistă. Iar la televiziunea bulgară puteai vedea - tolănit pe sofa - E la nave va, alte filme de artă autentice, dar și alte programe TV decente, de care România cea tot mai cenușie uita încetul cu încetul. Apropo, tot în anii aceia un pachet de țigări BT (Bulgar Tabak
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
moarte. Voiajul trebuia să dureze Între douăsprezece și paisprezece zile. Lefty și Desdemona se gândiseră la tot programul. În a doua zi pe mare, imediat după masă, Lefty făcu un tur al navei. Își croi drum printre corpurile care ședeau tolănite pe puntea de la clasa a patra. Trecu pe lângă scara ce ducea la camera pilotului și se strecură pe lângă Încărcătura de marfă: coșuri cu măsline de Kalamata, ulei de măsline și bureți de mare din Kos. O luă Înainte, trecându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ele oare vreo aptitudine pentru matematică sau fizică? Dădeau ele oare dovadă de ingeniozitate mecanică? Sau de vreo dăruire pentru etica protestantă a muncii? Într-un cuvânt: nu. Brățările cu Talismane nu Învățau. Nu ridicau niciodată mâna În clasă. Stăteau tolănite În ultimele rânduri și se duceau acasă În fiecare zi cărându-și caietul ca pe un obiect de recuzită. (Dar poate că Brățările cu Talismane Înțelegeau mai mult din viață decât mine. De la o vârstă fragedă, ele știau cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
accentele cărămizii plutind În pielea albă ca laptele, reflexele aurii din părul de culoarea căpșunii. Să te uiți la ea era ca toamna. Era de parcă te-ai fi dus cu mașina spre nord ca să admiri culorile. Între timp, ea rămase tolănită Într-o parte În bancă, cu picioarele În șosete albastre, până la genunchi, Întinse În afară, dezvăluind tălpile uzate ale pantofilor. Pentru că nu citise, a fost scutită când i-a venit rândul, dar domnul da Silva trimitea priviri Îngrijorate În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
alta (doar, în fiecare săptămână, erau la îndemână încă șase zile), băiețelul acela care avea să ajungă bunicul meu a descoperit pe raftul de sus al șifonierului, înfășurat într-un furou, un borcan cu șerbet. L-a golit în liniște, tolănit pe patul uriaș, ca un velier, al mătușii septuagenare, iar la sfârșit, cuprins de plictis, a prins câteva muște care se tot izbeau de fereastră și le-a închis în borcan. Tanti Frosa a năvălit în salon după-amiaza, exclamând: „Fulvioaro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și, blând, dar autoritar, să-l tragă pe nenea de nas. Mâna nu s-a ivit. Într-o după-amiază cu ploaie, am înțeles că pierdusem războiul rece. Mama a intrat în camera mea (fosta cameră a lui tata), eu citeam tolănit pe covor, ea s-a așezat pe pat și am discutat o vreme despre romanul unui rus și despre cât de negru era cerul, m-a întrebat dacă vreau orez cu lapte și i-am răspuns că golisem deja două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dumineci pe lună să se lucreze la Întreaga capacitate. Îmbrăcă unul din cele câteva costume de haine pe care le avea În custodie la Carla, după care intră În dormitor unde, prietena lui nu mai dormea ascultând muzică la radio - tolănită În așternut. „Ai să vii târziu...?” - se interesă ea suficient bosumflată. „Nu...Adică, sper.... Ce pot face? În calitatea și funcția pe care o dețin, trebue să fiu pe șantier... În afară de asta, banii care Îi Încasez În plus mă vor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prostul obicei de-ași băga nasul În cratița altora, Își mută centrul de greutate În cadrul acestei anonime Circumscripții de miliție, cu un scop bine plănuit. Deci, În după amiaza unei sufocante zile de sfârșit de vară, când preferabil era să tolănești la umbra unei terase umbrite de pomi ornamentali În fața unor spumoase halbe cu bere, Lct.Col.Tudose Ion dădu ordin celor dela cercetări penale pentru efectuarea unei audieri mai minuțioase deoarece Împricinatul Buga Niculae refuzase să facă mărturisiri complete. Arestatul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În necaz era expus privirilor. De fapt În Încăpere se mai aflau câțiva arestați ce ședeau În tăcere pe cimentul neospitalier și care nu dădură atenție noului venit: păreau adormiți. Urmară momente de apsolută liniște când un tânăr ce ședea tolănit pe cimentul umed i se adresă. „Ce abatere ați săvârșit...?” Luat prin surprindere, Tony Pavone rămase mut de uimire. Această Întrebare nu se aștepta să i’o adreseze cineva și efectiv nu știa ce să răspundă. De fapt, nimeni nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe unul din șantierele de construcții de locuințe ale penetenciarului, la un loc cu hoții și borfașii care numai de lucru nu aveau chef. Spre deosebire de carantina de unde venise, noul loc de detenție i se păru extraordinar. Apsolut toți deținuții stăteau tolăniți În dezordine pe paturi și pe jos, unii jucau zaruri ori cărți, alții povesteau trăite ori auzite În timp ce unii cu suflet milostiv Îi oferi noului venit câteva castroane cu mâncare ceva mai comestibilă - i se păru lui decât pe carantină
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tărâmuri iar dacă din Întâmplare ai drum pe acolo iuțești pașii cu pielea zbârlită de frica lor, să nu te racoleze punându-te la rotisor...! În timpul zilelor călduroase Îi poți vedea stând de vorbă la colțurile de străzi iar uni tolăniți pe trotuare, iar locuințele lor Într-o mizerie greu de imaginat, Încât te Întrebi: care e ocupația lor, cum au apărut pe aceste meleaguri și cine-i subvenționeză...?” „Crede-ți oare, mai pot fi Canibali printre acești oameni...!” - interveni Atena
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rîdea, era ușor să-ți imaginezi că e cel mai fericit om din lume, nu doar cel mai inteligent. Nu ieșea În fiecare noapte și uneori - tot mai frecvent, pe măsură ce se scurgeau săptămînile și se răcea vremea - ne petreceam serile tolăniți amîndoi În vechiul fotoliu de piele și ascultînd discuri, și În primul rînd Charlie Parker și Billie Holiday. Avea o combină hi-fi adevărată, cu căști de ambele părți, și beam Împreună vin roșu pe care l-aducea În carafe de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
atlanții, vrăjitoarele, zânele, hipogeii, morții, nenăscuții, precum și dublul fiecăruia dintre noi. Căutarea trebuia să se-ntoarcă spre pământ, să dea în lături humusul plin de râme și cârtițe ca să găsească Intrările. Ajungeam, tot vorbind, în valea plină de flori. Ne tolăneam între flori, în aerul verde, și continuam discuția, care devenea tot mai dezlânată. Până la urmă fascinația acelui loc de o frumusețe ireală ne paraliza și rămî-neam multă vreme tăcuți, lungiți unul lângă altul. Trăiam o tulburare liniștită, acceptam firescul unui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]