431 matches
-
Tecuciul din deal și Tecuciul din vale. În anul 1876 comună s-a numit Tecuci așa cum se constată din actele stării civile și după ștampile. În privința etimologiei cuvântului Tecuci, s-au emis până în prezent două ipoteze : Nicolae iorga în "Revelații toponimice pentru istoria neștiuta a românilor : I. Teleormanul" din 1941 spunea: Aș crede, împotriva unei păreri mai vechi, care invocă un nume de om, ca Tecuciu, nume de apă aici, ar avea o lega- tură cu Teaca, « albia » râului." Satul Tecuci
Tecuci, Teleorman () [Corola-website/Science/301844_a_303173]
-
(pronunțat ["Ghelou"] - de unde proveniența probabilă a toponimicului "Gilău, "cu formele intermediare" Ghelău, Ghilău") a fost conducătorul unei formațiuni statale cu populație românească și slavă ("blasij et sclaui") ce cuprindea bazinele Someșului Mic și Almașului, până la Poarta Meseșului. Cuprindea minele de sare și de aur, care au atras
Gelou () [Corola-website/Science/299104_a_300433]
-
sale din seminția Dacilor Mari, în care una dintre fiice, Măricuța, făcându-se mai mică, cu voia lui Dumnezeu, s-a căsătorit cu un latin găsit pe un ogor la arat, ceea ce simbolizează conștiința originilor daco-romane ale românilor maramureșeni. Denumirile toponimice foarte vechi locale mi-au dat prilejul ca, împreună cu copiii, să realizez mici povestioare pentru dezvoltarea imaginației și a vocabularului, dar și pentru cunoașterea adevărurilor. Amintesc aici doar cele mai semnificative denumiri: Alac, Valea Poulenilor, Troian, Izvorul lui Dragoș, Izvorul
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
din lut și un ac de argint din epoca târzie a fierului. Prima atestare documentară a localității datează din 1322, sub denumirea de "Villa Abbatis". În evul mediu, localitatea a fost posesiune a Mănăstirii cisterciene Cârța, fapt ce a dat toponimicul german Appesdorf (“Satul Abatelui”). Biserica evanghelică, de tip biserică-sală, construită la începutul secolului al XV-lea în stil gotic, cu cor absidat poligonal sprijinit de contraforți. Turnul-clopotniță a fost construit mai târziu, în anul 1799.
Apoș, Sibiu () [Corola-website/Science/299825_a_301154]
-
Se presupune existența pe vremea romanilor, pe aceste locuri, a unui post militar (castru) supravegheat de soldați ai Legiunii a XIII-a GEMINA (cu sediul în Alba Iulia - Apulum), unul dintre ostași fiind îngropat aici. Așa se poate explica enigma toponimicului Roștat - dealul care străjuieste ca un bastion valea în care este așezată localitatea romană, pe drumul roman ce lega Apulum de CEDONIA. Pe acest deal au construit romanii castrul ale cărui urme mai erau vizibile în sec. XII, când sașii
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
reușit să localizeze integral etapele unui masiv areal cultural care este cunoscut în domeniile de specialitate sub denumirea de Aiud - Cucuteni - Tripolie. Nucleul acestei culturi paleolitice duce cu sine informații uimitoare despre zorile spirituale ale umanității. În ceea ce privește actuala localitate Florești , toponimicul și prima sa atestare documentara suscita și astăzi un șir de controverse, elucidarea cărora va oferi o imagine definită apariției în timp a localității date. Despre prima atestare documentara a Floreștilor sunt cunoscute trei variante: Toponimicul orașului are și el
Florești () [Corola-website/Science/299864_a_301193]
-
În ceea ce privește actuala localitate Florești , toponimicul și prima sa atestare documentara suscita și astăzi un șir de controverse, elucidarea cărora va oferi o imagine definită apariției în timp a localității date. Despre prima atestare documentara a Floreștilor sunt cunoscute trei variante: Toponimicul orașului are și el la baza să câteva variante. Același V.Nicu amintește în culegerea să despre un pisc foarte pitoresc din localitatea noastră, care se numea la fel de pitoresc Rediul Florilor. Doamnele Vera Leșan și Tatiana Lungu, care sunt surori
Florești () [Corola-website/Science/299864_a_301193]
-
Bugeac au plecat în Dobrogea, de unde au venit, în locul lor, Bulgari și Găgăuzi) și prin afluxul unui mare număr de Ruși, Ucraineni, Germani, Evrei și Armeni. În 1918 minoritățile reprezentau peste un sfert din populația Basarabiei. Din punct de vedere toponimic, Imperiul rus, ori de câte ori a avut de ales între un nume moldovenesc și un nume provenind din altă limbă (cazurile Tighina/Bender sau Cetatea Albă/Akkerman) l-a ales pe acesta din urmă; pe de altă parte, a rusificat nu numai
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
cu Subcarpații de curbură. Se întinde pe teritoriul județelor Dâmbovița, Prahova și Brașov. Fiind de o mare complexitate structurală și morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 - 2500 m, sprijinită de abrupturi puternice. Unele denumiri toponimice întâlnite în acești munți ridică interesante probleme de filologie. Numele de Bucegi are o formă arhaică de Buceci. Forma Buceci este identică cu a antroponimicului Bucșa sau că numirea ar fi o variantă a lui Bugeac ""un complex de mai
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
Bulgariei, nordul continuă să aparțină României, ca teritoriu parțial ocupat (Delta rămânând liberă și formând un nou județ cu reședința la Sulina). La sud de linia Cochirleni-Agigea, limba bulgară era declarată limbă oficială, făcându-se totodată importante schimbări de denumiri toponimice în sens favorabil intereselor Regatului Bulgar. Erau prevăzute și schimburi de populație (Bulgarii din jurul Babadagului cu Românii din sudul Dobrogei) dar acestea nu au avut timp să fie realizate. Sub această grea ocupație, care dura de doi ani, Constanța și
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
biserica ortodoxă română ca fiind sfântul ocrotitor al neamului românesc, deoarece Eusebiu, scriitor din antichitatea târzie, îl menționează ca "Apostol al Daciei și al Sciției inferioare". Aici situația este inversă față de numeroasele cazuri în care avem elemente arheologice, lingvistice sau toponimice, dar nu atestări documentare : avem textul lui Eusebiu, dar nu găsim inscripții, nici biserici vechi cu hramul "Sf. Andrei", și doar puține antroponime sau toponime trase din Andrei. Ori, dacă acesta ar fi fost efectiv creștinătorul proto-românilor, ar fi de
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
în Moravia Mare» și un trib de Sorabi răsculați, care au fost colonizați în locul « Vlahilor », de-a lungul Margăi (de atunci încoace denumită Morava) și care s-ar fi contopit aici în poporul sârb. Nu există însă mențiuni clare, urme toponimice sau dovezi arheologice în teritoriile respective pentru a confirma acest episod, iar scrierile lui Skilițes pot fi interpretate în mai multe moduri. Există totuși păreri că Moravia Mare era de fapt Morava de lângă Belgrad Românii din Europa centrală trăiesc în
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
au fost efectuate, încă din deceniul șase, anchete directe de antroponimie și toponimie în diferite zone, precum Valea Bistriței (Bicaz), Valea Sebeșului, Porțile de Fier, Maramureș, Valea Jiului etc., publicându-se un bogat material. Ulterior, au fost demarate lucrările la "Dicționarul toponimic al României. Transilvania", anchetându-se un mare număr de puncte în județele Alba, Bihor, Cluj, Sălaj și Sibiu. Până în prezent au apărut volumele consacrate județului Sălaj, precum și Văii Hășdății și Văii Ierii, iar în continuare vor fi publicate o serie
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
Transilvania", anchetându-se un mare număr de puncte în județele Alba, Bihor, Cluj, Sălaj și Sibiu. Până în prezent au apărut volumele consacrate județului Sălaj, precum și Văii Hășdății și Văii Ierii, iar în continuare vor fi publicate o serie de monografii toponimice ale unor bazine hidrografice. Colectivul de onomastică este angrenat, de asemenea, în proiectul internațional "Patronymica Romanica", prin elaborarea "Bibliografiei analitice de onomastică românească". Clujul a devenit, în ultimele decenii, gazda unor simpozioane naționale de onomastică, care s-au materializat prin
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
Vodă. Acesta s-ar fi îndrăgostit de păstorița localnică Dorina, pe care a ucis-o dintr-o greșeală și, în amintirea ei, a decis ca apa lângă care s-a petrecut drama să poarte numele ei. O explicație științifică a toponimicului „Dorna” este greu de oferit. Dicționarul limbii române editat de Academia Republicii Populare Române în anul 1958, explică noțiunea „dornă” prin bulboană sau vale cu apă. Slavii au numit așezarea mlăștinoasă „dolină”, romanii au numit-o „durnacum”, iar la români
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
denumirii Nisporeni este legată de caracteristicile solului care este nisipos în multe locuri. A doua versiune este legată de o legendă conform căreia primul om așezat pe aceste locuri îl chema Nicipor (sau Nisipor) de unde și numele localității. În latină, toponimic denumirea ar suna că: Nisporenium, Nisporenae, Onisiphorium, Onisiporium, Onisiphoropolis, Onisiporopolis. Prima atestare documentara a localității Nisporeni este reflectată în cartea de hotar semnată de domnitorul Moldovei Gaspar Vodă la 4 ianuarie 1618. Conform datelor unei numărări din secolului al XVIII
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
menționat „lonasco din Drulești, o așezare din ținutul Roman. Deși săpăturile arheologice realizate la Durlești atestează existența în primele secole ale mileniului II al erei noastre, adică după Hristos, a unor așezări medievale stabile pe moșia de astăzi a localității, toponimicul Durlesti este consemnat în actele vremii mult mai târziu. În „Dictionarul statistic al Basarabiei editat în 1923, se menționează că satul Durlești, conform documentelor ce se păstrau la unii răzeși durleștenii ar există de pe timpul domniei lui Mihai Racoviță - anul
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
malul drept al râului Botna, prelungindu-se și pe panta de nord-vest a altui deal așezat la sud-est de primul și despărtit printr-o lăsătură, prezintă un peisaj pitoresc destul de frumos. Deci teritoriul satului reprezintă o regiune deluroasă. Este cunoscută toponimica dealurilor: Chicla, Cuftea, Holm, Purcariu și Dealul lui Matei. Denumirea lor este menționată în „ Dicționarul statistic al Basarabiei”. Structura etnică a satului Ruseștii Noi conform recensământului populației din 2004:
Ruseștii Noi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305185_a_306514]
-
din Republica Moldova. Aceasta deoarece că rădăcinile neamurilor care au întemeiat localitatea actuală coboară în vremuri mult mai îndepărtate decît data întemeierii satului. În Republica Moldova din cele peste 3500 de sate, există o singură localitate cu denumirea de Alcedar. Conform dicționarelor toponimice, apariția denumirii satului nu este cunoscută. Însă legendele moștenite de la strămoșii acestui sat ne relatează 2 legende: apariția denumirii satului se trage de la un trib turcic, tătar sau slav, care se numeau Ulici, și apariția acestei denumiri de la o floare
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
apoi pe calea apelor spre sud în Grecia. Aceasta ne-o mărturisește și piatra funerară instalată la mormîntul unui marinar grec decedat în anul 1895 și înmormântat în cimitirul satului. Ultima mențiune o face A.Eremia „Pogănești este un derivat toponimic cu sufixul-ești din antroponimul Pogan. Să se compare cu alte două sate din Moldova a căror etimologie, după cum mărturisesc documentele, sunt antroponimele Pogan și Pogănel. Pogănești pe Tutova unde a fost casa bătrînului Nicoară Pogan, și Pogonești pe Bîrlad, satul
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
Pentru alte utilizări ale toponimicului, vedeți pagina Cornești" Cornești este un oraș în raionul Ungheni, Republica Moldova. Orașul Cornești se află în centrul Moldovei, fiind aproape cel mai înalt punct geografic din Moldova - la o altitudine medie de 314 m. față de nivelul mării. Cele mai vechi
Cornești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/305614_a_306943]
-
nu corespundea cu al moșiei, de la numele unei personalități marcante a cărei viață, ale cărei calități și activități lăsaseră amintiri trainice în amintirea localnicilor (personalitate laică sau eclesiastică), de la anumite îndeletniciri sau meșteșuguri care dominau preocupările locuitorilor mahalalei, de la unele toponimice anterioare, de la unele evenimente istorice marcante din viața localității sau a mahalalei, precum și de la diverse amintiri sau legende de sorginte laică sau religioasă. In cazul bisericilor sau al mănăstirilor, mahalaua dezvoltată împrejur lua numele acesteia, sau a hramului. In unele
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
a str. Hristo-Botev pâna la intersecție cu str. Ungureanu, partea pară a str. Ungureanu pâna la intersecție cu str. Grenoble, 169, partea impară a str. Grenoble și Drumul Băcioiului pâna la intersecție cu str. Bacioii Noi, cu microsectoarele Aeroport și a Cartierului Galata. Toponimicul Botanica s-a afirmat datorită influenței Școlii de Horticultură, fondată în anul 1842. Datorită Școlii de Horticultură a fost înființat în Basarabia primul parc dendrologic, numit pe acele timpuri „Grădina engleză”. Locuitorii din preajmă îi spuneau „Grădina botanică”. Această „Grădină
Botanica () [Corola-website/Science/305946_a_307275]
-
câteva personalități importante legate în special de evenimentele din anul 1848 și cele din preajma Unirii Principatelor de la 24 ianuarie 1859. Familia boiernașilor Magheri își are originea în localitatea Vidra, parte a comunei Vârfurile din județul Arad. Și astăzi câteva repere toponimice ("crângul Magerești", "Dealul Mageresc") dar mai ales o parte a locuitorilor satului, poartă numele de Mager sau Magheriu, precum profesorul Traian Mager (1887-1950) care întreprinde câteva cercetări asupra zonei și a istoricului ramurii ardelene a familiei. Într-un act datat
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
o astfel de ipoteză, totuși nici în acele timpuri, nici mai recent, nici un locuitor cunoscut al acestei localități nu au avut legături cu familia Magheru, sau să fi purtat numele de Magheriu sau Măgheriu. Ba mai mult, numele rezultat din toponimicul Magherești este Magherescu ceea ce duce la concluzia că originea toponimicului trebuie căutată în altă parte. Primii Magheri olteni sunt menționați sporadic în actele vremii făcând grea munca de reconstituire a înaintașilor acestei familii. Astfel, acel Vlad Măgheriu și fiul său
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]