503 matches
-
și materiale. Cele trei nave de deminare tocmai porniseră să ajute invazia de la Port Moresby și încă se aflau aproape de Tulagi. Deși piloții americani care au efectuat primul atac au susținut că au lovit navele ancorate cu multe bombe și torpile, în realitate ei au lovit doar pe "Okinoshima", producând avarii minore, și "Kikuzuki", producându-i avarii grave. "Kikuzuki", cu ajutorul unuia dintre vasele antisubmarin, a fost tras la țărm pe Gavutu în tentativa de a o salva de la scufundare. Între timp
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
000 yarzi (2,743 m) la 5,000 yarzi (4,572 m) de fiecare colț al lui "Shōhō". Atacând primul, grupul de avioane de pe "Lexington", condus de comandorul , a lovit portavionul japonez cu două bombe de 454 kg și cinci torpile, producându-i avarii grave. La ora 11:00, grupul de avioane de pe "Yorktown" a atacat portavionul care ardea și era aproape staționar, aruncând până la 11 bombe de 454 kg și cel puțin 2 torpile. Sfâșiat, "Shōhō" s-a scufundat la
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
bombe de 454 kg și cinci torpile, producându-i avarii grave. La ora 11:00, grupul de avioane de pe "Yorktown" a atacat portavionul care ardea și era aproape staționar, aruncând până la 11 bombe de 454 kg și cel puțin 2 torpile. Sfâșiat, "Shōhō" s-a scufundat la ora 11:35 (). Temîndu-se de alte atacuri aeriene, Gotō și-a retras navele spre nord trimițând distrugătorul "Sazanami" înapoi să caute supraviețuitori. Numai 203 din cei 834 de oameni din echipajul portavionului au fost
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
au atacat pe "Yorktown" au ratat ținta. Celelalte torpiloare au reușit să-l țintească pe "Lexington", care avea nevoie de un spațiu mai mare pentru a se întoarce decât "Yorktown", și, la ora 11:20, l-au lovit cu două torpile. Prima torpilă a distrus rezervoarele de combustibil pentru avioane, iar vaporii de benzină s-au răspândit în compartimentele din jur. A doua torpilă a avariat principalul rezervor de apă, producând o reducere a presiunii în trei camere de ardere care
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
pe "Yorktown" au ratat ținta. Celelalte torpiloare au reușit să-l țintească pe "Lexington", care avea nevoie de un spațiu mai mare pentru a se întoarce decât "Yorktown", și, la ora 11:20, l-au lovit cu două torpile. Prima torpilă a distrus rezervoarele de combustibil pentru avioane, iar vaporii de benzină s-au răspândit în compartimentele din jur. A doua torpilă a avariat principalul rezervor de apă, producând o reducere a presiunii în trei camere de ardere care a dus
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
mare pentru a se întoarce decât "Yorktown", și, la ora 11:20, l-au lovit cu două torpile. Prima torpilă a distrus rezervoarele de combustibil pentru avioane, iar vaporii de benzină s-au răspândit în compartimentele din jur. A doua torpilă a avariat principalul rezervor de apă, producând o reducere a presiunii în trei camere de ardere care a dus la oprirea a trei boilere. Nava putea încă să se deplaseze cu 44 km/h folosind numai boilerele care îi rămăseseră
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
iar la 15:38 echipajul a raportat că nu poate să țină focul sub control. La ora 17:07 echipajul a început evacuarea. După ce supraviețuitorii au fost salvați, inclusiv Fitch și căpitanul , la ora 19:15 distrugătorul a tras 5 torpile în portavionul care ardea. "Lexington" s-a scufundat la 4300 m adâncime la ora 19:52 (). Au murit 216 oameni din echipajul de 2951 de persoane. Împreună cu nava s-au scufundat și 36 de avioane. "Phelps" și celelalte nave au
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
dinspre Nouméa a văzut epava petrolierului "Neosho" plutind în derivă (). Distrugătorul a răspuns la mesajele de ajutor și a salvat 109 de persoane de pe "Neosho" și 14 persoane de pe "Sims" mai târziu în aceeași zi, apoi a scufundat nava cu torpile. Pe 10 mai a început Operațiunea "RY". După ce nava amiral a operațiunii, puitorul de mine "Okinoshima", a fost scufundat de submarinul american pe 12 mai (), debarcarea a fost amânată pe 17 mai. În același timp, Task Force 16, comandată de
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
I" care participau la Operațiunea "MO" au fost trimise să ajute la atacul asupra Portului Sidney, trei săptămâni mai târziu, ca parte a campaniei „distruge liniile de aprovizionare ale aliaților”. Pe drumul spre Truck, I-28 a fost lovit cu torpile pe 17 mai de submarinul american și scufundat. Bătălia a fost prima luptă din istorie în care navele participante nu s-au observat direct și nici nu au tras direct una asupra celeilalte. În schimb, avioanele manevrate de oameni au
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
instalat într-o cameră sferică etanșă. Jacques-Yves Cousteau a realizat în anul 1931 primul său film sub apă "Seaturtle", iar în 1940 Hans Haas filmul "Stalking under Water" cu durata de numai 16 minute. În anul 1949 Dimitri Rebikoff inventează torpila cinematografică în scopul ușurării deplasării operatorului subacvatic și manevrării camerei cinematografice. În general, în filmarea subacvatică sunt utilizate aceleași principii care guvernează fotografierea subacvatică alb-negru sau color. Filmarea subacvatică necesită aparate speciale de filmat sub apă prevăzute cu diferite accesorii
Filmare subacvatică () [Corola-website/Science/317349_a_318678]
-
Scoicile n-au vorbit niciodată" de Sergiu Nicolaescu în anul 1962 și "Păstrăvii din lacurile alpine" de Ion Bostan în anul 1963. În anul 2010 a avut loc la Fuerteventura, Spania, primul Campionat Mondial de filmare subacvatică , sub egida CMAS Torpila cinematografică sau torpila Rebikoff (după numele lui Dimitri Rebikoff ce a inventat-o în anul 1949), este un sistem de filmare subacvatică în formă hidrodinamică de torpilă, compus dintr-o cameră cinematografică, sistem de iluminat și sistem de propulsie. <br
Filmare subacvatică () [Corola-website/Science/317349_a_318678]
-
vorbit niciodată" de Sergiu Nicolaescu în anul 1962 și "Păstrăvii din lacurile alpine" de Ion Bostan în anul 1963. În anul 2010 a avut loc la Fuerteventura, Spania, primul Campionat Mondial de filmare subacvatică , sub egida CMAS Torpila cinematografică sau torpila Rebikoff (după numele lui Dimitri Rebikoff ce a inventat-o în anul 1949), este un sistem de filmare subacvatică în formă hidrodinamică de torpilă, compus dintr-o cameră cinematografică, sistem de iluminat și sistem de propulsie. <br/br>A fost
Filmare subacvatică () [Corola-website/Science/317349_a_318678]
-
loc la Fuerteventura, Spania, primul Campionat Mondial de filmare subacvatică , sub egida CMAS Torpila cinematografică sau torpila Rebikoff (după numele lui Dimitri Rebikoff ce a inventat-o în anul 1949), este un sistem de filmare subacvatică în formă hidrodinamică de torpilă, compus dintr-o cameră cinematografică, sistem de iluminat și sistem de propulsie. <br/br>A fost creată pentru a ușura deplasarea operatorului sub apă, precum și o mai bună manevrare a camerei de filmat. <br/br>La modelele mici ce cântăresc
Filmare subacvatică () [Corola-website/Science/317349_a_318678]
-
H. Longley și Charles Martin obțin primele fotografii color. Aceste prime încercări sunt apoi reluate în anul 1936 de către Hans Hâș care a efectuat fotografii atât în scufundare liberă cât și în scufundare autonomă. În anii '50 Dimitri Rebikoff creează torpila fotografică, iar R. Ivanoff lentilele corectoare. Jean de Wouters, inventator belgian, realizează în anul 1957 prima cameră subacvatica etanșa de 35 mm, „Calypso-Phot” care este comercializată din 1961. După aceasta, incepand cu anul 1963, firma Nikon dezvolta primele aparate subacvatice
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
s. Forța lui Shima - două crucișătoare grele, un crucișător ușor și patru distrugătoare au ajuns pe locul bătăliei după ce forțele lui Nishimura au intrat în capcana mortală și au suferit pierderi grele. În timpul bătăliei de noapte Shima a lansat 16 torpile spre două insule crezând eronat că sunt nave americane. Apoi văzând două epave pe care a crezut că sunt cuirasatele lui Nishimura (erau de fapt două jumătăți a epavei lui "Fusō"), a ordonat retragerea.În timpul retragerii nava sa crucișătorul greu
Kiyohide Shima () [Corola-website/Science/325427_a_326756]
-
Bătălia din Golful Leyte în strâmtoarea Palawan, navele surori "Atago" și "Takao" au fost torpilate de submarinul USS Darter (SS-227). "Atago" s-a scufundat în aproximativ 18 minute. Cu 20 minute mai târziu submarinul USS Dace (SS-247, a lansat șase torpile împotriva crucișătorului "Maya". Au urmat explozii care au ucis 336 ofițeri și marinari, incluzând și ultimul căpitan al navei. Nava "Akishimo" a salvat 769 oameni și i-a dus pe bordul cuirasatului "Musashi", care a fost scufundat în ziua următoare
Crucișătorul japonez Maya () [Corola-website/Science/325453_a_326782]
-
vopsite cu negru. Bateria secundară de pe Hiei era constituită din 16 tunuri de calibru 15 mm/50 (6 inch) dispuse în cazemate unice, toate situate la mijlocul navei, 8 tunuri de 7,6 mm (3 inch) și 8 lansatoare submarine de torpile de 53 cm (21 inch). Cele 16 tunuri de calibru 6 inch/50 erau capabile să execute între 5 și 6 trageri pe minut, cu o durată de viață a țevii de 500 de trageri. Aceste tunuri puteau executa trageri
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
1931, iar nicio navă de acest tip nu putea să depășească un deplasament de 35.000 de tone. Cu condiția ca îmbunătățirile să nu depășească 3.000 de tone, a fost permisă modernizarea navelor aflate în serviciu cu lansatoare de torpile și blindaje pentru punte. După aplicarea Tratatului de la Washington în Japonia au rămas active numai navele din trei clase: clasa de cuirasate "Fusō", clasa de cuirasate "Ise" și clasa de crucișătoare de linie "Kongō" În iulie 1927, Prințul Takamatsu, fratele
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
condițiile Tratatului de la Washington, Marina Imperială Japoneză a hotărât să o transforme într-o navă școală. Pe 15 octombrie 1929, "Hiei" a sosit în docul uscat al Șantierului Naval Kure. Au fost demontate turelele de 14 inch, lansatoarele submarine de torpile, tunurile de 6 inch și blindajul. I-au mai rămas nouă cazane, ceea ce a făcut ca viteza să îi scadă la 18 noduri (33 km/h). A fost îndepărtat și unul din coșurile de fum. "Hiei" a fost reclasificat ca
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
a inundat compartimentele mecanismului de direcție, blocândui cârma spre tribord. În dimineața de 14 noiembrie, "Hiei" a fost atacat de bombardierele americane. Nava continua să se deplaseze spre tribord cu 5 noduri (9,26 km/h). La 11:30, două torpile lansate de pe un bombardier torpilor Grumman TBF Avenger au lovit uirasatul. După ce a suferit câteva alte atacuri cu torpile și bombe de-a lungul zilei, echipajului i s-a ordonat să abandoneze nava înainte ca distrugătoarele care o escortau să
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
de bombardierele americane. Nava continua să se deplaseze spre tribord cu 5 noduri (9,26 km/h). La 11:30, două torpile lansate de pe un bombardier torpilor Grumman TBF Avenger au lovit uirasatul. După ce a suferit câteva alte atacuri cu torpile și bombe de-a lungul zilei, echipajului i s-a ordonat să abandoneze nava înainte ca distrugătoarele care o escortau să o scufunde. Cuirasatul "Hiei" s-a scufundat în seara de 14 noiembrie după ce a pierdut 188 de membri ai
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
făcea parte. Împreună cu nava soră, "Zuikaku", a luat parte în câteva bătălii navale importante din timpul războiului din Pacific, inclusiv la atacul de la Pearl Harbour, Bătălia din Marea Coralilor și Bătălia de la Insulele Santa Cruz, înainte de a fi lovit de torpile și scufundat de un submarin american în bătălia din Marea Filipinelor. Clasa de portavioane "Shōkaku" făcea parte din același program cu clasa de cuirasate "Yamamoto". Pentru că nu mai existau restricțiile impuse de Tratatul Naval de la Washington, Marina Imperială Japoneză a
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
a proteja depozitul de alte avarii. Dar nici această încercare nu a reușit să împiedice răspândirea de vapori către hangarele de pe punte în cazul avarierii navei, iar acest fapt a fost demonstrat când submarinul "Cavalla" a lovit portavionul cu o torpilă și l-a scufundat. "Shōkaku" avea în mod normal o cantitate de 150.000 de galoane (aproximativ 550.000 de litri) de kerosen pentru operațiunile cu avioane. Turbinele cu reductor de turație instalate pe "Shōkaku" erau la fel cu cele
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
iunie, "Shōkaku" a plecat cu Flota Mobilă pentru a executa "Operațiuna A-Go", un contraatac împotriva forțelor aliate din Insulele Mariane. În timpul bătăliei din Marea Filipinelor, pe 19 iunie, la ora 11:22, "Shōkaku" a fost lovit de trei (posibil patru) torpile lansate de submarinul USS "Cavalla". Cum "Shōkaku" era în plin proces de alimentare și rearmare a avioanelor, fiind într-o poziție extrem de vulnerabilă, torpilele au produs incendii care nu au putut fi controlate. La ora 12:10, o bombă lansată
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
Filipinelor, pe 19 iunie, la ora 11:22, "Shōkaku" a fost lovit de trei (posibil patru) torpile lansate de submarinul USS "Cavalla". Cum "Shōkaku" era în plin proces de alimentare și rearmare a avioanelor, fiind într-o poziție extrem de vulnerabilă, torpilele au produs incendii care nu au putut fi controlate. La ora 12:10, o bombă lansată dintr-un avion a explodat și a detonat vaporii de kerosen care se împrăștiaseră pe toată nava. S-a ordonat abandonarea navei, dar înainte
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]