4,979 matches
-
manualele pentru școala generală, iar scandalul recent apărut se referă la manualele de liceu? Manuale pe care editorii abia așteaptă să le editeze "pe banii lor", numai că nu le îngăduie cenzorița de la minister! Necunoaștere crasă a realității sau mentalitate totalitară? Ezit între aceste două definiții ale puterii care conduce acum România, o țară care minte în exterior că vrea să se integreze în Europa, iar în interior dovedește că n-o obsedează decât atingerea intereselor personale și de grup. "Economie
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
Gheorghe Grigurcu Nu ne putem decît bucura că dl Alexandru George vădește în continuare o conștiință fermă, chiar cabrată, în raport cu anomaliile epocii totalitare pe care unii încep a le uita - se conturează chiar programe de amnezie voluntară -, iar cei mai pudici din rîndul celor ce detestă revizuirile se silesc a le acoperi cu vălul unei absoluțiuni stîngace de sub care se văd, pe la margini
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
de televiziune PRO TV a invitat lumea la petrecerea Revelionului libertății, mizînd pe participarea celor care au de gînd să călătorească în țările Uniunii Europene. A doua zi, redactorii PROTV și-au reamintit că au trecut 12 ani de la căderea regimului totalitar, pentru a lărgi sfera libertății românilor prezenți sau absenți la Revelionul acestui post de televiziune * Mai puțin luat de entuziasmele libertății de circulație a românilor, N.C. Munteanu i-a sfătuit pe cei care urmau să-și exercite dreptul de a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15634_a_16959]
-
exemplu, o pot distruge pe cea dintîi. Este ușor să decupezi acele pasaje, așa cum era ușor să rupi portretul tovarășului de pe prima pagină a unei reviste literare foarte bune. Paul Cernat scrie: "Pentru regimul ceaușist, ca și pentru orice regim totalitar, lupta în vederea colonizării minților și afectelor cetățenilor trebuie să înceapă de la vîrstele cele mai fragede." O afirmație general valabilă, dar simplificatoare. Este foarte greu să răzbați în mintea copilului și a adolescentului - toate materialele lor propagandistice aveau mai multe tăișuri
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
Cristina Ionica Scrisă sau, cel puțin, începută în cadrul unui regim totalitar, literatura lui Nicolae Breban e bîntuită, inevitabil, de obsesia puterii. Dacă, la unii dintre colegii săi de generație (Augustin Buzura, Constantin Țoiu etc.), literatura se transformă într-un discurs de legitimare a puterii omului (prin opoziție cu sistemul), iar incarnarea
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
de manevră ideal, publicul-oglindă în ființa căruia își poate amplifica imaginea pînă la titanismul visat și, în același timp, cel mai spectaculos obiect al posesiei în ochii celuilalt public, și mai important: cititorul. Care, la rîndul său trăitor în regimul totalitar, nu ar putea găsi ceva mai fascinant decît o autoritate total și eficient manifestată - iar cînd obiectul autorității e femeia, cititorul comunist își va descoperi valențele hrănite tradițional în ordine patriarhală pe deplin satisfăcute. 2. Numitorul comun Un bărbat extrem de
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
A descoperit și a format, a lansat talente tinere, a creat o emulație a acestora, a descoperit-o și a lansat-o pe Aura Urziceanu, a orientat gustul unui public avid de a cunoaște și altceva decât directivele culturnicilor ideologiei totalitare. Jazz-ul constituia pentru el o veritabilă insulă a libertății; prin jazz, Iancsi ne invita să fim, să ne simțim liberi. Serile prelungite de la "Mon jardin", pitorescul restaurant-terasă de pe Calea Dorobanților, locul preferat al boemei bucureștene a anilor '60, era
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
în piatra de temelie a acțiunii lor practice, adică a fărădelegilor lor. Ne-a relatat despre asta în modul cel mai deslușit Arthur Koestler care, atrăgîndu-și fulgerele foștilor lui tovarăși comuniști, dezvăluia încă din 1938 mecanismul subteran al unui regim totalitar echivalînd cu una din cele mai mari imposturi pe care le-a cunoscut omenirea. Atît prin lucrările lui autobiografice cît și prin romanul de faimă mondială Zero și infinitul, explicînd îndeosebi tehnica mărturisirilor spontane - torturi, presiuni psihologice, mistică a sacrificiului
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
polemic. Pe de o parte, această ,,ostilitate implacabilă", această ,,teamă față de artă și literatură", pe care le înregistrează și Virgil Nemoianu ( Iubirea și ura față de formalismul estetic: cîteva argumente, în Steaua, nr. 3/2001), răsfrîng, în epoca noastră, atitudinea regimurilor totalitare, care țintesc a-și supune creația, a o înhăma la carul funcționalității propagandistice. Gratuitatea, lipsa de utilitate imediată, ludicul, fantezia, ironia trezesc suspiciunea unor diriguitori obișnuiți a planifica, a organiza, a disciplina tot ce ține de existența colectivității ca și
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
cretor, o trece într-o altă etapă, fiind - nu ne jenăm de comparația pe care am împrumutat-o din E. Lovinescu - ,,un deget de lumină", cel mai relevant asemenea ,,deget" în pe cît de lunga pe atît de întunecata perioadă totalitară, cu iradieri ce n-ar putea fi neglijate pînă-n clipa de față, înecată în groasa pîclă postideologică. Nimeni nu a ilustrat cu o mai mare claritate și intensitate decît Monica Lovinescu și Virgil Ierunca acea ,,estetică", frecvent persiflată tocmai pentru că
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
demagogic, care nu sînt în măsură a le ascunde oportunismul. Desigur că pe acest drum al derivei postideologice se produce și o altă înstrăinare de lovinescianism și anume cea de ordin moral. Personalitatea duală, schizoidă, care a înflorit în climatul totalitar, n-a dispărut după 1989, găsind condiții nesperat de favorabile în climatul restauraționist, al conservatorismului politic, cu ale cărui poziții n-a întîrziat a se corela, primind și recompensele scontate, pe linia carierei. Abdicării morale din era comunistă îi urmează
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
regelui Ferdinand, nemenționată de Judt, și 1938, cînd Carol al II-lea interzice partidele și alege dictatura, România a fost o țară democratică și liberală, printre puținele, dacă nu singura, dintr-o Europă Centrală și de Est sedusă de politici totalitare. Numeroși intelectuali s-au opus obscurantismului ideologic și crimei politice. Cîteva dintre marile personalități ale vremii (Eugen Lovinescu și aproape toți criticii literari de seamă, apoi, Zeletin, Ralea și alții) au polemizat cu ortodoxismul, cu dacismul, cu Garda de Fier
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
răului. Uităm că dacă România se află acum în situația în care se află, asta se datorește nu puzderiei de "soluții" decorative propuse de administrația criptocomunistă, ci înseși existenței în vîrful acesteia a personajului care poartă în cîrca-i întreaga povară totalitară. Fie și una ambalată în staniol social-democrat. Fără ea/ fără anturajul aferent, forțele autentic democrate - atît de explicabil anemice după jumătatea de secol comunist - ar fi reașezat țara pe cursul firesc deturnat după război. N-a fost să fie. Și
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
mai rodnici ani ai vieții omenești, risipiți, desfigurați, striviți sub călcîiul nefastelor condiții de care am avut parte? Cu excepția închisorii, mi-a fost sortit a cunoaște din belșug toate modalitățile de umilire, marginalizare, prigoană, izolare pe care le utiliza regimul totalitar împotriva unui intelectual "rău văzut" și pe care - depășind chiar prognozele noastre cele mai sumbre - regimul posttotalitar le reia prea adesea, sub forma unor variațiuni pe aceeași temă. Ce premiu ar mai putea contrabalansa, consola, drege cît de cît viața
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
unii, democratură? Reflectoarele viclean orientate ale făcătorilor de mass-media, ca și răsplata materială consistentă îi ocolește pe creatori, pe indivizii trudei spiritului și a minții, îndreptîndu-se spre cu totul alte categorii, într-o bizară armonizare cu ceea ce semnifica, sub regimul totalitar, ofensiva împotriva culturii. Cîntăreții de manele, clovnii micului ecran, fotbaliștii, spre a nu mai vorbi despre politicienii extrași, aidoma unor numere cîștigătoare, din urna neantului, sau despre "miliardarii de carton" (inexplicabilă sintagmă, deoarece noi, nevoiașii, am putea fi numiți "de
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
sînt în prezent? Această mizerie proliferantă să fie prețul libertății pe care tinerii - conștientizați și stimulați de intelectualitatea anticomunistă - au plătit-o cu sînge? Aceasta este era adevărului și a justiției pe care noi, scriitorii care n-am acceptat jugul totalitar, am plătit-o cu privațiuni, cu ofense, cu suferințe nenumărate ce, în cazul multora, ne-au acoperit în cea mai mare parte, dacă nu în întregime, traiectul vieții? Un vedetism de rău augur, trivial și îmbuibat, ocupă prim-planul, atenției
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
lucrează tot timpul dar nu e un scriitor fecund. Lucra, de zor, la Gorila și n-o mai vedea isprăvită. Nu credea că generația sa va mai apuca un nou război (se știe că s-a înșelat), detesta regimurile politice totalitare din Rusia, Germania, Italia și declara că antisemitismul e o eroare ("Poporul iudeu nu numai că este unul dintre cele mai vechi popoare ale lumii, dar este unul dintre acelea care și-au păstrat cultura care, mai ales, au în spatele
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
e o instituție ridicolă și, din aproape în aproape, că scriitorii nu sînt decît niște inși care se înjură, care fac parte din bisericuțe și că Uniunea, care prin cîțiva dintre membrii ei a însemnat rezistența prin cultură din România totalitară, nu e decît o caricatură. Această Uniune care pe vremea lui Ceaușescu era atacată, în reprezentanții ei, de Scînteia sau de Săptămîna, foaia neoficială a Securității, a devenit, după '89, ținta celui mai nemilos tir al presei. Un fel de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
perceput, mai mult ori mai puțin ironic, ca o "călătorie inițiatică", un "voiaj metafizic", o "robinsonadă imaginară". Dacă resorturile sociale și morale ale primelor două forme de surghiun sînt, pentru a spune astfel, justificate de o dură realitate istorică: regimul totalitar, forma a treia, actuală, apare ca rezultat al unei sinistre farse jucate istoriei de către un grup de profitori. Drumul drept, care se deschidea către o democratizare autentică, reparatorie a traumelor trecutului, a fost părăsit de conducerea restauraționistă ce a monopolizat
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
sînt surzi la semnalele societății civile, pe de altă parte, neîncrederea cetățenilor în instituțiile guvernamentale sporește mereu: "Contractul social nu a fost semnat, iar indiferența față de părerea cetățenilor intră în mentalitatea comunistă". Această indiferență oficială suverană, într-adevăr o moștenire totalitară, "macină nervii" omului de rînd, aducîndu-l astfel la apatie, la indiferentism civic. Orice încercare de schimbare implică o strategie ce se cuvine urmată cu perseverență, însă "românul obosește cam repede". Iar oboseala e un aliat prețios al puterii care, în
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
am încercat-o după 1996 ne face a simți observațiile d-sale ca fiind valabile, în largă parte, și pentru guvernarea Convenției Democratice) duce la ispita de-a accepta inacceptabilul. Adică la un nou pact cu Diavolul. Cu același Diavol totalitar, în travesti, care ne îndeamnă onctuos la "reconciliere". O "reconciliere" strîmbă, căci implică neadevărul, și inechitatea drept condiții prealabile, adică o cedare în fața abuzului de ieri și de azi, tocmai în "punctele esențiale". Este ""reconcilierea" propusă de putere (Ce să
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
prozatorul, ci impostori sînt acei politicieni ahtiați de putere care au încercat a-i prelua rolul: Dincolo de multiplele explicații ale "fenomenului românesc actual", o singură afirmație rezistă tuturor dubiilor: pentru prima oară în istorie cei care au fost "constructorii sistemului totalitar concentraționar" au ajuns după "revoluție" să-l reformeze și tot ei - paradoxal pînă la absurd - să joace rolul "ziditorilor noii Cetăți, a libertății și a democrației". Meșterul care a clădit o închisoare poate apoi să construiască - pe aceleași temelii - o
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
volum a avut succes, fiind dintru început analizat în cadrul unei "mese rotunde", la postul de radio Europa liberă, de către Monica Lovinescu, Șerban Cristovici, Paul Goma și Alain Paruit, a constituit picătura ce a făcut să se reverse paharul mîniei autorităților totalitare. Autorități slujite însă, cu sîrguință, de colegii de condei ai prozatorului: Imediat am fost chemat telefonic la Uniunea Scriitorilor. Cînd am intrat în biroul strîmt al președintelui Uniunii Scriitorilor, Dumitru Radu Popescu, am constatat că erau convocați toți cei din
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
mai puțin rafinate decît Manualul..., ținînd de cu totul altă vîrstă, Revoluția pe eșafod și Drumul sînt însă la fel de fermecătoare și la fel de greu de imaginat pe scenă. Toate cele trei piese sînt dovada unui mod anume de a vedea universul totalitar care ne-a fost atîta vreme casă: transformînd dramaticul în ludic. Dramaturgie sau roman, ceea ce scrie Ștefan Agopian nu este altceva decît bună, autentică literatură. Rămîne să se arate și ca poet, de vreme ce versul se declară a-i fi fost
Un alt Agopian by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16227_a_17552]
-
populare ale limbajului relaxat din ultimii ani sînt menționate, dar exemplele analizate pe parcursul lucrării provin mai ales din zona limbajului artificial și pretențios preferat de presa românească de dinainte de 1989 (pentru o investigație asupra prostului gust al publicisticii din epoca totalitară, volumul rămâne de neînlocuit). Mi se pare foarte profitabil să continuăm, intrând și în detalii, relectura acestei cărți fundamentale - care poate constitui un bun prilej de reexaminare a fenomenelor de variație lingvistică din limba română de azi.
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]