34,684 matches
-
calea receptării acestora ca adevărați poeți, ci, poate, inflexibilitatea criticii obișnuite cu etichetări univoce. Volumul apărut anul acesta la Editura Vinea este, ne spune autorul, o continuare a aventurii poetice din volumul Carte singură (1982) și cuprinde poeme aproape în totalitate inedite, scrise între 1985 și 2000. Poemele sînt de două tipuri, pe de-o parte "balade", pe de altă parte "imnuri", toate numerotate în succesiunea celor din volumele anterioare. Declarația autorului e lămuritoare în acest sens: "o spun și de
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
situa între a fi și a nu fi. Poziție ce se cuvine, în răstimpuri, rectificată. Dar autocritica? (Despărțim astfel cuvîntul, deoarece, grație limbii de lemn, forma sa integrată a devenit peiorativă.) Virgil Ierunca știe să fie și autocritic, asumîndu-se în totalitatea manifestărilor d-sale în timp și spațiu, precum un irecuzabil semn de probitate: "Recitesc De două mii de ani. Încîntat. Cu atît mai mult cu cît aveam o opinie tulbure despre Mihail Sebastian. Îi bănuiam ascuns un țesut de mediocritate, fiind
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
la anulare, limitele pînzei. Există, în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării lumii vizibile în totalitatea ei, dar și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. Intre convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
a fost o școală a intoleranței, n-a fost nici o școală a oratoriei, ba chiar a fost locul unor discursuri inepte". Chiar dacă numeroasele discursuri anticomuniste, unele din ele spontane, mai puțin cizelate, i se înfățișează pretențiosului domn Răzvan Theodorescu în totalitate "inepte", de unde pînă unde imaginea de "școală a intoleranței"? Dimpotrivă, Piața Universității a fost un topos al unei demonstrații pașnice, al unui protest civilizat, democratic, intoleranța venind din partea celor ce l-au numit pe dl. Theodorescu într-o funcție înaltă
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
le purta și împlini (sau adânci) dincolo. Pentru mine, Paradisul nu înseamnă mit, ci realitate, privilegiul unor clipe luminate de spiritul înțelegerii și al plinătății universale, nu o artificială idealizare a contradicțiilor, ci depășirea tensiunii dintre frumos și urât, intuiția totalității și a coerenței dinafară și dinăuntru. Ați fost numit (M. Iorgulescu) "un poet al beatitudinii și deopotrivă al beatificării". În ce măsură vă asumați afirmația? Ce legătură vedeți între fericirea telurică (traductibilă mai mult printr-o beție a simțurilor) și beatitudinea sfinților
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
orice analiză. S-a vorbit, în cazul dvs., de o punere fenomenologică între paranteze, care evită un sistem de referință stabilit din timp. E adevărat că, pentru Michel Butor, romanul cercetează, simultan, precum un stereoscop, o realitate pluridimensională abordată în totalitatea sa? Nu, eu nu refuz explicația. Din contră, cer lumii să îmi explice (oarecum) ce fac. Evident, operele mele, ca ale multora, sunt atât de complexe, încât nu pot fi luate drept ilustrații la teorii deja elaborate (marxism, psihanaliză etc.
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
literară și artistică și cultul pentru formă, ce știe despre adevăr, acest elegant și simpatic satir de salon, care reduce toată Creațiunea la principiile și legile unei logici și unei culturi pur concrete și sociale și ale unei estetici în totalitate de suprafață? Ardoare totuși, ardoare cu care același Psycha se oprea câteva săptămâni mai târziu, în fața unui măr înflorit ca să exclame: "iată frumusețea și iată adevărul"; am tras concluzia că prietenul Psycha știa totuși mai multe despre adevăr, decât credeam
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
de implicare politică are un sens oarecum diferit față de ceea ce semnifică el în tradiția culturală românească. Tot ce se poate spune aici pe scurt e că există o impresie de fond pe care o lasă poeziile lui Andrei Codrescu în totalitatea lor: niciodată nu par gratuite, ornamentale, deși limbajul e metaforic, structura de multe ori complicată. Poeziile acestea, cu toată varietatea lor, au o stabilitate de obiect la fel de necesar vieții ca aerul și apa. Despre traducerea Ioanei Ieronim, numai de bine
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
Gheorghe Grigurcu O altă insatisfacție a d-sale consistă în faptul "capital' că nu l-am citit, "ignorîndu-l' astfel în "adevărata-i totalitate', cea de prozator. Jelania îmbracă, de asemenea după tipicul lui Adrian Marino, formula promptă a unei minibibliografii ad-hoc: "că nu m-a citit, că, din motive misterioase după trei decenii de cînd se "ocupă" de mine d-sa nu mi-
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
care vor sfârși odată cu mine. Nu exagerez când afirm că acea seară m-a așezat pe o axă, adică pe o dreaptă orientată, pe care nu am părăsit-o niciodată. Primii ani ai melomaniei mele au fost fideli, aproape în totalitate, operei. Abia mai târziu am devenit un ascultător cinstit al muzicilor (suportabile!) de tot felul. Dar curând după proba inițiatică, la care alăturasem ascultarea necontenită a trei titluri din disc ( Simfonia V de Beethoven, Concertul pentru pian și orchestră, în
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
jurnal, secvențe dramatizate, versuri, definiții tip dicționar (în spiritul postmodernei hibridizări a genurilor), prozatoarea are ambiția să cuprindă cît mai multe felii de realitate disparate despre care să spună tot, sau oricum aproape tot, să recompună, din aceste fragmente imaginea totalității, a lumii de aici și-a celeilalte, servindu-se de un instrument lingvistic adaptat epocii cibernetice - "pseudoromgleza". În centrul atenției se află cuplul Martina/ Angel, ambii atinși de anamnesis destrudo, o maladie incurabilă a sufletului care îi transformă în entități
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
Camil Petrescu și Zarifopol, cu alte cuvinte o critică "a judecății categorice", "fără menajamente și fandoseli", dar și o critică a "comentariului secund". Textele adunate în acest volum nu sînt însă, cum spuneam, de critică literară, sau nu sînt în totalitate de critică literară, pentru că atingerile cu literatura sînt altfel inevitabile. Ele sînt "observații și reflecții felurite", după cum ne spune autorul într-un fel de dare de seamă finală în care își prezintă cu multe observații interesante întreaga operă de pînă
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
dificultatea ca stare de tensiune. Mai curând percepem cum fiecare sunet are valoare și în sine ca un corp sonor rotund, cu transparențe lucioase sau umbre felurite în clar obscur. Grupurile de sunete (mărgele?) se încarcă de sens și din totalitatea exprimărilor laconice se compune semnificația operei. Dansurile Davidienilor, așa numite de Robert Schumann, sunt de fapt piese de caracter concepute ca o provocare lansată tradiționalismului clasicizant de către cel mai fertil - individualist - spirit al literaturii muzicale germane. Davidienii existau numai în
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
sau francez. Antropologii germani au stabilit, în epoca anterioară hitlerismului, că faimosul tip de "rasă nordică, de care s-a făcut atîta caz în Germania (omul foarte înalt, foarte blond și cu craniul dolicocefal) nu reprezintă - dacă ținem seamă de totalitatea locuitorilor Europei care vorbesc limba germană: germani din Germania, austrieci, elvețieni de limbă germană - nici măcar majoritatea". Cît privește limba pe care o vorbesc, potrivit acelorași teorii antropologice infirmate de știință, ele n-au nici o legătură cu așa-zisa rasă. "Popoarele
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
timp și spațiu, sacrul devine un fenomen ce poate fi descris. Ca și la Rudolf Otto, e vorba de o fenomenologie a sacrului, dar dorința lui Eliade este de a prezenta nu numai latura irațională a fenomenului, ci sacrul în totalitate, așa cum se exprimă el în timp, spațiu și existența umană, ca opus al profanului. Dacă în prim-plan apare această opoziție, în plan secund tema cărții devine divorțul produs între religie și știință, lui homo religiosus opunându-i-se omul
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
în prezent), iar Grigore Vieru, un poet poate desuet, dar înzestrat și sensibil, care are asigurat un loc în istoria literaturii române. Un tratament similar suferă în pamfletele lui Mircea Mihăieș poporul român însuși, privit cu un dispreț nedisimulat, în totalitatea lui. Dar aceasta este altă poveste... Ceea ce-l umanizează totuși pe autorul atâtor sentințe drastice este grija sa de a-și menaja prietenii. Nu există, de exemplu, nici o șansă de unu la un milion ca Mircea Mihăieș să-l caracterizeze
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
cîte puțin din fiecare - dar el se reduce, în ultimă instanță, la un haos stilistic scăpat de sub control, cu un aer paradoxal de parodie involuntară. La balamuc ca la balamuc, s-ar putea spune, de vreme ce filmul se petrece, aproape în totalitate, la un spital de nebuni. Cîțiva "răufăcători" încolțiți (foști polițiști) se baricadează în ospiciu și iau ca ostatici bolnavii. Locul e înconjurat de trupele anti-tero. În timpul asediului, lumile se amestecă, nebunii par mai normali decît normalii și normalii mai nebuni
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
de către Domițian a fost atât de adânc, încât remediile pe care le-au încercat Nerva și Traian au fost prea târzii și, în consecință, nu foarte eficace, Tacit face următoarea observație despre consecințele unei tiranii care urmărea să dirijeze în totalitate viața supușilor săi: "ba chiar intervine plăcerea inerției înseși, iar lenea, mai întâi urâtă, ajunge să fie iubită" (desidia postremo amatur). Vreo cincisprezece ani mai târziu în Anale, arătând modul în care Augustus și-a impus puterea personală la Roma
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
lui Ceaușescu, Securitatea s-ar fi metamorfozat, însă, într-un miel blând și patriot, ce veghea părintește asupra destinului unic al țărișoarei! În ultimii ani, culminând cu prezența masivă pe piață a unor colonei Merce sau generali Pleșiță, Securitatea, în totalitatea ei, e prezentată drept o formă superioară de exprimare a patriotismului, dacă nu chiar singura instituție patriotică într-o țară în care partidele și regimurile politice își cam fac de cap! Pentru a rotunji aceste aberații, iată-i acum pe
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
falsificarea intenționată a trecutului pentru a servi unor interese prezente este un act imposibil de justificat în plan moral și intelectual. Timp de aproape jumătate de secol cât a durat stăpânirea bolșevică directă la noi trecutul a fost mistificat în totalitate, fără excepție, căci până și paleoliticul a fost supus pervertirii. Personal fac parte din generația când în școli autoritățile au încercat să impună ideea că românii suntem un popor slav - persistența până în ziua de azi a acestei concepții s-a
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
a scris maestrul concentrate în una singură. Corul, Orchestra Națională Radio și un grup de muzicieni din Italia. Nu de linia Unu, care alunecă pe circuite intercontinentale, dar talente cu un potențial de artă și informație capabil să construiască o totalitate de expresii convingătoare. Dirijorul Riccardo Capasso (susținere academică, elevată, compatibilă și cu... Arenele din Verona, cei patru soliști tradiționali: soprană - Michaela Sburlatti, alto - Vitalba Mosca, tenor - Alessandro Maffucci, bas Duccio dal Monte. Resping - din principiu - tentația melomanului instruit de C.D.
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
părelnice amintiri ce devin treptat probe în comportamentul ulterior al personajelor. Autorul știe să portretizeze lapidar, emblematic fiind portretul muribundului moș Nicolae, să filmeze interioare, să sugereze stări-limită în natură și în sufletul omenesc. Aproape toate povestirile sunt spuse în totalitatea minoră a unei drame ce s-a jucat și din care a mai rămas piaza rea, blestemul, contratimpul. Cărora li se opune când și când minunea, miracolul. Ce se înfățișează consolator într-o viață dependentă de stihia naturii și de
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
muzicală arădeană din anii '50, la Dinu Lipatti, George Enescu și Yehudi Menuhin, apoi la o tragedie intimă, de care îi va aminti mereu interpretarea enesciană a Ciaconei din Sonata în Re minor: Am avut în colecția mea de discuri totalitatea partitelor și sonatelor de Bach în interpretarea, mult dincolo de simpla corectitudine, oarecum detașată de spiritul epocii, a lui George Enescu. Romantică, lentă și stăruitoare. Atunci când am plecat definitiv din țară, am dăruit discurile unei dragi prietene, neștiind că, numai după
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
bunăoară. Străinii sînt judecați de Eliade în raport nu cu vreo contribuție culturală, ci cu gradul de supușenie față de statul român. După 1918, scrie el, guvernanții i-au uitat pe sașii și pe șvabii din Ardeal care au votat în totalitate alipirea la România Mare și i-au favorizat în schimb pe maghiari, care și-au făcut netulburați mendrele, ca și pe evreii care s-au consolidat în toate orașele de peste munți. Eliade oferă guvernanților români modelul celor din Iugoslavia și
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
întrebăm cum s-a ajuns aici, pentru că, am observat, cu cât reprezentanții societății civile pun mai abiutir mâna pe rănile țării, cu atât crește extremismul! întredesciderea dosarelor Securității (pentru că nici dl. Onișoru nu mai crede, sper, că are acces la totalitatea arhivelor poliției politice!) ne-a arătat prelungirile perverse ale comunismului. Așa cum a ieșit din parlament, legea are un singur rol: să-i protejeze pe vechii turnători reactivați de S.R.I., pe securiști și pe cei care, după 1990, au reușit să
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]