2,464 matches
-
din 04 martie 2017 Toate Articolele Autorului Pe 8 Martie se sărbătorește Ziua Mamei. Cu toții avem amintiri legate de mama. Dintre amintirile mele, una se evidențiază în mod deosebit. În iunie 1977, cu o săptămână înainte de finalul clasei a patra, tovarășa învățătoare ne-a anunțat că pentru elevii din ciclul primar se va organiza în prima săptămână de vacanță o tabără de șase zile, de luni până sâmbătă, la Poiana Izvoarelor, în apropiere de Bușteni. Tabăra costa 650 de lei - o
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1488653242.html [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
i-am spus totuși mamei că aș vrea să vină cu mine în tabără, pentru că încă nu mă simțeam în formă. Zis și făcut: am mers la gară cu mama și cu sora mea. Cele două învățătoare care ne supravegheau, tovarășa Matilda Mocanu și tovarășa Adriana Pâslaru, nu au putut decât să se bucure aflând că va mai fi cineva care să le ajute cu copiii. Așa că mama a plătit la fața locului banii pentru masă și cazare și ne-am
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1488653242.html [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
mamei că aș vrea să vină cu mine în tabără, pentru că încă nu mă simțeam în formă. Zis și făcut: am mers la gară cu mama și cu sora mea. Cele două învățătoare care ne supravegheau, tovarășa Matilda Mocanu și tovarășa Adriana Pâslaru, nu au putut decât să se bucure aflând că va mai fi cineva care să le ajute cu copiii. Așa că mama a plătit la fața locului banii pentru masă și cazare și ne-am suit în tren. Deși
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1488653242.html [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
soare, cu cât ne apropiam de destinație vremea devenea tot mai închisă, până când la Bușteni am coborât din vagon pe o ploaie rece și deasă, ce te pătrundea până la piele. Doi câte doi, ținându-ne de mână, cu cele două tovarășe în frunte, am pornit-o pe jos spre Poiana Izvoarelor. Cale lungă să ne-ajungă! Drumul ducea prin pădure, pe o potecă îngustă, mărginită de o râpă adâncă. Nici țipenie de om în jurul nostru. Tovarășele împreună cu băieții, care mergeau mai
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1488653242.html [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
de mână, cu cele două tovarășe în frunte, am pornit-o pe jos spre Poiana Izvoarelor. Cale lungă să ne-ajungă! Drumul ducea prin pădure, pe o potecă îngustă, mărginită de o râpă adâncă. Nici țipenie de om în jurul nostru. Tovarășele împreună cu băieții, care mergeau mai repede, o luaseră la picior înainte. După ei, la oarecare distanță, veneam mama - cu sora mea de mână și cu bagajul în cealaltă mână - și eu, ținând-o de pulover. După noi, cârdul de eleve
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1488653242.html [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
repede, să nu rămânem prea în urmă! Am mers noi ce am mers sub ploaia rece, alunecând prin noroi, până când la un moment dat toate fetele ne-am pus pe strigat: - To-va-răăă-șaaa! To-va-răăă-șaaa! To-va-răăă-șaaa! - Ce-aveți, mă?, s-au stropșit tovarășele la noi. De ce urlați așa? - A căzut Iuliana în râpă, tovarășa, am țipat noi. Una dintre eleve alunecase în noroi, se dezechilibrase și se dusese în râpă. Apucase însă, să se prindă cu mâinile de rădăcinile ieșite la suprafață ale
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1488653242.html [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
am mers sub ploaia rece, alunecând prin noroi, până când la un moment dat toate fetele ne-am pus pe strigat: - To-va-răăă-șaaa! To-va-răăă-șaaa! To-va-răăă-șaaa! - Ce-aveți, mă?, s-au stropșit tovarășele la noi. De ce urlați așa? - A căzut Iuliana în râpă, tovarășa, am țipat noi. Una dintre eleve alunecase în noroi, se dezechilibrase și se dusese în râpă. Apucase însă, să se prindă cu mâinile de rădăcinile ieșite la suprafață ale unui copac și acum stătea, plângând și așteptând să fie salvată
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1488653242.html [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
în ajutor și cu chiu cu vai fata a ieșit din râpă, plină de nămol și fără să mai aibă schimburi ori bani la ea. Bagajul nu îi mai putea fi recuperat. - Hai, mă, cu cântec înainte!, ne-a ordonat tovarășa Pâslaru, fiți mai cu inimă, căuite, acu’ ajungem! „Sus, mai sus, cutezători”, am început noi, anemic... După care au venit altele și altele la rând și la cabană tot nu mai ajungeam. Când într-un final am sosit la Poiana
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1488653242.html [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
un final am sosit la Poiana Izvoarelor, eram cu toții niște pici uzi, flămânzi, sfârșiți de oboseală și dezorientați, ce lălăiau: „Dacă vrei să se vorbească,/ Unul altuia zâmbească,/ Dacă vrei să se vorbească/, Fă așa!” Și așa au făcut și tovarășele: au stabilit că în cabana veche, rămasă acolo din timpuri imemorabile, vor fi cazate fetele, supravegheate de mama, iar în cabana nouă, modernă, cu calorifere, mobilier de hotel de lux, baie cu duș și televizor, vor sta dumnealor și băieții
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1488653242.html [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
să se dovedească că am lucrat în fermă și ce am lucrat. Săndica nu putea să nu remarce cu plăcere că președintele nu o mai tutuise ca de obicei. Spera s-o facă și în continuare. - Nu este nici o problemă, tovarășa Săndica, ținându-se cont de faptul că noi am fost mulțumiți de activitatea dumitale. Și unde ai găsit post? - Părinții mei sunt bătrâni și eu sunt singurul lor sprijin. Am găsit la câțiva kilometri de comună mea, la Dorobanțu, post
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1403619749.html [Corola-blog/BlogPost/374243_a_375572]
-
înainte ca el să vină aici ori să rămână în continuare, ceea ce nu cred, ori să-și facă lichidarea și să-și ia lucrurile de la gazdă. - Bine, Săndica, sper că acum, fiind colege nu mai strigi după mine șefa sau tovarășa ingineră, ci pur și simplu, Ramona. - Mulțumesc, am să țin cont de recomandarea ta. Astăzi ce sarcini am de îndeplinit? - Chiar că nu știu ce să-ți mai dau acum. Să vorbesc cu inginerul-șef, să văd cine îți preia sarcinile cu
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1403619749.html [Corola-blog/BlogPost/374243_a_375572]
-
că am anumite calități profesionale și personale, se datorează în mare parte anilor din liceu și muncii neobosite a dascălilor mei, profesori cu o minunată experiență personală și de viață. Am lucrat în toate școlile de pe teritoriul comunei Brădeanu în calitate de „tovarășa profesoară”. Specialitatea...? eram (ca multe cadre didactice din generatia mea și obligați să supraviețuim în anii grei) omul (femeia) - orchestră. Și mi-am făcut meseria, datoria, cu o mare pasiune și am pus suflet în tot ce am făcut. Un
NOU ŞI UNIC ÎN FLANDRA – CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ. IOANA CHIRIŢĂ DUCE ROMÂNISMUL ÎN BELGIA de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_petcu_nou_si_unic_gabriela_petcu_1386068666.html [Corola-blog/BlogPost/363065_a_364394]
-
rele. Eu nu vedeam nici un motiv de supărare. Eram pe teren așa cum se cerea, nu la cafea pe la dispensar unde avea obiceiul să vină mereu (iar eu aveam obiceiul să întârzii la o cafea cu medicul). - Ce ai la gât, tovarășa? - Dar ce am, am răspuns, ducând instinctiv mâna la lănțișor. - Mata faci propagandă religioasă sau faci propaganda politicii partidului comunist? De ce porți cruciuliță la gât și, așa, la vedere? Știi că nu ai voie? - Dar nu e doar cruciuliță! Este
NU AI VOIE SĂ PORȚI CRUCIULIȚĂ LA GÂT! de DORINA STOICA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1420556056.html [Corola-blog/BlogPost/352202_a_353531]
-
dragoste, statornicie și credință. - Aha, deci credință! Vezi că am dreptate? Mata ești statornică în credință așadar. Ia scoate lănțișorul de la gât sau scoate cruciulița aia, să nu te mai văd cu așa ceva! - Lăsați că o scot când ajung acasă, tovarășa secretară! Voi ascunde lănțișorul sub bluză! - Nu! Acum să o scoți, în fața mea! Mi-am scos lănțișorul și i l-am dat. A desfăcut cruciulița pe care am pus-o în portofel. Lănțișorul transformat conform directivelor partidului, mi-a dat
NU AI VOIE SĂ PORȚI CRUCIULIȚĂ LA GÂT! de DORINA STOICA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1420556056.html [Corola-blog/BlogPost/352202_a_353531]
-
Anul dispărut. 1989 // ANUL DISPĂRUT. 1989 de Peca Ștefan Distribuția: Director/ Gheorghe Visu/ Tatăl/ Moderator: GHEORGHE VISU Regizor Tehnic/ Maria Ploae/ Mama/ Moderator: MARIA PLOAE Tovarășa Victoria/ Mama/ Moderator: MIHAELA RĂDESCU Secretara Zizi/ Simina/ Luminița/ Moderator: ILINCA MANOLACHE Maria Ploae/ Diriginta/ Nicoleta/ Elenă Ceaușescu/ Moderator: ISABELA NEAMȚU Gheorghe Visu/ Alexandru/ Marius/ Moderator: VIOREL COJANU Răducu/ Tase/ Nicolae Ceaușescu/ Moderator: TOMA CUZIN Regia: Ana Mărgineanu Scenografia: Anda
Teatrul Mic București by http://www.zilesinopti.ro/evenimente/17208/anul-disparut-1989-teatrul-mic-bucuresti [Corola-blog/BlogPost/96631_a_97923]
-
vorba despre o doamnă care l-a ...tradus, l-a înșelat pe soțul ei cu un alt domn...” a vrut să-mi sugereze profesorul. Eu, care băgasem pe urechi că în ziua de azi nu te mai adresezi decât cu „tovarășa” sau „tovarășul”, am reacționat rapid: „Da, tovarășa Joițica și-a înșelat soțul cu tovarășul Petre Petre, care a prins-o pe arătură și...” După râsul lor, mi-am dat seama că o dădusem dracului de tot. Ce mai, o băgasem
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/ultimii-proscrisi-fragment-din-romanul-in-curs-de-aparitie-coroana-otetarului-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
tradus, l-a înșelat pe soțul ei cu un alt domn...” a vrut să-mi sugereze profesorul. Eu, care băgasem pe urechi că în ziua de azi nu te mai adresezi decât cu „tovarășa” sau „tovarășul”, am reacționat rapid: „Da, tovarășa Joițica și-a înșelat soțul cu tovarășul Petre Petre, care a prins-o pe arătură și...” După râsul lor, mi-am dat seama că o dădusem dracului de tot. Ce mai, o băgasem pe mânecă! Când mi-au spus că
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/ultimii-proscrisi-fragment-din-romanul-in-curs-de-aparitie-coroana-otetarului-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
Urmare mama a fost criticată în ședința de partid. Greșeală dânsei a fost că a spus adevărul. Asta i-a trebuit! Au sărit cu toții să o critice. După ședința secretarul de partid a chemat-o și i-a spus: „Mai, tovarășa, nu trebuia să spui adevărul! Îți luai angajamentul că vei face planul, iti făceai autocritica și ... scăpai ușor. Acum sunt obligat să te sancționez!”. „Până când tovarășe secretar să tot mințim? Una gândim și alta spunem. Odată și odată trebuie să
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_a_cincea_zi.html [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
-i prins niște oameni zăpăciți cu comunismul în corp. Sigur că preoții nu mai aveau reflexul să introducă învățământul religios, că s-au pomenit dintr-o dată că vorbesc la ziduri. Închipuiți-vă părinte: era partidul unic, era tovarășul cutare, era tovarășa cutare, etc., și tu vii acuma dintr-o dată și vorbești de apostoli. Cine este apostolul? Este un cortex care deja este terminat. Pe urmă a venit aceasta cultură occidentală haotică, dementă, mizeria de care vorbeam și care i-a luat
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_realizat_de_stelian_gombos_cu_actorul_si_regizorul_crestin_dan_puric.html [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
mâinile semidocților (ne este adus în atenție, de pildă, un președinte de CAP care era „cel mai sărac și leneș om din sat. Pe deasupra și bețiv.“), iar greșelile fragrante erau parțial motivate de incapacitatea de a pricepe doctrina partidului („Ia tovarășe de la CAP - sugerează același președinte -, că este avuția poporului, adică și a dumitale ... și fă-ți casă!“, după ce avertizase o tânără cinstită că „Dacă nu-l gândești, răul nu există! ) Fetiță, cine vede multe poate să-și piardă vederea!“), mișcările
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 by http://confluente.ro/Fictiunea_ca_modalitate_de_au_al_florin_tene_1361166499.html [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
se bucura, beneficiind din aceste pățanii, era pantofarul de pe strada Moților, care își avea atelierul nu departe de locuința noastră. Apoi, tot aici, veneam să culeg castane - ca de altfel toți colegii mei de clasă - așa precum primisem dispoziție de la „tovarășa învățătoare”. Și tot aici, îmi plăcea să ascult fanfara care, spre deliciul trecătorilor, cânta câteodată, în după amiezele de vară, în vechiul chioșc de lemn, pe care astăzi primăria îl folosește pentru oficiarea cununiilor civile. Din reverie mă deșteaptă măcăitul
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1444059873.html [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
meu contact cu „Uriașul”. Era prin anul 1968. Tocmai terminasem de clasa a treia, iar eforturile mele pe ogorul culturii fuseseră încununate cu premiul al doilea. În paranteză fie spus, premiul întâi revenise copilului unui activist de partid, la care „tovarășa învățătoare” era invitată, din când în când, la masă. Țin minte că pe lângă diploma care îmi certifica „absolvirea” a trei ani de studiu, am primit și o carte de poezii, cu poze minunat colorate. Era vorba de „Gogu pintenogu” a
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1444059873.html [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
zugrăvirea moravurilor din perioada comunistă.Până atunci,prezint cititorilor o mostră de viață din acea perioadă mult hulită,în care arăt cum se "descurcau" românașii noștri, considerați de toată lumea ca fiind extrem de inteligenți. UN KIL DE MĂSLINE -Ei, da, stimată tovarășă soție! Sunt un om cu relații, un om cheie, în relație cu toți oamenii cheie din orașul acesta, Dar nu vreau, nu-mi permit principiile mele de om corect să descui și să mă folosesc de aceste relații. Și...să
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1417853481.html [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
aibă cineva de nas. La urma urmei...n-am nevoie, dom’le! Ce, fără relații nu se poate? -Uite că nu se poate, stimate tovarășe soț aiurit! Scârba de Iliasca își fâțâie sub nasul meu pantalonii velurați. Are și blugi, tovarășa...Originali...De unde? De la magazin? Ei, aș! Să crăp, nu alta, când am auzit-o pe matracuca de Ștefăneasca, cum mieuna la telefon: trimite-mi acasă, dragă, niște cașcaval și smântână! Dacă o întreb, se fandosește: am și eu, dragă...relații
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1417853481.html [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
măsline...când mi-oi vedea ceafa. Pârlitule! Ești un om de nimic! Ni-mic, ăsta ești! Și soția tovarășului director ieși din sufragerie, trântind ușa cu putere. Eroul nostru căzu zdrobit pe fotoliu. Oftă adânc: -Ia să-i arătăm dumneaei, tovarășa, ce relații avem noi. Uite-aici, telefonul, unealta asta miraculoasă a omului cu relații. Să scoatem și agenduța, caiețelul ăsta magic. Și...să-ncepem! Își frecă palmele și formă un număr: -Alo, tu ești, Georgică? Bună, mă, băiatule! -Să trăiți
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1417853481.html [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]