959 matches
-
cauză, vinovați „nu numai că au susținut o cauză politică nedreaptă, dar au încercat să schimbe făgașul culturii tradiționale românești”. Motivația venea după constatarea transformărilor din țară („pe culmi bate vântul înnoirilor sociale, fâlfâie drapelul de culoarea răsăritului și sună trâmbița chemării la muncă”), circumstanță în care „rostul societății noastre este nu numai îmbunătățirea stării materiale a scriitorului, dar și înălțarea lui la rangul de lampadofor, de conducător spiritual al neamului și de vrăjitor al sufletului celor mulți”. Se răspundea astfel
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
apar și asocieri stridente, sesizabile imediat, dat fiind parcursul liric atât de bun până acum: „Altădată pălmuiam fără milă / gura vulcanului”, „în crăpăturile pământului / se ascunde calma înțelepciune / a strămoșeștii gramatici”, „lângă tâmple / fără-ncetare / un urangutan jucăuș / sună din trâmbiță”, „conștiința lălăie-agale / ca un cosaș asudat”. Schițe și povestiri (1989) aduce, în schimb, o nouă confirmare a talentului și originalității poetei, optzecistă prin conștiința textuală și expresionistă acum prin paleta de culori folosită. Pe un fundal „roșiatic”, sumbru-contemporan, sunt plasate
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
este simbolul lui Isus ca mediator, dar asta nu înseamnă că lui Isus i se aplică toate trăsăturile lui Moise, pentru că riscăm să spunem lucruri absurde; de exemplu, Moise avea dificultăți de vorbire, iar Isus nu, dimpotrivă; el era „marea trîmbiță” a lui Dumnezeu, conform Isaia 27, 13. în mod analog, Iona e trimis de Dumnezeu la locuitorii cetății Ninive, așa cum Fiul este trimis de Tatăl să anunțe omenirii evanghelia; însă Iona a încercat să evite mandatul, în timp ce Cristos s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Asia Mică. Cu toate acestea, ea conține un mesaj apocaliptic, mai exact o serie de vedenii pe care Apostolul le‑a avut în insula Patmos (1,9), într‑o zi de duminică (1,10). Un glas puternic, ca de trâmbiță i‑a poruncit să scrie cele ce i se vor arăta și să trimită cartea care va cuprinde toate acestea Bisericilor, în număr de șapte, din Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodiceea. Structura Apocalipsei nu poate fi stabilită
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ϑ⎝ ≅⇔Δ∀<⎝. Aplicând scrierii criteriul formal, de altfel destul de arbitrar, dar eficace, obținem următoarea structură a Apocalipsei: - 1,1‑8: Prolog; - 1,9-3,22: Cele șapte epistole către cele șapte Biserici; - 4,1-11,19: Cele șapte peceți și cele șapte trâmbițe; - 12,1-16,21:Războiul eshatologic; - 17,1-21,8: Babilon și Noul Ierusalim; - 21,9-22,20: Ierusalimul ceresc, Mireasa Mielului; - 22,21: Epilog. În privința datării scrierii, suntem de acord cu perioada ultimilor ani de domnie a lui Domițian, urmând părerii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
două idei: cea de recapitulare a răului în persoana Anticristului și cea a imperfecțiunii, prin analogie cu 888, numărul perfecțiunii cerești, și 777, numărul perfecțiunii pământești. De altminteri, cifra 7 joacă un rol esențial în economia simbolică a Apocalipsei: 7 trâmbițe, 7 plăgi, 7 x 3 bătrâni așezați împrejurul tronului dumnezeiesc etc. Numărul 666 simbolizează, așadar, imperfecțiunea, dar nu imperfecțiunea smerită, care‑și recunoaște limitele strict umane, ci imperfecțiunea plină de orgoliu, de aroganță, imperfecțiunea distructivă. G.A. Van den Bergh
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
după anul 70, așadar, după domnia lui Titus. Peerbolte propune o explicație de tip analogico‑simbolic. În urma unei atente analize a celor trei „serii de câte șapte” din Apocalipsă (4,1-8,1: cele șapte peceți; 8,2-11,19: cele șapte trâmbițe; 16,1‑21: cele șapte cupe), acesta constată: „Cel de‑al șaselea element al fiecărei serii descrie contextul contemporan autorului. Intenția celor trei serii de câte șapte nu este de a descrie o perioadă istorică în șapte etape, din care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
face semne și minuni”; „focul cercării” în care va intra întreaga omenire - „se vor sminti mulți și vor pieri, iar cei ce vor stărui în credința lor vor fi mântuiți” (16, 5); trei semne prevestitoare ale parusiei (deschiderea cerurilor, sunetul trâmbițelor și învierea morților); coborârea lui Cristos pe norii cerului. În ciuda dimensiunii sale reduse, capitolul 16 nu este lipsit de importanță, fapt remarcat deopotrivă de Jenks și Peerbolte. Pentru prima dată înainte de Irineu, „înșelătorul lumii” (® 6≅Φ:≅ Β8∀<←Η) este caracterizat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
abordarea lui Augustin. Secțiunea anticristologică M. Dulaey prezintă structura comentariului în felul următor: 1) cap. 1-3: vedenia Fiului omului; unitatea Bisericii; Duhul septiform; 2) cap. 3-4: vedenia tronului; cele două Testamente; 3) cap. 6-9: cele șapte coroane și cele șapte trâmbițe: simbolul persecuțiilor; 4) cap. 10-11: îngerul cu cartea în mâini; Isus deschide cartea; 5) cap. 11-19: secvența eshatologică; Anticristul‑Nero; 6) cap. 20-22: cele două învieri, judecata și împărăția de o mie de ani. În această secțiune este ilustrată pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
El va face ca demonii săi să se arate în chip de îngeri de lumină (cf. 2Cor. 11,14) și va fi urmat de oștiri fără număr de ființe netrupești. El se arată tuturor ridicându‑se la cer în sunetul trâmbițelor, în mijlocul celor ce îl slăvesc și al puternicelor osanale din partea celor care îi cântă imne de negrăit. Moștenitorul întunericului va străluci ca o lumină. Când se va ridica la ceruri, când va coborî pe pământ, în toată slava sa, când
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și apostolic decât profetic și enigmatic. Isus însuși spune în Evanghelii: „Veți vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului împreună cu îngerii săi” (cf. Mt. 24,30). Iar fericitul Pavel: „Că la un semn poruncitor, la glasul arhanghelului și‑n trâmbița lui Dumnezeu, Însuși Domnul Se va pogorî din cer, și cei morți întru Cristos vor învia întâi; după aceea noi, cei vii, cei rămași, împreună cu ei vom fi răpiți în nori ca să‑l întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în ascuns, ci deschis și în toată slava, el a adăugat: „Atunci [neamurile pământului] vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu slavă multă; și‑i va trimite pe îngerii săi cu sunet mare de trâmbiță și pe cei aleși ai Săi îi va aduna din cele patru vânturi, de la un capăt la altul al cerului” (Mt. 24,30‑31). Iar îngerul a adăugat celor pe care tocmai le spusese lui Daniel: „Iar regatul și stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
când fiind alungați, când gonind [pe dușmani], până când puterea și ajutorul lui Dumnezeu cel de sus [...] și ne-a dat Domnul Dumnezeu pace” - și dinlăuntru) și „încheoerea” („Acum zac singur aici, în mormânt mic, așteptând glasul arhanghelului, cea de pe urmă trâmbiță, învierea a toată lumea, prefacerea stihiilor. Rog pe cel ce Dumnezeu va binevoi să vină după noi, să păstreze acest mic lăcaș de odihnă și casă vaselor mele, ca să fie nestricat”96) sunt strict contemporane (Radu de la Afumați și fiul său, Vlad
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Movilă) Doamnei Elisabeta: „Ca să vezi și tu, Doamnă, ce face fratele tău, lucru ce mai înainte nici cei mai tirani voievozi n-au făcut, și poate că el umblă și după domnie, căci poartă de acum semne domnești, adică tobe, trâmbițe, steaguri și poruncește să fie ascultat”238. Lupta din 1612, de la Cornul-lui-Sas, a fost cruntă pentru Movilești. „Veniiu Potoțchii [ginere al lui Ieremia Movilă; el a condus intervenția contra lui Ștefan Tomșa, care, în 1611, îl dăduse jos din scaun
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Seara”, „Minerva literară ilustrată”, „Rampa”, „Noua revistă română”, „Scena”, „Ilustrațiunea română”, „Flacăra”, „Sburătorul”, „Societatea de mâine”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Ritmul vremii”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul literar și artistic”, „Litere”, „Însemnări ieșene”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Prima carte, Din trâmbițe de aur, îi apare în 1910. A fost distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români pentru volumul Cetatea cu porțile închise (1921), cu Premiul Ministerului Artelor (1923) și cu Premiul Academiei Române pentru volumele Pe drumul Damascului (1923), Poezii (1925) și Peisagii
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
Artelor (1923) și cu Premiul Academiei Române pentru volumele Pe drumul Damascului (1923), Poezii (1925) și Peisagii sentimentale (1935), în 1938 acordându-i-se și Premiul Național pentru poezie. Lirica lui S. se situează, începând cu versurile care compun placheta Din trâmbițe de aur, în atmosfera simbolistă, cu o înclinație accentuată spre decorul baroc. Se întâlnesc aici toate elementele recuzitei simboliste: vis, senzualitate, erotism, muzicalitate, dar din cauza discursivității, greu de evitat și ulterior, estetica proprie orientării este trădată în spiritul ei. Poetul
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
pastișe după poemele în proză ale lui Oscar Wilde. Traducerile lui S. din poezia lui Charles Baudelaire sunt superficiale, mai interesante, prin deschiderea spre spații exotice, fiind antologiile de poezie persană, japoneză și chineză, tălmăcite, desigur, prin intermediar. SCRIERI: Din trâmbițe de aur, București, 1910; ed. București, 1930; Femei ciudate (în colaborare cu Const. Rîuleț), pref. Emil Gârleanu, București, 1911; Doi dispăruți: Iuliu Săvescu - Ștefan Petică, București, 1915; Mărgăritare negre, cu un desen de Iser, București, 1918; ed. cu un portret
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
de mătase. Antologie japoneză, București, 1943; Din poezia americană, pref. Perpessicius, București, 1947. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, [Al. T. Stamatiad], CVC, 1907, 3, 1910, 8 ; Chendi, Schițe, 128-130, 148-150; Liviu Rebreanu, „Femei ciudate”, „Biblioteca modernă”, 1911, 1; G. Bogdan-Duică, „Din trâmbițe de aur”, „Românul”, 1912, 93; Trivale, Cronici, 238-239; Dragoș Protopopescu, „Doi dispăruți”, „Vremea nouă”, 1915, 17-20; Al. Macedonski, Un foarte mare poet, L, 1918, 1; Tudor Vianu, „Mărgăritare negre”, L, 1918, 15; Claudia Millian, Poezia lui Alexandru Stamatiad, ALA, 1923
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
93; Trivale, Cronici, 238-239; Dragoș Protopopescu, „Doi dispăruți”, „Vremea nouă”, 1915, 17-20; Al. Macedonski, Un foarte mare poet, L, 1918, 1; Tudor Vianu, „Mărgăritare negre”, L, 1918, 15; Claudia Millian, Poezia lui Alexandru Stamatiad, ALA, 1923, 149; Ion Minulescu, „Din trâmbițe de aur”, „Tribuna nouă”, 1924, 123; Scarlat Froda, Maurice Maeterlinck, „Oaspele nepoftit”, RP, 1924, 2 134; Perpessicius, Opere, II, 174-177, III, 141-144, IV, 16-19, V, 299-301, VI, 371-372, VII, 67-69, 120-124, VIII, 14-15, 213-219, IX, 343-347, X, 57-62, XI, 451-452
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
soare, Va fi), Dragoș Protopopescu (Pe coardă de rebeb, Ditirambă, Finis), Eugeniu Sperantia, D. Karnabatt, Barbu Solacolu, Alexandru Colorian, Mihail Cruceanu ș.a. Cu toții sunt socotiți de Mihail Cruceanu poeți simboliști, creatori ai „adevăratului vers liber”, în articolul dedicat volumului Din trâmbițe de aur al lui Al. T. Stamatiad. La rubrica „Notițe” sunt consemnate cu regularitate aparițiile revistelor „Vieața nouă” și „Versuri și proză”. Un articol al lui Al. Macedonski, Criteriile în literatură (1/1913), stabilește câteva repere „pentru formarea unei opinii
SARBATOAREA EROILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289491_a_290820]
-
morale și naționale. Se tipăresc materiale pentru „nevoile satelor”, din convingerea că învățătura va pătrunde „atât în coliba săracului, cât și în palatul bogatului”. Într-un editorial din 1935, după nouă ani de apariție, gazeta se mai considera încă „o trâmbiță sunătoare de luptă și de victorie” într-o epocă de „cras materialism”. Ambițiosul program sămănătorist este ilustrat cu versuri de Sterian Ciucescu, Maria Staiculescu, Al. Iliescu, Lucian Costin, Al. Gregorian, Al. C. Aldea, Nelu Cristescu, V. Popa Măceșanu, V. Stoenescu-Odaia
ZORILE ROMANAŢULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290751_a_292080]
-
până la exasperare, umple văzduhul, bufnițele din clopotniță zboară speriate dintr-un copac în altul, iar în răstimpuri Ilie gornistul, ținând cu tot dinadinsul să aducă Mariei lui Tudor, mamă a doisprezece copii, omagiul său - altfel rezervat veteranilor - sună dintr-o trâmbiță veche, de la 1877, ce vestise atacul la Grivița. Din tot acest vaier se detașează, din timp în timp, bocetele Constandinei, ale Stelei, ale Riței, ale Evanghelinei, ale bătrânului Tudor, soțul rămas văduv, care nu face decât să repete câteva cuvinte
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
avem de-a face nu cu o mistică revelatio, ci cu un program îndrăzneț și doar aparent lipsit de pragmatism. Confessio nu este un „sunet de trompetă” precum Fama - este o chemare adresată tuturor savanților Europei să se adune atunci când „trâmbița Ordinului va suna cu toată puterea” pentru a rosti cu glas tare „ceea ce acum se rostește numai în șoaptă”. Anume ce? Înlăturarea tiraniei papale și instaurarea domniei Științei Adevărate - cea bazată pe principiile rozicruciene. Confessio îndeamnă erudiții să recitească atent
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
satisfacerea trebuințelor de hrană și căldură ale populației. și aceasta în condițiile în care se acceptă că România n-ar trebui să aibă probleme alimentare, deoarece deține zone cu un potențial agricol important 8. Colectivizarea agriculturii, încheiată cu surle și trâmbițe în 1962, trebuia să folosească acest potențial într-un fel mai avantajos populației. Atunci despre ce poate fi vorba? Ignoranță, incompetență sau nepriceperedin partea responsabililor politici? Sau o înlănțuire de fenomene meteorologice și economice de natură negativă, cu efecte dezastruoase
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vremuri de civilizație”, Răscoala robilor, în care îi acuză pe N. Iorga și pe Ovid Densusianu de propagarea naționalismului și de lipsă de talent. La rubrica „Însemnări literare” Mihail Sorbul recenzează volumele Eternități de-o clipă de Ion Pillat, Din trâmbițe de aur de Al. T. Stamatiad, Bisericuța din Răzoare de Gala Galaction. Cu articole de critică literară mai figurează Corneliu Moldovanu, Petre Aldea, C. Sp. Hasnaș (sub pseudonimul Const. Paul), Ion Dragoslav, Emil Nicolau, Dinu Dumbravă, Radu Baltag (care semnează
RAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]