408 matches
-
te invită la el „să vă distrați“ și nu la o catastrofă legată de serviciu, care-ți va schimba cu siguranță viața pentru totdeauna. Dar nu așa s-a Întâmplat În noaptea de dinainte de petrecerea BlackBerry. Când mobilul mi-a trâmbițat la trei și jumătate dimineața, am fost sigură că aveam probleme. Vorbesc cumva cu Betty? Întrebă o femeie În vârstă imediat ce am răspuns. —Alo? Cine e? Sunt Bette, am spus, Încă amețită, deși țâșnisem deja În poziție verticală și aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
astfel în voia lucrurilor, iar când am reușit cu dibăcie să-i apuc genunchiul pe sub fustă, și-a desfăcut ușor picioarele și s-a aruncat de gâtul meu". Câteva zile mai târziu, tânărul consemnează triumfător un alt "mare eveniment". Louise, trâmbițează el, "îi lăsase în sfârșit mâna în voie și pentru multă vreme". După o ultimă încercare de a rezista, fata sfârșește prin a-i ceda tânărului tot ce are o tânără cinstită de cedat. Acceptă să aibă o relație veritabilă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care i-au ales"119. Iată ce sînt muncitorii pentru Le Bon: mulțimi. Dar de ce trebuie să ne opunem puterii lor? De ce o astfel de condamnare? Ei bine, pentru el aceste valuri de oameni purtate și ridicate de torentele ideilor trîmbițează sfîrșitul civilizațiilor și le distrug, așa cum apa care pătrunde în coca unei nave o trage la fund. Lăsate în voia lor, masele sînt geniul cel rău al istoriei, forțele care distrug tot ceea ce a conceput și creat o elită. Doar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
predispus la a obține fericirea, dar poți avea facultatea de a trece peste nereușitele de moment și de a lua totul de la capăt. Μ Fericirea, dacă ai avut norocul s-o trăiești la un moment dat, nu trebuie s-o trâmbițezi pe toate drumurile, deoarece s-ar putea s-o pierzi, văzând câtă invidie și chiar nefericire produce starea ta de fericire celor din jur. Μ Se pare că starea de fericire este dată, Într-adevăr, nu atât de sentimentul plăcut
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu excepția celor ce vor fi spicuite în 2037, când va fi deschis dosarul conținând lucrările din timpul războiului de la Universitatea Harvard. Acum, la mai puțin de două decenii de la moartea ei survenită în 1987, răsună relativ puține voci care să trâmbițeze faima lui Yourcenar. Atunci când o fac nu spun de ce. Chiar și cele mai apreciate lucrări Memoriile lui Hadrian, Piatra filozofală, diversele volume ale autobiografiei sale de abia dacă mai sunt citite astăzi și sunt rar studiate în școli și universități
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
prea limitată ori prea ascunsă. Dacă o femeie se destăinuie, primul reproș ce i se face e că nu mai e femeie. Și așa e destul de greu să pui unele adevăruri în gura unui bărbat 61. Ce prejudecată este asta, trâmbițată în Carnetele de note ale Memoriei lui Hadrian, una dintre cele mai cunoscute cărți ale ei? Nu studiase tradiția literară din Marea Britanie de la Jane Austen la George Eliot și din Franța de la Madame de Sévigné la Georges Sand care nu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
lui Weishaupt, șeful Iluminaților din Bavaria, se găsește un om merituos, dar mai puțin cunoscut, chiar ignorat de public, facem totul pentru a-1 propulsa, pentru a-1 face celebru. Frații noștri necunoscuți să fie preveniți că trebuie să-i trîmbițeze peste tot renumele, în folosul lui." Dar pe măsură ce, în secolul trecut, se amplifică imaginea conspirației, pe măsură ce un discurs din ce în ce mai redundant, o literatură din ce în ce mai bogată o impun în conștiința maselor, cîmpul de acțiune al manipulării pare a se extinde neîncetat. Altfel
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
care sunt, de regulă, rude apropiate ale răposatului. Inițial, pare să fi fost o incantație împotriva contagiunii morții. Originea b. românesc trebuie corelată cu neniae-le romane, cu care prezintă evidente asemănări. Acestea erau cântece funerare, acompaniate la fluier (tibia) sau trâmbiță (tuba) - așa cum se mai obișnuiește în Țara Hațegului, în ținutul Neamț și în Bucovina - prin care bocitoarele romane invocau mila zeiței Nenia, de îndată ce bolnavul intra în agonie. După vârsta și starea civilă a persoanei decedate, b. poate fi: de mamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
fost hărăzit de sus un curs politic mai lung, era în stare să săvârșească ceea ce alții numai au gândit sau numai au început. Omenirea creștină i-a rămas recunoscătoare pentru ceea ce a făcut pentru dânsa: faptele lui cele slăvite sunt trâmbițate în toate părțile; isprăvile lui cele mari împodobesc foile istoriei omenirei și meritele lui s-au învrednicit de o pomenire neuitată! Dar rumânii toți de obște au trebuit cu mai adâncă amărăciune să simtă pierderea lui Mihaiu. El a trăit
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
bir cu fugiții din calea năvălirilor barbare, țărănimea săracă, plebea și sclavii rămân locului. În formule triumfaliste, considerate pesemne tocmai potrivite pentru a-i impresiona pe copiii din clasele elementare, autorii anonimi ai manualului de Istoria și geografia RPR (1950) trâmbițează, mesianic, marea liberare: "Stăpânii au plecat! În sfârșit, [țăranii, plebea și sclavii care au rămas] sunt liberi! Popoarele migratoare i-au eliberat" (p. 18). Inovația interpretativă nu este totuși de o radicalitate absolută. La fel cum slavofilia explicită din istoriografia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
poetizată” (21 mai 1888). Este, în fond, o concluzie posibilă la acest episod din biografia lui Mihai Eminescu. Toate strădaniile de acest fel ale distinselor doamne ieșene coordonate de Cornelia Emilian se supun ideii generale de filantropie, binele nu se trâmbițează și nu se cere recompensat cu mulțumiri publice. Din aceste trâmbițări rămâne ceea ce avem: imaginea lui Mihai Eminescu bolnav, înfrânt, îndatorat moral etc. Un lucru mai trebuie luat în seamă (iarăși: evitat de biografi, ca incomod): printre colaboratorii Fântânei Blandusiei
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ai aceluiași nume iată: Artur Gorovei, Artur Stavri, punându-se sub semnul lui Arthur Rimbaud împinge aceste întâmplări cu logica mitului în zona unor „cavaleri ai mesei rotunde” ce au trăit în jurământul de a face binele fără a-l trâmbița. Din aceste așchii de adevăr s-a conturat imaginea lui Eminescu din ultimii ani de viață, un Eminescu magnetizând epifenomene sociale, politice, ideologice pentru a reverbera în ele figuri simbolice, arhetipuri ale răului secolului ce s-au manifestat ca atare
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
răspunde: "Ca Isus Hristos!" " Ia amu ești curat!" Focul atunci se va stinge și cele douăsprezece vânturi vor sufla să facă din cenușă o movilă mare și va sta șapte zile. În a șaptea, va trece pe deasupra Sfântul Ilie și va trâmbița, și toate sufletele oamenilor vor ieși din movilă în chip de oi și de capre. Oile le-a despărți Dumnezeu, și or fi ale lui Dumnezeu, le va lua în rai, iar caprele, celui necurat, le va lua și le
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
m-au văzut / De cât loc m-au auzit, / La mine au alergat, / În sfântă haină m-a îmbrăcat, / În scaun de aur m-a înălțat. / În cosiță fir de-argint pusu-mi-a, / În dreapta bucin de aur pusu-mi-a, / În mâna stângă, trâmbiță (...) / La casa jocului am stat, / Din trâmbiță am trâmbițat, / Din bucin am bucinat, / Toți feciorii m-au luat, / Toți m-au jucat, / Toți în fruntea jocului, / Tot în fruntea danțului!"160 În descântece este pus în evidență un dublu semantism
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
La mine au alergat, / În sfântă haină m-a îmbrăcat, / În scaun de aur m-a înălțat. / În cosiță fir de-argint pusu-mi-a, / În dreapta bucin de aur pusu-mi-a, / În mâna stângă, trâmbiță (...) / La casa jocului am stat, / Din trâmbiță am trâmbițat, / Din bucin am bucinat, / Toți feciorii m-au luat, / Toți m-au jucat, / Toți în fruntea jocului, / Tot în fruntea danțului!"160 În descântece este pus în evidență un dublu semantism al soarelui, ca imagine hierofanică, punând în ordine timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
clipei consumată cân dva. Răsfoind Istoria presei bârlădene descoperi cu emoție personalități, evenimente despre care generații le mai vârstnice au auzit întâmplător, fie din manualele școlare, fie din bibliografii ce se consultau doar cu permis special, fie din procese publice trâmbițate cu persuasiune și ură de clasă. Dar din noianul informațiilor, cu grijă și ochi de specialist selectate, aflăm cu uimire și satisfacție totodată despre existența unei numeroase elite românești existentă între anii 1877 și 1946, trecută apoi prin sabia nemiloasă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pe drumeți Ferești pe care neantul le deschide Și a peri pe urmă în tenebre, Spre a privi prin ele curioșii; Puteți să-mi spuneți unde dispăreți? Voi, zdrențe de o zi, efemeride Ce faceți voi cu numele celebre: Cari trâmbițați pe toți nesățioșii Și unde duceți voi atâtea glorii? De bani și glorii, pe toți virtuoșii Și toți târâitorii de hlamide, Proza lui Anghel, puțină și impopulară, este excepțională. Ea revoluționează arta scrisului. Dintr-o proiectată Arca lui Noe (trecînd
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
copiii repetau cu voce tare acea invocație. Apoi repeta aceleași cuvinte adăugând: «să fie Fiul!». Copiii începeau și cântau aceleași cuvinte. El repeta pentru a treia oară, adăugând: «să fie Duhul Sfânt!». Iar apoi spunea: «Aleluia, Aleluia, Aleluia». Atunci suna trâmbița și apoi predica, rostind câteva cuvinte spre lauda lui Dumnezeu. După ce termina predica, o saluta pe Sfânta Fecioară cu aceste versuri: «Bucură-te, Marie, miloasă și blândă, etc.» (p. 100-101). Fratele Gerard de Modena 53. Din grupul predicatorilor din acel
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
limbile străine de mulțime de scriitori engleji, ghermani, unguri, ruși; și cei mai mulți au scris pentru păcatele neamului în limba franțuzească și pentru păcate zic: căci aciastă limbă fiind obștească în toate lumea, mai lesne s-au împrăștiat și s au trâmbițat defăimările obidatului meu neam. Astfel de traduceri trebuiesc deci făcute în scop autocritic, demonstrativ și de emulație patriotică: Ca să știe și cei ce scriu și în ce stare de cinste și de necinste ne au Evropenii și toate celelalte neamuri
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
se numea „independența” proletcultismului. Scriitorii, artiștii, muzicienii burghezi, care afișaseră Înainte de octombrie În mod zgomotos acea libertate absolută pe care Lenin a demascat-o, au invadat proletcultele, au pus mâna pe conducerea lor și au Început, cu același zgomot, să trâmbițeze „libertatea”, „independența” artei și culturii. (Ă). Tendința proletcultului spre „independență” Însemna altceva” Însemna dimpotrivă ruperea de proletariat, de popor, și atașament - de data aceasta camuflat - față de burghezie. Din capul locului se vedea caracterul net reacționar al acestei orientări pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
faptul că articolul nu avea pretenția să epuizeze problema ci să aducă o „contribuție” doar, arăta că autorul socotește că limitele lui Caragiale sunt cu mult mai numeroase și mai adânci, că ele necesită o dezbatere mai largă: (Ă). Proletcultiștii trâmbițau că proletariatul n-are ce Învăța de la marii scriitori din trecut, că proletariatul trebuie să-și făurească o cultură, o literatură cu totul nouă. Articolul citat mai sus duce În mod firesc la aceeași concluzie. Este o manifestare tipică de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prezența emfatică a poetului. Oricând și oriunde, poetul vorbește În primul rând și pe larg despre sine: „Eu”Ă „Eu”Ă „Eu”Ă Aproape nu există poem În care „eul” acesta umflat cu un sentiment de autoadmirare să nu-și trâmbițeze importanța. În La frasinii de la răscruce Își marchează În repetate rânduri prezența. (Ă). Tot astfel, În Poveste de dragoste la mutarea În locuință nouăă În Despre pace, poetul vestește emfatic: « Scriu un cântec despre pace-acum». (Ă). Cântecul ia apa râului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prin număr, nu numai prin competență). S-o fi gîndind, oare, cineva (acum, pînă nu-i prea tîrziu) și la "amănuntul" ăsta? Măcar pe plan local... 6 ianuarie Cea mai leneșă artă s-a făcut în comunism. Societate eminamente heirupistă, trîmbițînd munca, dar generînd fetișul ei, "eu mă fac că muncesc, tu te faci că mă plătești", sau cam așa ceva, oricum, lipsind determinarea, finalitatea, munca însăși era una leneșă, autotrișîndu-se, într-un secret consens leninist-caragialesc. Ce putea genera o astfel de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-mi pot bea ceaiul întotdeauna“. Nu mai departe decît într-un text cuprins între copertele acestui volum, în Soțul etern, un personaj și-a fixat un „ideal“ de viață asemănător: „Oricum le-ar zumzăi edificiul social și orice ar trîmbița ei acolo, se gîndea el uneori, trăgînd cu coada ochiului și a urechii la toate lucrurile miraculoase și incredibile care se petreceau în jurul lui și în întreaga Rusie, oricît de bine ar evolua oamenii și ideile, eu voi avea oricînd
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la tâmple, la-ncheieturi». Și, ceva mai departe, scriitorul continuă: «... luna din sângele lui ar lumina până departe și liniștea nopții ar fi liniștea mădularelor și inimii lui...». Acum intră în acțiune și criticul care, inducând în eroare pe cititori, trâmbițează că în acest roman natura se află într-o contopire organică cu omul... Fascinat de comparațiile bizare și lipsite de gust din paginile romanului, criticul scrie bucuros că meritul autorului stă în faptul că ar fi «evitat șabloanele». Iată, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]