4,226 matches
-
patruzeci de ani. Dar mai de mult, ultima oară În 1990, la Trilogia antică a lui Șerban. Găsesc Într-un jurnal din perioada chișinăuană o minunată butadă a lui Ion Ungureanu, rostită la premiera mea cu În casa asta se trîntesc ușile (Părinți teribili) de Cocteau ; Întrebat de o actriță dacă l-a deranjat faptul că am tăiat mult din piesă, regizorul (& Ministrul de-atunci al Culturii) a zis :” În teatru trebuie să se audă și replicile tăiate!”. Frumos, nu?! Dar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sută, că o gândește uneori. Cât despre cumnată-mea, ce să zic? E o scumpă, da. Asta deși e medic. Evident că și ea mă omoară cu două enunțuri le văd scrise cu litere de foc! pe care ți le trântește în față cu un zâmbet candid. Primul e: "Cum vrei, e alegerea ta". Iar al doilea sună și mai enervant: Nimic nu-i mai simplu decât să spui că ești un neînțeles". Întotdeauna venirea lor mă scoate din molcoma mea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tragică, cu aspect de parabolă filozofică. Nici vorbă! Dimpotrivă, are un aspect mai hollywoodian, unde binele învinge, aventuri, 'ște treburi, cu scene sexy, eroul nostru gândac având succes la fetele-gândăcițe..." "Gândacul de bucătărie, libarca, e o insectă hermafrodită", mi-a trântit-o el sec, aprinzându-și liniștit o țigară. L-am privit descumpănit, simțind că brusc îmi țiuie urechile de parcă aș fi primit niscaiva palme peste amândouă deodată. "I-auzi, al dracului gândac! Hermafrodit zici?" "Hermafrodit, da. Îți dai seama că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
profesoru-i asilea?" Nu știu. Ai răbdare să mă uit!", șoptește coana Cateluța autoritară. Se îndreaptă spre camera mea, pășind cu grijă. Deschide încetișor. Zice ușurată, făcându-i semn tipului: "Haidi, bă, că nu-i aci". "Mă miram io...", face ăla, trântind ușa în urma lui. "Mai încet, mă, că scoli, dreacului, tot blocu'!" " Ho, fă! Se te borsesti asa? Mi-a scăpat dân mână, că era corent", se dezvinovățește cu un aer jignit brunetul. "Si, p-ormă, se? Că doar e aproape
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu tot dinadinsu'. Cân' mi să bate stîngu', e dă belea!" "Hai, fă, că esti mai superstisioasă ca o babă!" "Auzi? Nu mă mai inerva și tu acu' cu nervii, da? Că poate oi ști io mai bine ce zic." Trântește ușa cu obidă. Se întoarce spre el cu mâinile-n șolduri: Nu vezi că toate merge de-a-ndoaselea dă cân' am venit? Ceva nu e-n regulă, clar!". Bărbatul se uită lung la ea, ducând în mod evident lipsă de argumente
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
berea aia sau stai dă arta conversații cu mine?" "Daaa? Văd că ai draci pă tine. Atunci du-te de ți-o ia singur, că nu-s servitoarea ta", făcu soția exilându-se cu demnitate în dormitor, nu înainte de a trânti ușa cu putere. "Ce, fă, ai gălăgie-n gură!?", strigă în urma ei Vasile. "Ai prins coajă, nu? Ia vezi, că poate mă dau jos la tine!" Pufni: "Ia uite, dom'ne, și la asta. A ajuns mare gașperiță". Tocmai atunci
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă nimic?", rânji cu un aer diabolic Vasile. "Mai întreabă și tu în stânga și-n dreapta, mai informează-te și tu dă la alte femei, d-alea normale, nu blabuste ca tine. Ei, ia-n să vezi ce zice alea!" Trânti ușa fără să mai aștepte vreun răspuns din partea ei, știind că acest gest o va scoate din minți, mai ales după ultima salvă oratorică. Când ajunse cu un etaj mai jos, o auzi lipăind pe ciment și răcnind: Atunci să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mult mai mică amploare și de sens contrar celei generale, mai planau nițeluș și prin cameră. Dar, spre marea lui disperare, erau foarte, foarte puține comparativ cu cele ce-și luaseră zborul spre exterior. În câteva clipe se dezmetici și trânti furios ușa. Se repezi disperat spre pervaz. Tocmai la țanc pentru a vedea cum aproape un fișic de o sută de bucăți, alcătuit numai din bancnote de cinci sute de euro, se arunca fâlfâind direct în stradă, în uralele unui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lui fu că în clipa următoare apăru în restaurant Pârvuleasca și flirtul senzual al doamnei ministru secretar de stat se potoli. Nou-sosita se proțăpi lângă masă: "Bună, Nuțico! Vai, dragă, da' ce bine arăți! Ai fost la salon, nu?", o trânti amica cu un zâmbet nonșalant, nepărând să-l zărească și pe domnul Ciucurel. "Da, Mariano, d-acolo viu", recunoscu acru Țuți. Acu' un minut am intrat și io înăuntru, aici. M-am întâlnit cu domnu' Relu, că avea Sandu o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lucru: cea mai cruntă răzbunare e a femeii refuzate de un bărbat care i-a căzut cu tronc. Și nu uita: trebuie să fugi de răzbunarea femeii ca de Ucigă-l Crucea. Adică? Adică? Ha, ha, ha! Dacă n-o trântești tu pe ea pe divan, te va izbi ea cu adevărat sub divan, cât de târziu, cu nasu-n oala de noapte, de-ți va plânge lumea de milă, așa să știi. N-are cum. Ba da. Știi ce face? Lansează
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ger năprasnic, avea să treacă Alexandru, soțul Hildei, la cele veșnice. În fracțiuni de secundă, bradul la care tăiaserăm o lună de zile și mai bine, aflat în cădere, îl agățase pe sas cu o creangă, ca o cange, îl trântise fulgerător la pământ și-l străpunse ca o sabie prin piept. În jur, tăcere. Tăcere de groază sau de nedumerire? Noi, cei din jur, încremeniți, ca și santinelele, priveam hăbăuci cum țâșnea sângele din el și cum se zvârcolea văitându
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ici apărea o spinare ascuțită ca gura unei securi, dincolo un vârf de suliță ce se lungea mereu... mai încolo se iveau și dispăreau tot felul de chipuri... Vântul parcă mă urmărea unde mergeam. Lua omătul pufos și mi-l trântea în obraz și în ochi fără milă. Părea supărat pe tot ce întâlnea în cale... Înce-încet, gardul pierdea din înălțime... În fața pragului, s-a adunat un munte de zăpadă. Falnicul cireș de la poartă își pleca fruntea în fața vântului. Mă gândeam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
al lui Ștefan Bănică Jr. -, câteva bubuituri Înfundate făcură ca podeaua să se clatine, și atunci, aproape simultan, ochii tuturor se Îndreptară spre marea pendulă. Limba sprințară a secundarului tocmai trecuse peste cea scurtă și leneșă a orarului, care stătea trântită la orizontală. Nici nu-și luase bine limba subțire rămas-bun de la sora ei mai mare, că se și apropie de cea mijlocie, a treia pârghie ce ține-n cumpănă zilele noastre. Minutarul o aștepta pe mezină În poziția relaxată În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sală exact când ușile care duceau spre aripa estică săriră din țâțâni, iar valul de chinezi, condus de Mao și de Confucius, se revărsă turbat spre băi. Ajuns În cameră, cu inima zbătându-i-se ca peștele-n minciog, Napoleon trânti ușa și se propti cu spinarea În ea. Un timp, podeaua și zidurile mai vibrară, ca și cum clădirea, după trezirea ocupanților, Încă ar fi sforăit Încetișor, apoi tremurul se potoli. Împăratul Își recăpătase Însă Întreaga energie. În ciuda morții pe care-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
adânc. — Nu poți, pur și simplu, să nu te mai gândești la asta? — Imposibil. Exist, deci cuget. Sau cum era? — René, hai să-ți spun eu cum stau lucrurile, zise Napoleon Încet, făcându-i semn să se apropie. Brusc, Îi trânti raționalistului o castană drept În creștet, care-l făcu pe acesta să urle ca din gură de șarpe. — Te-a durut? — Ca naiba, Maiestate. — Ei, asta Înseamnă că exiști. Hai, acu’ valea de-aici! Ieși și tu la aer. Provoacă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-și terminase treaba. Parbrizul era lună, Gioconda se aplecase În dreapta, căutând, probabil, mărunțiș În poșetă. Tinerii din Ford se sărutau. Mustăciosul pândea concentrat lumina semaforului. Atunci, capota mașinii s-a deschis, l-a hăpăit scurt pe băiat și s-a trântit la loc. Apoi s-a făcut verde. Câteva secunde, am rămas Înlemnit, Întrebându-mă dacă nu cumva fusesem victima unei halucinații. Deși incredibilul fapt se petrecuse În mijlocul aglomerației, nimeni nu părea să-l fi observat. Înviorate de aprinderea luminii verzi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ajuns ca o mașină de gunoi să se fâstâcească, tăind calea unui taxi, pentru a se auzi câteva claxoane, iar el să coboare printre automobile, unde nu mai părea o entitate superioară, ci un simplu pieton, apoi cele câteva palme trântite peste caroseria unui Volvo au Încins din nou motoarele, iar orice nădejde de ordine s-a stins când cârligul unei automacarale l-a culcat la pământ, de data asta definitiv, cu creierii depuși pe parbrizul unui autobuz, scenă care a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Igor, domnii a spus că sunt verii lu’ matale... Stați liniștită, i-am răspuns. Îi dau afară imediat, că strâng muște. Auzindu-mă, erata din teoria lui Darwin a ciulit urechile. Malacul și-a dezlipit ochii de pe nud și a trântit ușa, ghilotinând unul din moțurile gazdei, apoi s-a rotit spre mine cu agilitatea unui cilindru acoperit cu kebab. M-am gândit cum i-ar sta mușcat de veioza masivă de lângă canapea - compoziția ar fi primit cu siguranță unele Îmbunătățiri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ultimele suflări: — Doamnelor, așa nu se mai poate, trebuie să introducem puțină ordine În acest du-te-vino. După spusele lui Confucius... Ei, aș! S-au năpustit asupra mea ca niște meduze australiene Înfometate. Două m-au luat de câte-o aripă, trântindu-mă pe birou și neglijând obiectele aflate acolo, În timp ce a treia a desfăcut o valijoară din care a purces a scoate diverse lucruri. Mai Întâi, niște cilindri prelungi, semănând cu acele baloane din care clovnii confecționează animăluțe, numai că respectiva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Înăuntru era pustiu. — Unde naiba-i toată lumea? m-am Întrebat cu voce tare. — Le-am dat liber, s-a auzit o voce peltică. Ne-am Întors În direcția de unde venise vocea. Stepa Chiorul a răsărit din spatele ușii, pe care a trântit-o cu piciorul, și a Înaintat către noi. Era Îmbrăcat ca Humphrey Bogart În Șoimul maltez, costum negru, cămașă albă, cravată și pălărie lăsată peste unicul ochi funcțional. Cu șuncile strânse În costum, părea o balenă deghizată În pinguin, iar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
suntem pe o pagină goală, trebuie doar să așteptăm s-o umple din nou. N-o să dureze mult. — De unde știi? Ești cumva scriitor? — Crede-mă, știu. Cei lipsiți de talent sunt Întotdeauna prolifici. Vera s-a oprit și s-a trântit pe suprafața albă. M-am așezat lângă ea și am cuprins-o pe după umeri, netezindu-i lăstărișul din creștet. Brusc, a Început să plângă și a ridicat spre mine o figură care i-ar fi dat junghiuri În inimă și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai era nici plictisit, nici obosit. Dimpotrivă, era bine dispus și se simțea Într-o formă de zile mari. Fiindcă Îi venise, În sfîrșit, ideea pe care o așteptase atîta vreme. Începuse să Înțeleagă... Rămasă singură acasă, după ce Bill plecase trîntind nervos ușa, Naggie răsfoia absentă revista Întîmplări adevărate, ale cărei pagini o ademeneau cu titluri dintre cele mai promițătoare. Ca de obicei, titlurile, Împreună cu cele cîteva explicații de sub ele, spuneau aproape tot ce era de spus, Încît textele care urmau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nici o altă femeie, În afară de Naggie. Desigur că nimic n-o obliga să-l creadă, și chiar nu-l crezu și-i spuse asta cu toată hotărîrea, deși un pic Încurcată, ceea ce avu darul să-l enerveze pe Bill, care plecase trîntind ușa. Ceea ce nu mai făcuse niciodată pînă atunci. În zilele următoare, presa a avut voie să scrie, iar populația a putut afla aproape totul, din surse bine informate, dar care au dorit să-și păstreze anonimatul. Doamnele Adelyna, Mhadhalyna, Elvyra
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-l privească. Spera desigur să fie Vic, din cauză că pe el Îl căuta, dar la fel de bine putea fi un jandarm sau vreun agent silvic. După zgomotul pașilor, părea că distanța dintre ei devenise suficient de mare. Dacă s-ar fi trîntit la pămînt, pentru ca apoi, rostogolindu-se cu iuțeală, să se ascundă după unul din bolovanii de calcar... Dar după aceea? Urma să se mai gîndească. Încerca să cîștige timp, trăncănea verzi și uscate pentru a-și domoli teama. Deocamdată nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spus un „mulțumesc“ scurt și cam Înțepat, apoi s-a adresat celuilalt pasager ocazional: — La revedere, domnule... — Pablo! a spus acesta. Numele meu e Pablo Cârlan. Sărut mîna, domniță! Să aveți o zi bună! — La revedere, domnule Pablo - și a trîntit portiera. Am Înțeles perfect totul. De altfel, nici nu era prea greu de Înțeles. Nu am pornit imediat, ci mi-am aprins o țigară și am privit cîteva clipe În urma ei. Voiam să mă asigur că acest capitol din viața
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]