613 matches
-
î]n spăimânta lui într-un veșted corp de om. 4 2254 Voi pune aripi urei mele de ți se va părea geniul stingerei. {EminescuOpVIII 251} 5 2234 [atîta] blasfemie încît să se sperie chiar fulgerele și să nu mă trăsnească, să amorțească tunetul și să tacă, să-ngălbenească soarele și să se stingă. Să tremure stelele și să cază, să se-nfioare râurile și să s-ascunză-n pământ. Să sece fața lunei și să devie neagră, să tremure stelele de frică și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de scufundător ai lui Hans Hess, nu era un romantism dotat cu soare, plaje și palmieri, nu era celebra Eiscrem-Paul-Anka ce-ți picura zmeurie în suflet: riff-urile erau ecourile sunetelor de chitară, care dădeau năvală peste idilele Milkshake și Pettycoat, trăsneau lumea oțelăriilor cu macarale strămoșești, pe care fratele meu nu le putea găsi mai puțin mincinoase. Combina muzicală Grundig pe care ne-o dăruise Herr Hackler și care consta dintr-un radio, un pick-up și un magnetofon avea un raft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Îi dau bice, altă expresie. Un moment important. Se antrenează pentru Crăciun. De fapt, primul plesnit de bici îl auzi inevitabil pe la mijlocul lui octombrie, undeva pe la 7 seara, când cineva, nu se știe cine, iese în stradă și începe să trăsnească. De obicei, plouă sau e ceață, ceea ce sporește misterul personajului care dă tonul la bubuielile cu bice. Apoi, de pe la jumătatea lui octombrie, urmează o perioadă de acalmie, cel ce a plesnit primul continuă să-și păstreze anonimatul și cam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
uium al muncitorilor, un drept, o cutumă. Și el, Văleanu, fusese om de bun simț, nu furase decât a cincea parte din saci. Cu alte cuvinte, proprietarul îi era încă dator. Întâi am avut un bici mai de jucărie, care trăsnea însă foarte bine, pentru că aveam niște sfârcuri extraordinare, niște împletituri care se pun în vârf și care, obligatoriu, se rup. Trebue să te obișnuiești cu ideea. Rupeam unul pe zi. Într-o zi, am descoperit o poziție extraordinară, undeva între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ce reușea să scoată din bici un sunet care-ți crăpa timpanele. Probabil și curenții de aer, și umiditatea de la ora aia. Am bubuit până s-a tocit sfârcul de tot, apoi, ramas în pană, nu puteam renunța și am trăsnit încă vreo oră cu biciul, până când un sfert din el s-a făcut praf. Și am ajuns acasă cu un bici mai puțin și plin de sfoară, cu hainele îmbâcsite, impregnate de folmotoci de sfoară. Sfoara de Manila parcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
joacă cel mai important rol în recunoaștere. După ce coboară din autobuz, o femeie se declară oripilată: „Dumnezeule, am început să miros ca ăia!“. „Ăia“ se întorc de la vânătoare cum ar veni. Acum participă la un război chimic. Pentru că miros de trăsnesc. Ca niște sconcși. Au asimilat cele mai noi forme de război postmodern. Sconcșii sunt niște bioteroriști. Animale postmoderne. Se știe că mirosul joacă la multe viețuitoare un rol foarte important în recunoaștere. De exemplu, fluturele Bombyx care emană un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
gras, eram totuși un tip forțos. ― Întinde-te pe spate și începem cu ridicări ale piciorului drept. De cincizeci de ori. Hai! Mă întind și, cam pe la treizeci, încep să nădușesc, iar la patruzeci las liniștit piciorul jos. Ida mă trăsnește scurt peste piciorul drept, dă cu sete, mă ridic în fund, îmi ridic cracul pantalonului, mă holbez la umflătura care s-a și prezentat, îmi trece prin cap că acolo voi avea o echimoză -tocmai făcusem cu Luminița, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fac pe prostul, am venit mai devreme, asta e, intru. În holul sălii respective erau câteva mese, în jurul cărora trebăluiau niște băieți și fete, tăiau felii de pâine și le adunau în fața unuia care le ungea cu mujdei de usturoi. Trăsnea a usturoi de te dădea jos, dar nimeni nu părea să se sinchisească. Mă opresc, dau să zic bună ziua și omul care ungea feliile se întoarce o clipită către mine și-mi spune, aproape fără să mă privească: ― Salut, Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de gropi, adaugă. Pe partea cealaltă, stofe, mătăsuri, țesături, pînzeturi, galanterie, Magazinul Noutăților, cravate, ciorapi, cămăși, Favorit, pălării pentru bărbați și femei, Mioara, tricotaje pentru orice vîrstă, un talmeș balmeș, se gîndește. — Numai așa putea să-ți vină ideea asta trăsnită cu gulerașele, îl aude spunînd pe Părințel. — Ciocul mic, îl apostrofează Roja, făcîndu-i semn cu degetul la buze, mai încet, îi recomandă în șoaptă, simțind cum i se strînge inima. Altcineva în locul meu s-ar fi simțit jignit, domnilor, intră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a făcut-o de oaie. Dacă v-ați fi grăbit puțin, ați fi prins și voi spectacolul, le face Tîrnăcop cu ochiul lui Dendé și Gulie. Nici el nu știe ce l-a apucat în clipa aia cînd i-a trăsnit nitam-nisam prin cap să derapeze și să răstoarne hardughia aia în TAB-ul Armatei. Aveam eu de multă vreme un dinte împotriva lor, a ncercat să-și justifice cumva fapta necugetată, care a atras asupra noastră pînă la urmă un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rămas liber. Dacă aș fi știut că se face atîta deranj, n-aș fi îndrăznit. — Vino după mine, îl întrerupse Angelina, nu e nici un deranj, zise, făcîndu-i un semn scurt peste umăr s-o urmeze. La intrarea în Gang îl trăsni un miros puternic de urină. Ținîndu-se de nas, foarte atent pe unde calcă, începu să slalomeze printre movilițele de excremente și băltoacele de vomă. Nu mai e loc nici cît să arunci un ac în tot Bucureștiul de atîta mizerie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
istoria loviturilor de stat, spune Părințelul privind în întunericul care i se deschide înaintea ochilor, în timp ce doi zdrahoni cu părul încîlcit, chinuindu-se din răsputeri, reușesc să dea pînă la urmă la o parte ușa înțepenită a bisericii. Din interior trăsnește un miros amestecat de tămîie, lumînări arse și igrasie. — Chiar țineți morțiș să facem popasul ăsta? întreabă Curistul, adresîndu-se grupului de răzvrătiți strînși ciorchine în jurul Părințelului. — Cît să fie de-aici pînă la Universității sau MAPN? Nici o aruncătură de băț
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sature Partidul de porcărioarele tale. Sărisem calul ce-i drept, și asta nu trebuia să se afle, dacă o ții tot în ritmul ăsta n o să te mai putem tolera, purcelușule, listele mele nu mai contau, mirosiseră copoii că rahatul trăsnea de la distanță și că riscau mult dacă o mai lungeam. Așa că au hotărît să aprindă fitilul. Ne-au închis șandramaua, dar după o săptămînă au fost nevoiți s-o deschidă iar, simțeam că sîntem ca o cooperativă particulară, asta a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
copilăroasă. Și când îl privea alături de Rupp și Cain, Mark nu era întotdeauna dezavantajat de comparație. Cea mai vagă provocare îi declanșa furia. Dar și furia era poveste veche. În clasa întâi, când învățătoarea îl făcuse pe un ton afectuos „trăsnit“ în fața clasei, pentru că-și aducea gustarea de prânz într-o pungă de hârtie și nu într-o cutie metalică specială, o înjurase printre lacrimi de furie. După câțiva ani, când tatăl lui îl luase peste picior, într-o discuție în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la antrax, nu-i așa? Încrederea era tot ceea ce conta. — Am înțeles, spuse Weber. Probabil că e mai sigur să stăm pe-aici, prin preajmă. Mark clătină din cap. Îți spun eu, doctore. E o lume ciudată. Pot să te trăsnească oriunde ai fi. Cercetă orizontul în căutarea unui indiciu care trebuia să se ivească acolo, în cele din urmă. Dar îți rămân dator pentru ofertă, sincer. Până acum poate că eram mort fără tine, doctorașule. Tu și Barbara sunteți singurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Iar din Bronx nu ieși viu, decât dacă nu arăți că ți-e frică. Lup între lupi. Ei bine, mie nu mi-e frică. În fine, mă mai ajut și cu o picătură de whisky.» Așa vorbea el și mă trăsnea cu mirosul de băutură și de sudoare, iar eu ședeam în mașina aceea blestemată, gândindu-mă că nici în ruptul capului n-aș deschide portiera, ca să cobor. Între timp ajungeam la o intersecție din Bronx. Și acolo nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în afară de sfârâitul lumânărilor, altceva nu tulburase încremenirea celor din jurul mesei. Căpitanii salutară și strigară într-un glas: — Poruncă, măria ta! — Mâine, până-n ziuă, și aci vodă se opri. Își aduse aminte că acum vreo zece ani, când turnul seimenilor fusese trăsnit și explodase cu toată pulberăria, a pus de l-a refăcut din zid având în vârf un ceas ca cel așezat de vodă Vasile Lupu la Iași în clopotnița de la Trei Ierarhi. Mai trase o dată aer în piept: — Mâine în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treburi care greu așteaptă, cum ar fi vânzarea grânelor. Fără porunca noastră nu se vinde nici un bob. Stau jitnițele domnești pline și vine vara. Aș dori să afle capuchehaia Ferriol al francilor că la București s abat furtuni mari și trăsnește din senin. Doamne ferește să se aprindă jitnițele domnești! Aud că în Franța de frig nimeni nu mai seamănă holde. Mi-ar părea rău să se piardă de trăsnet grâul nostru, să-i spui lui Ferriol. — În cât timp ajunge un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
permanență, veghind, da, atent la toate semnele și semnalele, ca să răspunzi, fiindcă mereu ți se oferă, ți se propune... Alo, da, io sunt! Ce-ți trebuie, dom’le? Ce suni așa ca disperatu’? — Care ești, băăăă?! urlă o voce spartă, trăsnind a vodcă și a bere. Unde ești? — Măi, omule, nu te enerva degeaba. Nu zbiera la mine, că nu rezolvi nimic. Nu faci decât să-ți înrăutățești situația. — Băăă, îți iau beregata! Zi repede unde ești! — Sunt pă mă-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rece, proaspăt scoasă din fântână, să aburească paharele înalte. Din spatele ei, se ițește fața unui alt jandarm, vesel și cu obrajii roșii ca merele domnești. Agită în mână altă sticlă de țuică. La vederea lui Marius, amândoi se opresc ca trăsniți în pragul ușii. Imediat, plutonierul face un semn liniștitor. Domnu' locotenent e cu totul altă treabă aici. Și cum cei doi parcă împietriseră, continuă ridicând un pic glasul și indicând cu un deget gros ca un cârnat sticla: Măi Ioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oroare pentru apă. El știa, și știa foarte bine, nu știu cine îl învățase, poate nea Filică, taică-su sau nenea „Pufi” Diaconescu, mare fotbalist, jongler al fotbalului ieșean pe atunci, care, mai târziu, când începusem să frecventăm școala din cartier, ne trăsnea cu varga la palmă când nu știam tabla înmulțirii! Vai, unde sunt timpurile acelea, Doamne, adu-le înapoi! Pe toloaca întinsă din fața casei în care locuiam cu părinții într-o casă cu chirie, în stânga fostului regiment de grăniceri, în care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
câinii. Apoi a dat drumul primului câine și l-a chemat la el. Haita a înconjurat pe departe prada. Lupii erau siguri că vor devora totul, până și hamurile de piele. Când a sărit lupoaica la gâtul omului, acesta a trăsnit-o cu un foc de armă. Câinele înaintaș a ucis un alt lup, probabil, tovarășul apropiat al lupoaicei, un lup uriaș și sur. Câinele îi retezase scurt, beregata. Restul haitei a sărit să sfârtece leșurile celor doi lupi morți. Omul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
au dat peste bani în sat la Vorona. Cu banii aceia femeia a făcut spitalul din Lungani. - Dac-ar fi avut iarba fiarelor îi găsea mai ușor. Sfântul Ilie, când umblă prin cer după draci, unde vede unul îl și trăsnește. Ș-acolea unde a trăsnit un drac, crește iarba fiarelor. O afli dacă vezi căzute piedici ori potcoave de cai, dar ca s- o găsești trebuie să sapi toată brazda și să azvârli brazda în apă mergătoare. Numai iarba fiarelor
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sat la Vorona. Cu banii aceia femeia a făcut spitalul din Lungani. - Dac-ar fi avut iarba fiarelor îi găsea mai ușor. Sfântul Ilie, când umblă prin cer după draci, unde vede unul îl și trăsnește. Ș-acolea unde a trăsnit un drac, crește iarba fiarelor. O afli dacă vezi căzute piedici ori potcoave de cai, dar ca s- o găsești trebuie să sapi toată brazda și să azvârli brazda în apă mergătoare. Numai iarba fiarelor, singură, urcă pe șuvoi la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
a Summitului G8, la chef cu studențimea exchange-internațională, la frecat menta în cafeneaua universitară, la făcut autostopul pe Internet și la plimbat cu clovni prin Köln. Salutări din vacanță (varianta mixată)! Deutsche Dharma De fiecare dată când încep să mă trăsnească trăirile Zen, îmi dau seama că am nevoie de bani. Am chef să fac o grămadă de chestii mărețe, captez tot felul de vibrații înalte, mă conectez la rețeaua geniilor și tot așa. Dar cum dau să mă apuc de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]