699 matches
-
sau grecizate. Astfel s-a ajuns la insinuarea ideii că baza autohtonă a romanității orientale este greacă. Grecii se considerau traci la origine. Lui Philippide însuși îi plăcea să spună: „Doar nu sânt trac degeaba”. Și etimologic cuvintele grec și trac converg spre o origine comună, deosebirea făcând-o fonetizarea diferită a spiritului aspru din deschiderea fragmentului sonor; a se compara cu vlah, de aceeași origine, și cu λακων „spartan”, în care spiritul aspru a fost omis; a se vedea și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acest scop „zece neamuri străine imigrante peste populația din teritoriul de limbă latină” în perioada cât a durat procesul de romanizare (I, 285 urm.). Enumerarea începe cu trei neamuri germanice: marcomanii, germanii și germanii astigi (= vandalii), continuă cu cinci neamuri trace: besi, costoboci (= daci), carpi, bastarni, sarmați, după care urmează neamul germanic al goților, lista fiind încheiată de slavi pe care are tendința să-i eșaloneze atât de-a lungul perioadei latine din Moesia Superior cât și pe parcursul perioadei de răspândire
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-i eșaloneze atât de-a lungul perioadei latine din Moesia Superior cât și pe parcursul perioadei de răspândire a românilor în stânga Dunării și în Balcani. Astfel se asigura teoretic preluarea latinei de două baze rasate de articulație: baza germanică și baza tracă, înnobilată prin grecizare, cum s-a putut vedea mai sus. Slavii sunt nominalizați aici nu ca bază de articulație, ci ca donatori de cuvinte, dintre care unele au aspect arhaic și pot fi duse în perioada latinei din sudul Dunării
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
împrumut din limba albaneză”. Și mai departe: „Când cuvântul albanez și cel român se aseamănă, fără însă ca forma lor sau considerații de ordin semantic să permită să le considerăm ca împrumutate, avem a face, după toată probabilitatea, cu elemente trace, moștenite la noi și împrumutate de la traci de strămoșii iliri ai albanezilor, sau cu cuvinte de origine iliră intrate în limba traco-geto-dacilor și moștenite de la ei de români” (p. 168). Consecință a inaplicabilității teoriei neogramatice la istoria limbii, perceperea eronată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mic”, mil „drag”, vgr. μηλον „animale mici, oi”, sl. mir „lume”, rom. mire, fr. fils „fiu”, gars „flăcău, băiat”, mari „bărbat, soț”, toh. A. wäl„a domni”, toh. B walo „cneaz, suveran”, apoi seria de nume etnice: elen, arab, grec, trac, turc, vlah, slav, gal, celt, alan etc. În unele forme miezul lichid a fost anulat: Zeus față de βηλος „zeitatea supremă la asirobabilonieni”, alb. bej „feudal, sl. pl. bojare „boieri” față de sg. vsl. bolĭarin; germ. Kind „copil”, engl. child etc. Seria
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fi explicat cu mijloace slave, cuvânt care este, după toată probabilitatea, de origine avară, ca și scrum, în timp ce cătun ar fi, ca și alb. katund, o moștenire autohtonă. Urmează împrumuturile din greacă. „Dacă nu venea cucerirea romană, afirmă Pușcariu, poporul trac (împreună cu geții și dacii) ar fi rămas în sfera influențelor grecești, însă la grecizarea tracilor nu s-ar fi ajuns, căci pentru greci patria și raza de activitate era marea, nu uscatul”. În legătură cu aceste împrumuturi, se face precizarea că ele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cărora „un mijloc mai puțin nesigur decât reconstrucțiile tipurilor indoeuropene îl prezintă asemănarea vocabularului nostru cu limba albaneză” (p. 168 urm.). În totalul cuvintelor care prezintă aceste asemănări Pușcariu încearcă să distingă două grupe. Mai întâi el vorbește de cuvinte trace „moștenite la noi și împrumutate de la traci de strămoșii iliri ai albanezilor, sau cuvinte de origine iliră intrate în limba traco-geto-dacilor și moștenite de la ei la români”. Această grupă de cuvinte decurge din impresia că limba iliră și limba traco
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
înscrie, ca etapă ultimă, în evoluțiile etnolingvistice din jumătatea de est a Europei cauzate de cuceririle romane în această zonă. La baza acestor evoluții se află simbioza dintre sistemul aglutinant al zonei și sistemul flexionar al limbii latine. Prin componentele tracă și latină de la baza sa, limba română, ca și celelalte limbi evoluate zonal și specific spre indoeuropenizare în jumătatea de est a Europei, se înscrie în continuitatea preindoeuropeană euro-afroasiatică a materialului lingvistic. Constituirea limbii este rezultatul necesității de a comunica
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
i? Mărturiile istorice și arheologice despre ea dovedesc cel mult faptul că ea a fost și nu mai este. În această situație rămâne loc doar pentru explicațiile privind dispariția limbii autohtonilor: „În fața valului din ce în ce mai mare al populației romane, unele triburi trace și ilire se retrăseseră în munți fără a se putea sustrage complet influenței acesteia. Graiul lor a fost invadat de elemente latine și a dat naștere unei vorbiri mixte care pare să se fi păstrat în albaneza din zilele noastre
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
până aici nu ne îndreptățesc de loc să susținem că dacii, tracii etc. au avut o mare influență asupra populației latine” (p. 26 urm.). „Ceea ce trebuie în special să ne prevină împotriva încercărilor de a atribui o origine ilirică sau tracă unor particularități ale limbii române este lipsa unei metode riguroase la cei care s-au încumetat să ia această cale și încrederea pe care au acordat-o unor asociații adeseori fantastice și arbitrare. Nu e suficient să constatăm prezența aceluiași
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
faptele exclud o asemenea ipoteză putem admite, cu oarecare probabilitate, că ne găsim în fața unei particularități proprii vechii ilire. Și chiar și atunci trebuie să căutăm în alte elemente dovezi suficiente pentru întărirea unei asemenea supoziții... Înainte de a admite originea tracă a unui fenomen lingvistic din română, filologii nu s-au întrebat întotdeauna dacă o asemenea ipoteză concordă cu cronologia fenomenului...” (p. 33). Am subliniat în citatul din urmă ideea de împrumut cu privire la elementele pe care lingvistica tradițională le atribuie substratului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu dictatura limbii latine urmată de invazii și dizlocări masive de populații, a determinat schimbarea peisajului etnolingvistic din sudestul, centrul și estul Europei. Acest peisaj, constatat la ieșirea din evul mediu, a crescut din baza comună traco-latină în care limbile tracă și latină s-au contopit pierzându-și identitatea, adică dispărând ca formule distincte de comunicare. De aici rezultă zădărnicia eforturilor de reconstituire a latinei dunărene și de descoperire a limbii tracilor. 11. Apelarea la latina clasică, atestată în scris, și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
valori exprimate morfologic sau sintactic. Impuse de realitatea materială în procesul aprofundării și detalierii cunoașterii, valorile gramaticale ale substantivului și-au găsit exprimarea formală în mod treptat și neuniform în spațiul lingvistic euro-afroasiatic. La intersectarea lor în spațiul tracic, limbile tracă și latină se aflau pe trepte diferite de gramaticalizare a substantivului. În timp ce traca exprima valorile gramaticale în manieră sintactică, prin cuvinte pronominale și prin adverbe circumstanțiale, latina adăuga acestor mijloace un sistem de morfeme terminale, prin care substantivul căpătase paradigmă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limba greu de situat lingvistic, prin credința lui, s-a dovedit foarte sensibil la practicile medicale ale altora și a știut să le fructifice creator. MEDICINA îN DACIA „Nu se poate să vindecăm trupul, fără să îngrijim sufletul“ Un medic trac către Socrate Apud Platon: Charmides (De la Zalmoxis la Gengis-Han) ARGUMENTE PENTRU MEDICINA DACĂ Am văzut că medicina romană a fost în bună măsură romanizată, în sensul preluărilor de la greci, dar și romanizantă în înțelesul expansiunii ei. Romanii au asimilat și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sens au lăsat mărturii mari personalități ale timpurilor, alături de rezultatele descoperirilor arheologice. Socrate când îi destăinue lui Charmides (Apud Platon): „Tot așa stau lucrurile, Charmides și cu acest procedeu vindecător. Eu l-am învățat acolo, la oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se spune că îi face pe oameni nemuritori...“. Preciza el: „Zalmoxis, regele nostru care este un zeu, ne învață că, după cum nu trebuie să îngrijim ochii fără ca să ținem seama de cap, nici
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
plante, produse animale, minerale, balneoterapie, incantații, ci în același timp dacii practicau chirurgia. O importanță majoră privind chirurgia dacică, o are trusa medicală descoperită la Grădiștea Muncelului despre care scrie I. H. Crișan. Dacă istoricii antici afirmă că marele rege trac Burebista putea forma o armată de 200.000 de ostași, e de înțeles că aceștia aveau nevoie și de asistență sanitară, chirurgia ocupând un loc de frunte. Dar nu numai ostașii o solicitau. Una din intervențiile cele mai îndrăznețe care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
e amorțit. În comă emoțională. Simțea același lucru și acum ascultând muzica, bașii amplificați, se părea, chiar de pânza întinsă a cortului. Aplauze difuze, râsete, murmure de uimire. În toți anii în care interpretase, i se întâmplae rareori să aibă trac. Atunci când îți știi numărul pe dinafară, atunci când ai repetat suficient, ce motive ai putea avea să fii agitat? Exact același lucru îl simțea acum. Totul fusese atât de atent planificat încât era convins că spectacolul se va desfășura conform planului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Își dădu o palmă peste gură. —O, Doamne, nu cumva ți-e prieten? Sam râse reconfortant: — Nu, abia dacă-l cunosc. Are vocație medicală, totuși. Foarte important. Foarte respectat. —Ei, bine. Poate l-am Înțeles eu greșit. Poate doar avea trac. Știi ce, fă și tu o cafea până termin cu Îmbrăcatul. Îi arătă unde sunt cafeaua, laptele și cănile și se Întoarse În dormitor. Uitându-se lung pe geam, observă că soarele strălucea, puternic. Începu să scormonească prin mormanul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
microfon agățat de vesta antiglonț. Avea la el o pungă de heroină, un cuțit cu arc, un pistol de 9 mm. Benzedrina lui Exley - aruncată la toaletă; era o suferință de care nu avea nevoie. Ajunse la ușă și sună. Trac cît cuprinde. Patchett Îi deschise ușa. Ochi mici-mici, cum prezisese Exley - deci un drogat care trăgea pe nas. Jack, după scenariu: — Salut, Pierce. Dispreț la greu. Patchett Închise ușa. Jack Îi aruncă În față drogul. Îl izbi și căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și a "Romînului" Ciudată calificare pentru un discipol al lui Socrat! Cauza poreclirii e următoarea: Antistene (născut la 444 înainte de Chr. ) nu era copil legitim, deci nici cetățean cu drepturi egale în Atena. Tatăl său fusese atenian, mumă-sa însă tracă. Ca discipol și ca învățător el era deci mărginit la locul de educațiune (???? ); (cînele alb), un sat pe un deal spre nord de Atena, consfințit lui Ercule și loc de educațiune a copiilor bastarzi. Aci-și preda Antistene lecțiile și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
interese cari au, ca și altele, rațiunea lor de a fi? După cestiunea numărului, să trecem la aceea a originii; și aci suntem puțin în domenul problemelor, pentru că patru sisteme ni se prezintă. După unul, macedoromânii se coboară din vechii traci, cari au primit de la colonii romani uzul limbei latine; după altul, ar fi de aceeași origine cu populațiunile române ale Daciei. A treia opinie pretinde că evacuarea Daciei ar fi fost completă, sub Aurelian, care voia a scuti aceste populații
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a român nu. Noi credem că, mănținîndu-se cu statornicie punctul de plecare al statului național, e mai mult ori mai puțin indiferent daca oamenii cari supun dezvoltarea lor proprie dezvoltării naționale a României sunt în orice caz de origine pură traco - romană, sau daca într-un număr de cazuri aceasta origine nu este atât de proprie. Astfel d-nii Mandelbaum și Rosenbluth pot fi atât de români ca și Giani, Carada ori Pherekydes, căci ce mi-e Mandelbaum, ce mi-e Pherekydes
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o lutărie, o așezare din epoca bronzului (cultura Noua). Cultura Noua de la sfârșitul epocii bronzului și începutul epocii fierului a fost răspândită în Moldova, Muntenia de nord-est și Transilvania, fiind atribuită unei populații de stepă,poate cimerienii ( populație de origine tracă din nordul M.Negre). Această cultură cunoștea forma așezărilor deschise (cenușare), caracterizate prin mari grămezi de cenușă, provenind da la locuințe de suprafață precum și morminte obișnuit de înhumație cu inventar caracteristic :cești cu două torți sau cu o toartă; străchini
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
daci ca ramură a tracilor, așezată mai întâi în proximitatea Dunării, de unde au coborât în sud în locurile unde se găseau în vremea sa și unde au continuat să viețuiască până în zilele noastre. Autorul stabilește identitatea dintre vlahi și traci, care populau un areal întins între Marea Adriatică și Marea Neagră, Carpați și Marea Mediterană. În secolul al XII-lea, vlahii au avut o existență statală sub conducerea fraților Asănești când un eveniment remarcabil a însemnat demersul lui Ioniță către Curia Papală
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
trași la sorți să aibă neântrerupt sarcina grijă ca fluviul să nu provoace inundații iarna, și să nu sece vara, iar cursul său să fie în permanență egal în limita posibilităților. Teritoriul dintre Dunăre și Munții Balcani, populat de triburi trace se afla de mai multe decenii sub controlul militar al guvernatorului Macedoniei. Inițial provincia Moesia se întindea spre răsărit de la Singidunum (Belgrad) la Dimum (Belene, Bulgaria); regiunea estică, numită Ripa Thraciae, din care făcea parte și teritoriul Dobrogei rămâne încă
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]