1,203 matches
-
o familie păgână de comercianți sirieni din Gaza. Mai târziu, el pleacă spre vest, instalându‑se la Aquileea, fapt care ar explica înrudirea operelor sale cu ale lui Victorin. Ulterior, fie în 238, când Aquileea a fost asediată de Maximin Tracul, fie în 251, când goții traversează Dunărea amenințând populațiile care locuiau la marginea Imperiului, s‑ar fi refugiat în nordul Africii. . Les origines du christianisme latin, Paris, 1978, pp. 93‑111. Vezi de asemenea pp. 224‑234. . Principalul argument al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mortul trebuia să fie însoțit de obiectele de primă necesitate, de arme, de slugi și evident - de soție 38. în Antichitate și chiar mai târziu, în Evul Mediu, destule popoare practicau sacrificiul văduvelor. Moartea, socoteau aceste populații - între ele sciții, tracii, slavii, lituanienii, germanicii; la fel, popoare aparținând unor civilizații primitive din Africa, din Asia orientală (indienii - care au fost obligați de englezi să renunțe, abia în 1829, la acest ritual, chinezii), din zona Anzilor ori din Insulele Fiji - perturbă drepturile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se pronunță admirativ, și nu fără competență, asupra splendorilor din Roma, Veneția, Florența, Milano, Padova, Napoli, Arezzo, Perugia, Verona, Palermo, Catania, Siracuza ș.a., dar nu ezită să semnaleze și realități consternante sau aspecte violent contradictorii. Călătorul laudă și critică, fără trac, destăinuie satisfacții și dezamăgiri, entuziasme și revolte, se interesează de felurite comportamente umane, vrednice de admirație sau detestabile. Oricine citește La nord de noi înșine, de pildă, obține și cunoștințe noi referitoare la lumea rusă, baltică, scandinavă și nord-vest-europeană, se
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
ale originii numelui râurilor interioare și al Dunării chiar, să vedem ce poate furniza substratul lingvistic autohton traco-dacic, din păcate și acesta destul de slab cunoscut. Înțelegând prin substrat geto-dacii din spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic, ce reprezintă ramura nordică a numerosului popor al tracilor, cel mai numeros după cel al inzilor - ne spune Herodot; numim aici limba lor traco-dacă. Ne-am mai referit la substratul traco-dacic al limbii române când am căutat originea unor cuvinte fundamentale. Acum vom căuta rădăcinile numelor unora din cursurile
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
două nume". Literatura antică se ocupă de Dunăre de la primele sale scrieri. Până la o descriere geografică corespunzătoare, ca aceea făcută de Herodot în secolul V î.e.n., fluviul apare în opere literare îndeosebi, sub numele de Istros, o denumire preluată de la traci. În poemul "Theogonia", din secolul VIII î.e.n., Hesiod ni-l prezintă ca "Istrul care curge frumos". În "Călătorie în jurul lumii" din secolul VI î.e.n., Hecateu din Milet semnalează cetatea Orgame de pe Istru (Argamum în hotărnicia lui Laberius Maximus de mai
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
dă este în primul rând de ordin moral. Dar în dialogul său cu Charmides sau cu Georgias, Socrate vorbește despre necesitatea și modul de a „trata sufletul” și „bolile” acestuia. El ne spune că a învățat acest meșteșug de la un trac, Zalmoxes, care a fost sclavul și discipolul lui Pythagora și care recomanda ca sufletul să fie tratat cu vorbe blânde, frumoase, cu mângâieri consolatoare, cu cântec și muzică. Ideile lui Socrate, în planul psihoterapiei sunt preluate de către stoici. Ele ne
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestea cereau răsplată, iar tarifele erau piperate. Maestrul însuși cerea o taxă de o mie de drahme pentru admiterea în Lykeon și sume mari pentru discursurile funebre pe care le scria (dar nu le putea rosti în public din cauza unui trac bizar, o timiditate maladivă de care nu s-a putut dezbăra niciodată). În fine, cei doi maeștri aveau opțiuni axiologice profund diferite. Platon s-a consacrat Adevărului (Alétheia) și cunoașterii adevărului. Isocrate s-a închinat Vorbirii (Logos) și rostirii măiestriei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
e considerată o caracteristică a condiției umane și se află într-un fel de continuitate cu frica. Ambele delimitează un registru foarte larg, de unde și numărul mare de cuvinte din limbă susceptibile să le desemneze: teamă, jenă, sfială, groază, spaimă, trac etc. Din această perspectivă, confruntarea cu perspectiva foamei și a frigului aduce câteva elemente diferite. Avem efectiv de-a face cu pericole exterioare, dar situate la limita registrului fricii. Căci, în acest caz, mai curând absența a ceva provoacă frica
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ș.a. În 1975 revista „Manuscriptum”, la care își stabilește colaborarea, îi deschide un spațiu intitulat „Document în replică”, unde publică ani în șir articole însoțite de probe documentaristice. Mai colaborează la „Revista de istorie și teorie literară” „România literară”, „Noi, tracii” și la „Jurnalul literar”. Cercetător pasionat, P.-C. descoperă și editează în 1984, la capătul unor explorări laborioase, teza de licență a lui Mircea Eliade, Contribuții la filosofia Renașterii. Provenind dintr-o perioadă de afirmare științifică și publicistică a viitorului
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
zmeu”, o reptilă înaripată, cum credea P., ci șarpele din adâncuri, frumusețea construcției din Getica va fi mereu admirată: măreția olimpiană a lui Zalmoxis, distincția sacerdoților săi, hărnicia, tenacitatea, austeritatea spartană a dacilor, „cei mai viteji și mai drepți dintre traci” după Herodot. După cum va fi neîncetat apreciată limpezimea gândirii, noblețea stilului, clasicismul structural al autorului. Adevărate creații literare sunt eseurile lui P. Volumul Idei și forme istorice (1920) însumează patru studii de filosofia istoriei, unele cuprinzând pagini cu inflexiuni poematice
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
care am fost (1984), se ocupă de marii Basarabi (Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu), recursul la istoria și mitologia națională fiind prezent și în romanul Dromichet. Semnul nemuririi (1988), care recompune epoca regelui ars de „dorința unei Tracii eterne”. Sub soarele pământului (1987) situează acțiunea în perioada interbelică și pare mai curând un roman social, în pofida aspirației autorului de a pune în discuție opțiuni și frământări lăuntrice, dezbaterea având drept țintă statutul artistului. Apocalips (1991) adoptă formula prozei
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
au evoluat considerabil. Definiții Anxietatea socială este un fenomen universal, care amintește de acel sentiment de disconfort și de aprehensiune pe care orice ființă umană poate să-l trăiască atunci când se simte supus privirii și/sau aprecierii unei alte persoane. Tracul sau timiditatea sunt expresii nepatologice ale acestui sentiment. Ca și în cazul tuturor tulburărilor emoționale, anxietatea socială poate atinge o intensitate care o transformă într-o suferință și un handicap pentru pacient: se vorbește atunci despre „fobie socială”. Trei criterii
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau „atacuri de rușine”; importanța evitărilor: atunci când timidul se duce - chiar neliniștit fiind - la o petrecere, dacă știe că va întâlni acolo câțiva prieteni care îl securizează, fobicul social nu este capabil să facă acest lucru; când o persoană cu trac face eforturi pentru a depăși teama de a vorbi în public, fobicul social renunță sistematic să se manifeste; în cazul fobiei sociale, evitările se impun pacientului, nu-i lasă nici o posibilitate de a alege; repercusiunile asupra calității vieții: timiditatea și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
face eforturi pentru a depăși teama de a vorbi în public, fobicul social renunță sistematic să se manifeste; în cazul fobiei sociale, evitările se impun pacientului, nu-i lasă nici o posibilitate de a alege; repercusiunile asupra calității vieții: timiditatea și tracul pot împiedica întâlnirile sentimentale sau o promovare profesională; însă fobia socială distruge calitatea vieții și provoacă o izolare afectivă și socială, dificultăți în ceea ce privește găsirea și păstrarea unui loc de muncă, sau în a se simți bine acolo... Criterii diagnostice In
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
emoționale și a tulburărilor cognitive) asupra anxietății sociale pare a fi favorabil evoluției acestei tulburări. Epidemiologie și evoluție Expresiile simptomatice benigne ale anxietății sociale sunt frecvente: timiditatea (inhibarea față de orice situație „inedită”) afectează 40 până la 60% din populația generală, și tracul (anxietatea de performanță) afectează cel puțin 30% dintre subiecți. In ceea ce privește fobia socială propriu zisă, un studiu recent constată o prevalență de 4,7% raportată la întreaga viață (2,6% pentru bărbați și 6,6% pentru femei). Un studiu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unei ocazii precise. Jocuri de rol Terapeutul și Isabelle efectuează împreună jocuri de rol care corespund fiecărei situații, care permit să se verifice dificultatea pe care o are Isabelle în a-și controla comportamentul coming out, atunci când vorbește simplu despre trac sau timiditate cu persoanele cu care are relații superficiale, despre lipsa de încredere față de ceilalți cu cei cu care are relații mai apropiate, și despre fobie socială cu cei cu care are relații intime. In timpul jocurilor de rol, terapeutul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o prezintă ca pe o amplificare a fenomenelor psihologice normale. Anxietatea socială benignă este normală și utilă, cu rol de amortizor social (a fi puțin rezervat, a ține cont de celălalt este un comportament benefic). Uneori, aceasta devine prea importantă (trac, timiditate) și se aseamănă unei stări de jenă. Alteori, în sfârșit, ea devine în mod clar patologică (fobie socială). Această stare poate fi comparată cu ceea ce se petrece în legătură cu imunitatea: această funcție de apărare naturală, dorită și adaptată, își depășește scopul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și despre care n-am vorbit niciodată cu tine". "De exemplu, în timpul unei discuții cu unii prieteni, să-i întreb dacă n-au niciodată trac atunci când vorbesc în public, sau când întâlnesc persoane necunoscute, etc. Apoi să le vorbesc despre tracul meu". "De exemplu, dacă sunt invitată la serviciu să prezint o traducere în fața unui grup de persoane, sau dacă părinții unor elevi doresc să mă convingă să fac parte din asociația lor, în loc să găsesc pretexte, să spun că sunt prea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
of Raymond Chandler de Frank MacShane). În mod paradoxal, cele mai slabe pagini ale cărții discutate aici sunt cele datorate lui Chandler însuși. Nu e nevoie de o analiză stilistică minuțioasă pentru a percepe disonanțele, stângăciile, dialogurile artificiale și evidentul trac pe care-l încerca autorul. Plasându-și eroul într-un context care nu avea cum să nu-l mutileze, Chandler face o nereușită echilibristică între premisele total nefericite ale cărții și comportamentul indus de aceste premise. Conversția dintre Marlowe și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mentaux, Masson, Paris. American Psychiatric Association (1994/1996), DSM-IV, Manuel diagnostique et statistique des troubles mentaux, Masson, Paris. Amiel-Lebigre F. și Gognalons-Nicolet M. (1993), Entre santé et maladie, PUF, Paris. André C. și Légeron P. (1995), La Peur des autres. Trac, timidité et phobie sociale, Odile Jacob, Paris. Andronikof-Sanglade A. (1993), „L’abstraction au Rorschach comme mécanisme d’anti-symbolisation: réflexion autour du protocole d’une adolescente suicidaire”, Bulletin de la Société du Rorschach et des méthodes projectives de langue française, 37, 71-91
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ochii după bărbați, constată. Dar nu se supără. Este tânără, și apoi are la ce să se uite. Toți sunt frumoși și viguroși. Majoritatea vin probabil din Siria ori din Capadocia, dar tre buie să se găsească printre ei și traci ori gali. Vorbește tare, îndemnându-i pe oameni să se ducă în magazia de lângă turn, unde a dat ordin să li se aștearnă de mâncat și de băut. Îi lasă în urmă. După ultima buclă a aleii le apare brusc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-și acordă o clipă de gândire: — Bun. Atunci o să vedem care-i mai tare în luptă, Mithras sau Anubis, căci veți face pereche. — Dar..., dă să protesteze unul dintre cei doi. Nici un dar, i-o taie instructorul. O să fiți tracul împotriva samnitului și așa o să fie clar care dintre protectorii voștri vă poate apăra mai bine. — Mithras, face cu îngâmfare primul. — Mithras să fie, spune Rufus. Clipește imediat, fals panicat: — Deși, ciumpăvit de celelalte nume cum îl porți tu... — N-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că fiecare apucă la întâmplare ce-i cade în mână: care un scut lung și arcuit, care o sabie dreaptă, care una încovoiată. După ce-i observă însă cu atenție, își dă seama că scutul face întotdeauna pereche cu spada, iar tracii se apără numai cu paveze mici, rotunde sau pătrate, și mânuiesc doar săbii cu lama scurtă, toate curbate, uneori chiar de la mijloc. Cei cu plasă de pescuit posedă drept unice arme un trident și un pumnal. Dacă au cască pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și ăia cu plasa de pescar? — Retiarii... — Hoplomachus...! strigă în acest moment Rufus la un luptă tor aflat în încleștare cu un altul. Restul vorbelor se pierd în zăngănit de arme. — Vezi? șoptește Vittelius confidențial la urechea germanului. Gladiatorul opus tracului se numește acum hoplomachus, deși poartă tot costumul samniților. Dar ăl’ de se bate cu rețiarul nu e tot un fel de samnit? Romanul consimte. — Ba da, însă a ajuns să i se spună secutor. Clipește din ochi, cu subînțeles
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că de mine trebuie să vă temeți la întoarcere, nu de adversarii voștri... Sesizează o privire complice între Vittelius și Pusio. Se indis pune. Termină în surdină: — ...sau de Drusus... Gladiatorii se încolonează în perechi și pornesc: secutorii cu rețiarii, tracii cu murmillonii. La sfârșit, dimacherii acompaniați de veliți și cei doi andabați. După ei, două grupe mixte vor încheia spectacolul cu o încăierare intensă, de o concizie terifiantă, idee născută în creierul dereglat al lui Drusus, un adevărat măcel ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]