402 matches
-
cercetarea lui D. Macreaordinea cronologică și împrejurările cultural-istorice ale pătrunderii acestor elemente de împrumut în organismul latin-romanic al limbii române sunt cunoscute (vezi mai sus). Care este însă locul și ordinea elementelor străvechi, autohtone, anteromane și preslave, provenite din substratul tracic ? Alături de specificul fondului romanic, este necesar a sublinia cealaltă realitate străveche, semnificativă și importantă, individualitatea și specificul elementelor moștenite nelatine, autohtone. Studiul lor etimologic-comparativ indică o fizionomie proprie, o sumă de trăsături fonetice, morfologice și semantice pregnante, deosebitoare, ce ilustrează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spațiului ruso-balcanic în anii 1905-1912, crizele Imperiului otoman sînt văzute din perspectiva unei înțelegeri globale a istoriei și a destinului popoarelor din arcul carpato-danubian. Bizantinolog și istoric al Imperiului otoman, lorga subliniază importanța decisivă în istoria Balcanilor a unui substrat tracic anterior colonizării romane, a unei moșteniri bizantine și a unei influențe otomane: Europa de Sud-Est este o entitate istorică. Pasiunea sa intelectuală, mediul geopolitic și conjunctura cuprind o producție abundentă: o Istorie a Bisericii și a vieții religioase a românilor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
romană sa din potrivă", marele istoric ajunge la concluzia că "Slavii, străbătuți de înrâurirea noastră, s-au contopit cu noi" (Iorga, 1910, pp. 27, 29). Prin Iorga se face tranziția completă de la puritatea latină înspre formula triptică substrat-strat- adstrat: "Elementul tracic vechiu, elementul romanic suprapus și elementul slav infiltrat pe urmă se amestecară cu desărvârșire. Erà un singur neam, o singură limbă, o singură fire" (Iorga, 1910, p. 33). Începând cu ultimul sfert de secol XIX și până în momentul Marii Uniri
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nici o îndoială - scrie el - că înainte de a se începe viul contact al românilor cu slavii, cei dintâi aveau datina colindatului în floare și anume în forme romane, așa cum o primiseră direct de la izvor, prin elementul latin venit să romanizeze provinciile tracice, dintre care unele sunt leagănul poporului nostru.” Împreună cu M. Drinov și cu C. Jirecek, C. susține că slavii au împrumutat, pe teritoriul Daciei, datina și termenul care o denumește de la „acea populație traco-romanică, vorbitoare de limbă latină, răspândită pe spații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
înșeptite, Unde de-a Polului Nord geruri cumplite rebegesc. De meterei, colchieni, de iazigi și de a geților gloată, Doar ale Istrului lat ape, adînci ne despart. ............”Tristele lll Am uitat pînă și să vorbesc. Îmi sună mereu în urechi graiul tracic și scitic și mi se pare că pot să scriu versuri în metrica getilor. Crede-mă, mă tem să nu amestec vorbe latine cu vorbe din Pontus, pe care să le citești în scrisul meu. Dar, oricum ar fi, scrisoarea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și, aș adăuga, importanța sud-estului european în lumea culturală, socială și - de ce nu? - politică actuală. Colindele românești care au ca personaj central leul sunt încă păstrate în mentalul social românesc. Ele sunt precreștine și se regăsesc, de fapt, în cultura tracică. Fac parte dintr-un tezaur spiritual de "elemente orientalizante" care au devenit parte componentă a tradiției europene. Aceasta, la rândul ei, este element constitutiv al ,,unui fenomen mai extins, cu rădăcini care coboară până la începuturile expansiunii demice și culturale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
culinară: gastronomia Franței este termenul de comparație din pricina căruia mai toate bucătăriile naționale, inclusiv cea românească, sunt... sublime, dar lipsesc cu desăvârșire. Pentru cel de-al doilea autor, a existat pe de o parte o „bucătărie aborigenă spectaculoasă, cu măduvă tracică“, păstrată parțial sub forma „marii bucătării țărănești“, și, pe de alta, o cultură culinară târgoveață (adică burgheză), a preluării influențelor (turcești, grecești, franceze, dar și maghiare, ruse sau germane) și a metamorfozării lor în ceva specific românesc, trăsătură care ar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
românești. Vom insista deseori asupra etimologiei termenilor acestei bucătării, având convingerea că originea numelui unor bucate poate furniza informații despre sorgintea lor, fie și pe traseul întortocheat (vezi cazul stufatului...) al preluărilor influențelor străine în gastronomia noastră. Bucătăria țărănească: măduvă tracică sau... paleolitică? Radu Anton Roman face o netă distincție între diferitele „straturi“ ale bucătăriei românești: ar exista, pe de o parte, substratul, „marea bucătărie țărănească“, moștenitoare a unei tradiții culinare băștinașe, „spectaculoasă și cu măduvă tracică“ și, pe de alta
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
noastră. Bucătăria țărănească: măduvă tracică sau... paleolitică? Radu Anton Roman face o netă distincție între diferitele „straturi“ ale bucătăriei românești: ar exista, pe de o parte, substratul, „marea bucătărie țărănească“, moștenitoare a unei tradiții culinare băștinașe, „spectaculoasă și cu măduvă tracică“ și, pe de alta, la capătul opus al... mesei, adstratul cel mai recent: o bucătărie modernă, citadină și cosmopolită, adică foarte receptivă la influențe străine 10. Aceasta din urmă trăsătură, afirmă autorul, este cea din pricina căreia în mod eronat s-
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mălai. Până la a reveni asupra unora dintre bucatele țărănești descrise de Mihai Lupescu, trebuie să facem o paranteză. Potrivit lui Radu Anton Roman, „marea bucătărie țărănească“ ar fi originală în primul rând datorită filonului străvechi din miezul ei. Ar avea „măduvă tracică“... Din nefericire, nu putem decât presupune că dacii ar fi fost cei mai gurmanzi dintre traci, căci nu cunoaștem mai nimic despre obiceiurile lor culinare. În orice caz, știm mult mai puțin decât au aflat francezii despre strămoșii lor, galii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mai mari viticultori, vinificatori și băutori, aceste îndeletniciri trebuind să fie temperate printr-o lege a prohibiției, ci, în cheie mitologică, la amintirea pericolului pe care l-a reprezentat, pentru sistemul religios al dacilor, cultul dionisiac, a cărui sorginte este tracică, și nu grecească. Ar fi, de altfel, hazardat să afirmăm că, acum mai bine de două milenii, statul dac putea fi atât de centralizat, încât să poată impune astfel de restricții. Nici în vremurile noastre asemenea măsuri (cum ar fi
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
avea o măduvă cumană ori pecenegă. Realitatea este că aceste elemente descind direct dintr-un soi de „bucătărie“ a neoliticului, comună tuturor popoarelor și, de aceea, nerevendicabilă de către patrimoniul culinar al vreunuia dintre acestea. Care ar fi bucatele cu „măduvă tracică“ pomenite de Radu Anton Roman? În primul rând, „oaia la groapă“... Animalul, jupuit și eviscerat, este umplut cu o tocătură făcută din măruntaiele sale, amestecată cu ceapă, usturoi, miez de nucă, prune uscate și condimente; la sfârșit, burta îi este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
acuză de a fi ignorat „matricea sacră, sensul sacrificial, ritualic“ al unor astfel de bucate. Printre altele, îi mai reproșează faptul că nu a văzut în această rețetă decât o „coptură „haiducească“, în loc să sesizeze existența unei „ceremonii sacramentale“ de origine tracică. Ceea ce nu menționează Radu Anton Roman în această scurtă polemică este faptul că Păstorel, un foarte bun compilator, s-a inspirat, în compunerea acestei rețete, dintr-un text al lui Ion Ghica (Scrisori către Vasile Alecsandri), precum și din Ciocoii vechi
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
drept cald și uscat. Conservându-și modul de viață tradițional, sarmații se mențin în zona de stepă și silvostepă și nu depășesc decât rareori limita acesteia, spre zona pădurilor de stejar din câmpie, care rămâne exclusiv în seama populațiilor autohtone tracice, protoslave, uralice sau mixtate, iranofonii preferând zonele centrale de pe malurile Pontului nordic și ale Mării Azov, joase pe cea mai mare lungime și zimțate de limane, transformate adesea în lacuri sărate mlăștinoase, prin cordoanele de nisip de la ieșirea lor
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
de origine pur locală în regiunea Carpaților. Pe baza rezultatelor relevate de arheologi, la cetățenii din Vale, Frumușica, Histria, Mangalia, Popești, Urechești, Zimnicea etc., se consideră că cele dintâi urme de activitate viticolă pe teritoriul României datează din Neolitic. Populațiile tracice s-au ocupat intens de cultura viței de vie înainte chiar de colonizările grecești din secolele VII-VI î.e.n. Se poate considera că în unele părți ale Transilvaniei și în cele din Oltenia și Muntenia aceasta era și mai veche
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
cu rigoare științifică, fie fără nicun fel de limite conceptuale, a permis cele mai neașteptate conexiuni, uneori convingătoare, alteori excesive. Părerile cercetătorilor sunt Împărțite: riturile și temele mitice din folclor provin fie dintr-un străvechi fond local de tip proto-tracic, tracic sau geto-dacic (V. Avram, 1999; N. Brânda, 1991; N. Densusianu, 1986; V. Filip, 1999; I. Ghinoiu, 1997, 1999; T. Herseni, 1977; Gh. Mușu, 1982; Gh. Nițu, 1988; A. Oișteanu, 1987; R. Vulcănescu, 1986), fie din structurile indo-europene În varianta lor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
diferă sensibil În ceea ce privește plasarea lor În istorie: la un pol se află protocroniștii Înfocați precum N. Brânda, Nicolae Densusianu, Iosif Constantin Drăgan, Ion Ghinoiu, Andrei Oișteanu, Romulus Vulcănescu, care susțin că mitologia română, considerată o expresie a unei mitologii proto-tracice, tracice sau măcar dacice, este anterioară (și chiar constituie originea) celorlalte mitologii europene și la fel de bogată și complexă precum acestea. La celălalt pol, alte interpretări, mai puțin radicale, axate pe un simț mai acut al circumstanțelor și schimbărilor culturale, cum sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
normal de funcționare, ca manifestare a gândirii folclorice și a unei civilizații rurale vii, corpusul mitologic a ajuns un pretext pentru un alt tip de discurs, devenind un instrument pentru construirea unor ipotetice (și nu rareori fanteziste) „mitologii”, dacice, predacice, tracice ori pelasgice. Tocmai pentru că nu are o existență vizibilă, ușor identificabilă etnografic, o mitologie trebuie descoperită, dedusă din multitudinea formelor de manifestare după care se ascunde. În ceea ce privește modul de identificare a figurilor și istorisirilor mitologice (prin decuparea lor din ansamblul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unduire între teluric și uranic. Prin această paradigmă arhetipală a interpretat B., între primii, capodoperele literaturii populare românești, poezia eminesciană și sculptura lui Brâncuși. Într-o generație cu sensibilitatea răscolită de verbul lui Pârvan, eseistul a contribuit la consolidarea mitului tracic, avatar interbelic al celui dacic. Fără să realizeze o teorie a culturii de consistența celei a lui Blaga, B. a abordat domeniul cu febrilitatea imaginativă a poetului. Fastul lexical și solemnitatea stilului, procesiunea sărbătorească a ideilor, cadența muzicală a frazelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
psiho-fizică, mai precis spirito-fizică, și că sănătatea ei depinde de grija și datoria pentru integralitatea ei. Axiologia medicală dacică, edificată pe preeminența spiritului și neignorarea trupului, nu era numai predicată de sacerdoți ci, ajunsese structurală tuturor triburilor dacice și integrativ tracice. Ceea ce la eleni și romani rosteau înțelepții, dacii aveau în simțirea lor, conectată la voința divină prin credința nelimitată că spiritul este nemuritor. Ei aveau deja în convingerea și practica vieții lor ceea ce scriitorul latin Juvernal va afirma în Satire
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Herodot, unii dintre traci îl numeau pe Zalmoxe, daimon = izvor de lumină, Gebeleizis. În „De la Zalmoxis la Gengis Khaa“ dar și în „Istoria credințelor și ideilor religioase“ Mircea Eliade dă uimitor de multe relații privind implicarea simbolurilor în terapia dacică (tracică). Un subcapitol este intitulat chiar: „Zalmoxis și preoții terapeuți“. Eliade crede că se practica și o magie în sensul superior al cuvântului. După ce comentează remarca lui Socrate din Charmides, el afirmă că în concepția medicală dacică transpare „doctrina analogică a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Tot Eliade afirmă că vechii biografi a lui Hippocrat sunt de acord în ceea ce privește șederea acestuia în nordul Traciei și anumiți autori moderni observă în privința cărților I și III ale Epidemiilor, că par a fi scrise de Hippocrat într-o „greacă tracică“, deși în Corpusul hippocratic nu se află nici o referire la tradițiile tracilor. Și istoricul Vasile Pârvan în Getica subliniază înscrierea unor plante cu denumirea lor tracică. Se poate afirma că medicina dacică nu era reductibilă la terapia prin plante, produse
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și III ale Epidemiilor, că par a fi scrise de Hippocrat într-o „greacă tracică“, deși în Corpusul hippocratic nu se află nici o referire la tradițiile tracilor. Și istoricul Vasile Pârvan în Getica subliniază înscrierea unor plante cu denumirea lor tracică. Se poate afirma că medicina dacică nu era reductibilă la terapia prin plante, produse animale, minerale, balneoterapie, incantații, ci în același timp dacii practicau chirurgia. O importanță majoră privind chirurgia dacică, o are trusa medicală descoperită la Grădiștea Muncelului despre
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vină și cuvântul tău, desemnând cel mai adesea un lac de munte, foarte răspândit în Carpații Transilvaniei, de unde trebuie să fi luat și ungurii cuvântul lor tó. Mal este tot un cuvânt de substrat (în albaneza cu multe vestigii lingvistice tracice - mali); în Muscel și cu sensul de deal - Malu cu Flori. A intrat în toponimul antic Malva, capitală a Daciei Malvensis, tradusă în limba latină prin Dacia Ripensis. În sudul Dunării, adică în sudul acestei Dacia Malvensis, Vidinul a fost
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
toponimul Ad Mutrium, în Tabula Peutingeriană, VII.4.1 și în geografia lui Ptolemeu, 3.8.4); cu care, atât A. Vraciu cât și C. Poghirc înclină să înrudească hidronimul Lotru, afluent montan de pe dreapta Oltului, ce are un corespondent tracic, identificat în diferite surse - Latron; deși găsim în vocabularul latin Latro-Latronis, trecut în română aproape neschimbat și cu același sens - Lotru. Rădăcina indoeuropeană guel = a izvorî a fost identificată în hidronimul antic Gilpil pentru Gilort, precum și în numele Jaleșului, ambele pâraie
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]