618 matches
-
făcut detenție politică? I. N.: Nu, n-a verificat și nici n-a aflat. Și chiar dacă afla, eu nu lucram în cadrul Iașului ca să am relații cu foștii deținuți politici sau cu foști colegi. Eu lucram în câmp cu țăranii, cu tractoriștii, nu erau prin preajmă persoane competente cu care să port discuții dușmănoase. C. I.: Nici Securitatea și nici partidul nu au ajuns la Movileni? I. N.: Când veneau de pe la partid eu fugeam. Aveam locul meu într-o vale acolo, la
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ierarhia de partid era "la putere" pe atunci într-adevăr. D. B.: Păi, vă mai pot povesti o situație legată de relațiile cu nomenclatura de partid. La Miroslava era fermă serioasă, 2200 de animale, aveam oameni mulți la lucru, 33 de tractoriști. Era responsabilitate mare, mi-era frică ca nu cumva vreo hotărâre de-a mea să fie greșită. Apăi, cât frig am tras eu, ca să nu mă dea afară, să nu-mi caute vreo chichiță, vă puteți imagina?! Că dacă mie
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
înfierbântați de zăpușeală, își pregăteau merindele să prânzească. Am rugat norul să le dea puțină umbră de care să se bucure cât timp își potoleau foamea. Călătorind mai departe, pe o miriște întinsă mi s-au înfățișat ochilor mai mulți tractoriști care zoreau să pregătească ogorul pentru recolta viitoare. Priveau deznădăjduiți spre cer implorându-l să le dea o bură de ploaie. La îndemnul meu, norul a slobozit multașteptatele picături de apă care au umezit pământul încins și i-au răcorit
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
ciugulit bobul de porumb ce se găsea în cârligul undiței, acesta fiind ”peștele” pe care arhitectul l-a prins în acea zi. Tot timpul încercam să întrețin relații prietenești, umane cu cei cu care veneam în contact, fie ei muncitori, tractoriști, laboranți, cercetători, apreciind că într-o asemenea atmosferă mai mult se câștigă decât într-o relație dură, crispată, nervoasă. Poate că acest episod hazliu nu trebuia pomenit aici el reprezentând de fapt o situație banală, totuși l-am arătat pentru
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
Tutova al evreilor din România. Iată și numele câtorva cetățeni din cei 33, repatriați la această dată: „Hoidu Porfire (10 februarie 1895, Vișinscaia, Rostov, tăbăcar); Țurcanu Vasile (15 ianuarie 1924, Hrasilova, Tiraspol, muncitor); Smirnă Alexei (20 mai 1914, Samdilovca, Harkov, tractorist); Băcșăneanu Zaharia (5 septembrie 1885, Pârâta, Dubăsari, plugar); familia Martalog compusă din șapte membri: Nechita (tatăl, 1904), Vera (mama, 1906), Alexandru (1929, fiu), Grigore (1932, fiu), Petre (1933, fiu), Evdochia (1939, fiică), Elisaveta (1942, fiică)”, ș.a. În prima zi de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
vedere al hranei și al comportamentului gardienilor și a comandantului, că, până la urmă, de el depindea. Chiar am avut câteva zile când am lucrat singur cu soldați după mine pe o semănătoare de porumb. Și plecam cu doi soldați, întâlneam tractoristul și ne apucam de muncă... dar soldații n-avea cum să se țină după mine un kilometru dus și un kilometru întors, și nici să stea lângă mine pe semănătoare cu automatele la ei, și atunci am convenit să stea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu automatele la ei, și atunci am convenit să stea la capul locului că nu-i nici un pericol, că nu fug nicăieri. Și într-adevăr, vreo 5 sau 6 zile am lucrat așa. Se obișnuiseră, mâncam mâncarea de la ei... Acest tractorist, nea’ Gheorghe, mi-a adus plăcintă dobrogeană și friptură de pasăre și de miel. Când mă întorceam le duceam și colegilor țigări și mâncare: pâinea care rămânea de la soldați și o gamelă cu mâncare pe care o țineam numai eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de eliberare... da’ puțini a’ eliberat atunci. Nu știu... vreo 60 de inși au plecat. Eu aflasăm de ordin că mi-a spus și mie un brigadier. Așa mai aflam și noi câte ceva... Sau, mai furam câte-un ziar de la tractoriști și așa mai aflam câte-o veste... Și făcusăm un brâu, și-l băgam înăuntru... Dar dacă te prindea, 14 zile de izolare. Atunci au venit pare-se doi colonei de Securitate, ne-a adunat în curte și foarte mirați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
trecut decât două zile și cumnatul meu vine de la serviciu însoțit de un om necunoscut. După prezentările de rigoare începe să-mi spună de școala profesională de la Oravița. Replica mea a fost cam dură spunând că nu vreau să fiu tractorist. Cumnatul mai cu calm i-a spus acelui om că o să mai discutăm problema mai târziu. Omul a plecat și la noi nu s-a mai discutat nimic. Seara, după cină am fost pus în fața unei alegeri cruciale pentru viitorul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și a spus: „Eram noaptea într-o gară în Moldova, unde trebuia să schimbăm trenul și ca să nu adormim în sala de așteptare, am jucat cărți pe chibrituri, nu pe bani”. „Afară, afară!”, au strigat revoluționarii. „Tovarăși, eu sunt muncitor, tractorist de meserie și am fost trimis la Facultate de Partid pentru că am fost cel care a înființat în Moldova primele organizații comuniste pentru tineret UTM”. „Afară, afară!”. Un alt student propus pentru exmatriculare a fost acuzat că a admirat reviste
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
În Bărăgan, fermierul Mihail Eremia, de la gara Ciulnița, Îmi povestea În 1935 cum mergând În control pe câmp s-a speriat văzând tractorul arând singur. Pe o tarla lungă, cu pământ bun, ușor, pe o zi călduroasă și cu praf, tractoristul se Învoise cu ajutorul său să pună tractorul În brazdă să-l lase să meargă singur, ei așteptând câte unul, la un cap al tarlalei. Băieți ingenioși, dar nu-i interesa costul tractorului și reparațiile. La acea dată În Illinois și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nu i s-a permis continuarea studiilor la Liceul "Nicolae Bălcescu" din orașul Brăila. De ce? Întrucât depășea limita de 15 kilometri cât aveam dreptul să ne deplasăm în exteriorul satului nostru. A fost obligat să urmeze cursurile unei școli de tractoriști. Vedeți? Acesta era lagărul, era domiciliul forțat, domiciliul obligatoriu. Viitorul unui copil a fost blocat. De ce? Cu ce drept? Și pentru care fapte? A i se interzice unui copil dreptul la învățătură este o crimă de neiertat, un sacrilegiu. Astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aer, n-aveam ochi decât pentru Andrei. Mi se părea mie, sau chiar se Îngrășase de când umbla noaptea prin oraș cu teancul de bani În buzunar? Parcă se Împlinise și dădea să facă fălci figura aia blonzie și mocofănoasă, de tractorist. Avea cearcăne și-o barbă de două săptămâni și mă uitam la el ca și cum Îl vedeam pentru prima oară. Măcar că-i tot ăla, vechiul meu tovarăș de baros, de tuburi și grilaje și camioane, abia acum știu cu adevărat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și transformare a acestora în terenuri agricole (în regiunile Kustanai și Pavlodar peste 3.000 de persoane în fiecare, în regiunile Akmola și Aktubinsk peste 2.000 de persoane în fiecare). Aceștia povestesc cât de căutați erau țăranii, mecanizatorii și tractoriștii din R.S.S. Moldovenească. Săptămânal, din Chișinău zburau spre Kazahstan avioane pline cu agricultori și tractoriști moldoveni. Condițiile în care erau primiți aceștia la început, în anii 1956 - 1958, lăsau de dorit: “Eram lăsați direct în câmp, în corturi de campanie
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
de persoane în fiecare, în regiunile Akmola și Aktubinsk peste 2.000 de persoane în fiecare). Aceștia povestesc cât de căutați erau țăranii, mecanizatorii și tractoriștii din R.S.S. Moldovenească. Săptămânal, din Chișinău zburau spre Kazahstan avioane pline cu agricultori și tractoriști moldoveni. Condițiile în care erau primiți aceștia la început, în anii 1956 - 1958, lăsau de dorit: “Eram lăsați direct în câmp, în corturi de campanie de câte 30 - 40 de persoane, la mare distanță de localități. Alții, mai norocoși, erau
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
de Ziua Națională și la 1 Mai, se organizau mari defilări entuziaste, care să exprime fericirea generală: elevii zburdau după trasee fixe, muncitorii raportau creșteri utopice ale producției, armata își etala înzestrarea necesară luptei pentru pace. Alături de sportivi, jandarmi și tractoriști, toți „oamenii muncii” trebuiau să participe la aceste uriașe manifestări populare, purtând lozinci ale biruinței, steaguri și portrete ale conducătorilor. Pentru toată lumea, singurele bucurii reale prilejuite de asemenea demonstrații erau efectele lor „colaterale”: se dădea liber de la serviciu și se
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de comentarii, alternându-l doar cu tabelele de formule matematice sau constante în fizică. Planul înclinat al istoriei socialiste nu cunoștea însă pierderi la frecare. Cât privește geografia, totul era „falnic”, „măreț”, „viteaz”. Pruncii câmpiei aveau vise de petroliști sau tractoriști („să facem din tunuri tractoare”). Erau două meserii pentru care trebuia să fii un iubitor de glie (un cuvânt rusesc - glej - de altfel) și un vrednic dușman de clasă al boierilor (întotdeauna mai răi decât, pentru turci, „ghiaurii”). Angelo Mitchievici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
plece în Elveția. În aprilie sosește în stațiunea Leysin, unde timp de patru luni stă izolat pentru a-și îngriji sănătatea, citește cu pasiune și se străduiește să învețe limba franceză cu ajutorul dicționarului. Apoi este zugrav, servitor, zilier la terasamente, tractorist. În primăvara anului 1917 pleacă la Lausanne, unde face iarăși tot felul de munci manuale. În ianuarie 1919 este internat de Crucea Roșie Americană în Sanatoriul Sylvanne- sur-Lausanne. Aici îl cunoaște pe ziaristul Josué Jéhouda, care va juca un rol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
asupra istoriei și asupra actorilor implicați. Discursuri de acest tip abundă în Gospodăria Matrionei, din cauză că naratorul este un martor atent la oamenii din jurul său. "Cealaltă Matriona" nu-i place și el ține să precizeze acest lucru. Nu-i place nici tractoristul care ajută la căratul lemnelor, "un zdrahon încrezut, cu o față uriașă" sau "plin de sine, cu o față crudă". Antipatia spontană față de acest personaj se accentuează ulterior, după evenimentele povestite, astfel încât în momentul povestirii se impune această percepție. Față de
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Musolin. Camionul ăsta bea benzină cu polonicul și Musolin visa la camioanele cele noi, diesel, care se stricau mai rar. Nu-i vorbă că benzină era pe tot drumul, dar Musolin ar fi găsit motorină pe de-a moaca de la tractoriști. Musolin se învîrte disperat și nu știe ce să facă. Este sigur că a murit cucoana Anica. Poate i-am rupt o coastă și i-a intrat în inimă. Aleargă din nou la ea și încearcă să-i asculte inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Culmile Stînișoarei, rîul, ramul... Cu Adrian Alui Gheorghe, cu Nicolae Sava, cu Daniel Corbu, cu instanța maternă dumitrașciană și Cristian Livescu, pe la mijlocul lui octombrie 1996, mă văzui dornic a sporovăi în jurul absentului drag, al Tudoriței, măritată, zice-se, cu un tractorist, ori al Ilenei B., cu a cărei surioară mă plimbam fudul, dav-nîm-davno, prin fața Universității bahluviene, la vremi de admitere. Peste ultima, peste Ileana, dădurăm, Adrian & eu, cu crucea puțin înainte de a merge să tragem o ochire solarei cruci aduse tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
firmă specializată mai importa piese de schimb. Tractoarele noastre consumau mult combustibil, se stricau repede, procurarea pieselor de schimb și service-ul erau prost organizate și, ca să pună capac la toate, din cauza amortizoarelor proaste, le mai ieșise și faima că tractoriștii care lucrează pe ele "nu mai pot face copii", ceea ce pentru un "macho latino" e sinucidere curată. Am participat la câteva licitații, aveam cel mai bun preț, dar restul condițiilor nu le îndeplineam nici pe departe. Mai livram piese de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
muzica și istoria "paralele" cu unele meandre ale "Obiectului muncii" la CNSAS. Știți că toate instituțiile menționate erau în proporție de 50-70% "albastre"? Faceți în acest context diferența între un diplomat sau lucrător de comerț exterior și un farmacist, acar, tractorist..., profesii onorabile, dar ferite de zeci de "ochi albaștri" pe metrul pătrat? Ce am făcut eu pentru "îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului", când Nota de constatare a CNSAS menționează că în dosarele "personale" ale lui Alin Săvescu, atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
câte cinci ore la coadă la pâine și te zdrobeai efec tiv când venea mașina cu gheare de pui. Era umilitor. Era un mod de a spune: „Uite, aveți nevoie de noi!” Citeam la lumânare și vedeam doar filme cu tractoriști și cu tovarăși. Te simțeai controlat și condus până și în somn. Ce să mai faci cu libertatea după asta? Cum să fii pe picior de egalitate cu cei născuți liberi? Nu știam decât să aprobăm în tăcere! Părinții noștri
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
avea loc într-un palat care fusese, cândva, sediul lui Honecker, palatul guvernu‑ lui, lângă Alexanderplatz, Schlossplatz se numește mai nou, dar balconul istoric era cel din care Friedrich Ebert proclamase Republica. Pe scări erau niște vitralii cu mineri, cu tractoriști și atunci m-am întrebat dacă eu chiar vreau să ajung aici. E adevărat că erau puse numele donatorilor pe stânga și pe dreapta : DaimlerChrysler, Bosch și diverși alți comercianți germani. Am mers, am ținut prezentarea academică - pentru că în asta
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]