436 matches
-
Lucrarea lui Papu este un ecou al pozițiilor lui Ceaușescu, care se revoltă în 1972 împotriva tendințelor de supraevaluare a ceea ce vine din străinătate, contra atitudinii servile în fața producțiilor din străinătate. Receptarea protocronismului este extrem de ambiguă: mișcarea îi satisface pe tradiționaliștii antiliberali, antiburghezi, și pe comuniștii exasperați de pretențiile occidentale de amestec în treburile interne, pe patrioții care sînt convinși de adevărata autonomie a națiunii susținute de Ceaușescu împotriva limitelor suveranității enunțate de sovietici. Protocronismul este un antidefetism și creează o
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
critici, ironii și controverse (cum, de altfel, s-a și întâmplat): "Mai bine cobor în subsolul în care sunt și-ți mărturisesc limpede că am fost de când mă știu un elitarist anti-egalitarist, nici republican, nici regalist, un naționalist europenizant, un tradiționalist sincronizant cu măsură și un autoritarist atent la tot ce ține de "protecția socială". Un rural(izant) anti-proletar(izant). Un paseist organicist pentru care progresul tehnologiei nu-i decât avansare ucigătoare. Un evoluționist gradualist, antirevoluționar, antibolșevic (dar... nici menșevic). Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
general) și „somnambulii” (cei mulțumiți cu realizări minime), iar firma BSN - unul dintre liderii mondiali în domeniul alimentar - a identificat șase segmente de cumpărători<footnote Charles Croué, Marketing International, De Boeck Université, 1994, p. 179. footnote>: fricoșii, conservatorii, lacomii, imoralii, tradiționaliștii, segmentul mixt (care combină caracteristici ale celorlalte segmente). În concluzie, din cele arătate mai sus rezultă o relație directă între veniturile consumatorului, trăsăturile de personalitate, stilul de viață etc. și comportamentul de cumpărare și consum al acestuia. Identificarea stilului de
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
cea de-a doua, poate, până la un anume punct al evoluției sale lirice. Pentru unii comentatori el s-ar număra printre cei mai reprezentativi „balcanici”, din seria Anton Pann-Ion Barbu (Marian Popa), pentru alții (Mircea Iorgulescu) ar exemplifica expresionismul noilor „tradiționaliști” sau, în sfârșit, ar fi un demn reprezentant al celor ce au creat „poezia cetății și a pământului natal” (Eugen Barbu). Nu este vorba aici de percepția eronată a criticilor, ci de continua schimbare de tehnici literare sau, în orice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
tradiționale însă, unde comportamentul puternic diferențiat de rolul de sex este o valoare, androginia apare mai mult ca un handicap decât ca un atu. De altfel, modelul androginic a fost criticat nu doar de apărătorii distinctivității psihosociale bărbat-femeie, fie ei tradiționaliști conservatori (superioritatea bărbatului), fie complementariști, ci și dintr-o perspectivă epistemologică și filosofică mai largă. În primul rând, i se reproșează că prin operaționalizarea sa metodologică, el nu poate surprinde complexitatea identificărilor, situațiile în care persoanele preferă ca pe anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
europeană. Prin Negruzzi, Pogor, Rosetti și Carp, junimismul duce mai departe dimensiunea criticistă a Moldovei. Moldovenismul societății este vizibil în maniera în care Junimea continuă o abordare marcată de prudență și scepticism în raport cu temeritatea inovativă a muntenilor. Fără a fi tradiționaliști în critica lor intelectuală (cu excepția notabilă a lui Theodor Rosetti, în paginile dedicate „Direcțiunii progresului nostru“), junimiștii aparțin unui mediu pentru care tradiția culturală este o realitate biografică. Și dacă G. Ibrăileanu trasează genealogia acestui criticism moldovenesc, înțeles ca o
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
monoteism (exprimat prin Biblie) și îndeplinirea voinței divine (căutarea sfințeniei și glorificarea faptelor dumnezeiești). Însă proclamarea Evangheliei printre iudeii din diasporă nu putea fi ignorată ierarhia necreștină, care, potrivit diferitelor surse, profitând de prezența la curtea imperială a unor evrei, tradiționaliști rigizi ai religiei mozaice și adversari declarați ai creștinilor, i-ar fi determinat pe aceștia să uneltească din interiorul casei imperiale împotriva predicării lui Petru și a celorlalți creștini. Se pare că prima comunitate creștină din Roma a fost opera
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
face sinteza soluțiilor date. v Metoda Frisco Se bazează pe principiul brainstormingului regizat, în sensul că moderatorul atribuie fiecărui participant câte un rol care îi acoperă o anumită dimensiune a personalității. Pot apărea mai multe personaje, cum ar fi: o Tradiționalistul - exponent al structurilor vechi, care știe să releve în mod lucid și principalele neajunsuri, rămânând deschisă calea spre perfecționare; o Exuberantul - este cel care se comportă dezinvolt, lansând ideile cele mai îndrăznețe; o Pesimistul - criticul caracterizat prin negativism; o Optimistul
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
de discuții complexe cu privire la modul cum este generată cunoașterea (întrebări epistemologice). Bineînțeles, "marea dezbatere" din anii '60 era foarte preocupată de chestiuni epistemologice, cu susținători ai științei precum Kaplan și Singer promovând metode bazate pe cuantificare și testarea ipotezelor, în timp ce "tradiționaliști" precum Bull apărau virtuțile istoriei, dreptului, filosofiei și ale celorlalte forme clasice de cercetare academică ca fiind cea mai bună manieră de a aborda politica internațională. După cum s-a menționat deja, aceasta era o dezbatere privind măsura în care metodele
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
noi, că, bătrîn, criticul ar fi devenit postmodern (În ciuda acelei La Chambre claire in 1980 și mai ales acum, după publicarea ultimelor sale cursuri comentate cu aplicare de Antoine Compagnon Într-un număr recent din Critique: Barthes apare aici un tradiționalist, nostalgic după o literatură elitară, după galaxia Gutenberg, etc.). Postmoderniștii americani și noii romancieri francezi au evoluat paralel, atît pentru că estetica lor avea presupoziții diferite, cît mai ales pentru că diferența În cauză era, din partea franceză În mod sigur, ierarhizantă. E
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
réactionnaires de charme”. Prima parte inventariază și dezvoltă, didactic, cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului original, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica arsitocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Houellebecq, amintit mai la vale. Trecem de “romanul polițist angajat”, reciclator modest și conformist la Îndemnul literaturii de gen anglo-saxone. Poate chiar și titlul este o exagerare (să-l remarcăm aici pe Jean-Patrick Manchette). Îi lăsăm În urmă și pe tradiționaliștii școlii “de la Brives”, provincialistă, pe cei șapte “imagiști” și “mitologizanți” eleganți grupați acum mai bine de zece ani (deși avînd volume publicate din anii ‘70) În jurul sintagmei “noua ficțiune”, preocupați de revenirea la literatura mată dar plină de fior de dinaintea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Nisipeanu 5; avangardiști afirmați ca atare în timpul războiului și în primii ani postbelici (Geo Dumitrescu, Ion Caraion 6, Constant Tonegaru), reapar pe firmament după ani de eclipsă. Tot așa, Virgil Carianopol 7, avangardist la debut, apoi tradiționalist, Dragoș Vrânceanu 8, tradiționalist cu note moderniste. Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu aduc ipostaze interesante în perceperea lumii generând sateliți în contextul perioadei 1960-1975. Geo Dumitrescu publică în 1941 placheta "Aritmetică", situându-se sub semnul inconformismului. În 1946, publicând "Libertatea de-a trage cu pușca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Adrian Păunescu, Dumitru M. Ion, Horia Zilieru, Anghel Dumbrăveanu, Ion Brad, Ion Gheorghe, Ion Horea, Gheorghe Pituț, Aurel Rău, Ion Bănuță, George Alboiu... Am putea dovedi numai prin titlurile volumelor devenite relevante în epocă că ele anunțau deschideri spre universul tradiționalist 4: Ion Gheorghe ("Căile pământului"), Aurel Rău ("Unde apele vorbesc cu pământul"), Ion Brad ("Cântecele pământului natal"). Motivul astrelor 5 apare, între alții, la Horia Zilieru,"Alcor", Cezar Baltag, "Vis planetar", Aurel Rău, "Jocul de-a stelele", uneori metaforizat în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tâmple o paloare/ Și pene ard în albul în lingoare,/ În ochii orbi visând singurătate." Ceea ce rămâne din poezia lui Horia Zilieru este această redescoperire sau redezvăluire în contextul poeziei actuale a motivelor folclorice, precum și a motivelor cuprinse în lirica tradiționaliștilor, într-un transfer parcă de sugestii originale, de diversificare a lirismului prin plăsmuirea de impresii, de sunet și culoare într-un conținut psihic nou, și nu transcrierea aproape identică a cantilenei lui Botta sau a poemului "După melci" al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Românească, 1974. Dumitru M. Ion recompune un întreg univers al satului, subordonând motivul vânătorii unui complex de conflicte generate de pânda raportată la nuntă, la moarte, la iubire, la naștere. Volumul "Iadeș" (1967) însumează un amestec de motive preferențiale ale tradiționaliștilor, interpretate și de Lucian Blaga, îmbrăcate în forme fixe cum ar fi ciclul de sonete. Casa părintească, pământul, strămoșii, precum și un anumit sentiment al dăruirii,care ne trimite la Mihai Beniuc, apare frecvent în poezie ("Sunt casă fără gard"). Nașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se ceartă-n chilim;/ două păsări din ea vor să se despartă/ Dintr-o singură pasăre venim/ la împăcare la ceartă". Motivul desenat trimite la covoarele oltenești în viziunea lui Țuculescu. Dumitru M. Ion reînvie într-o formulă originală universul tradiționaliștilor subordonându-l unui singur motiv vânătoarea sau reînvie universul mirific levantin în volumul "Balcanice" (poate cel mai realizat) într-o formulă modernă, deși retorismul face poezia falsă și trăirea exterioară și plată. Mihai Negulescu "Nopțile albe ale orașului", E. S.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mesei de prânz: "Și numai târziu, altădată,/ umbrele luară aminte/ că la masa întinsă-n ogradă/ sunt mai puțini ca-nainte". Un întreg univers rustic umple spațiile poeziei: strugurii roșii, spicul de grâu, porumbul, iezii, șopârlele, vicleimul, colinde în spiritul tradiționaliștilor: "Primiți cu colindul, cinstiți gospodari?/ Primiți Vicleimul?/ Prin veche viforniță, mai bați în zadar/ în poartă cu frigul." Pe poet îl strigă pământul Maramureșului, pentru că zac în el osemintele strămoșilor. Sentimentul dezrădăcinării este atât de puternic, încât îi hărțuiește existența
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poezia oratorică și discursivă caracteristică generației de poeți de după Eliberare 2. Cu cât ne apropiem de perioada 1960-75, se încearcă virtuțile cuvintelor, așa cum Petre Stoica 3 a învățat să construiască lumi nostalgice (ce ne trimit la expresioniști, dar și la tradiționaliștii care cântă: casa, copilăria și satul, abordate de el, altădată, într-o formulă voit prozaică), încât tot ce ne spune despre iubire, durere, stări nevrotice bacoviene coboară balanța spre cotidian și spre o permanentă putere de a o lua de la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
volumul "La Lilieci", Sorescu îmbrățișează toate miturile compromise prin lipsă de talent de barzii de la "Sămănătorul", "Ramuri", "Luceafărul": copilăria, înstrăinarea de sat, viața duioasă de familie, poezia naturii, la plug, revelația divinității". Există în acest volum teme cunoscute în lirica tradiționaliștilor, în formula ușor parodică, realizată pe două laturi pe de o parte,ochii copilului ce se bucură și trăiesc cu uimire și înseninare tot ce amintirea a putut păstra, pe de altă parte, trăirile omului matur, ale poetului trecut prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mărturie/ A tot ce-a fost din veacul românesc." 8 D. Vrânceanu se-ndreaptă spre baladă și va cânta patetic spațiul dintre Argeș, Siret și Olt. Creația sa este dominată de viziuni de legendă. Poetul este modern în expresie și tradiționalist în conținut, reînvie peisajul bucolic, pe Făt-Frumos, dar și cornul de vânătoare, pe maeștrii cântăreți, dar și colosul din Rodos sau statuia lui Zeus de Fidias. Cu volumul "Pajura de fum" (1967), poetul, într-un extaz vitalist, aude crescând pădurile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vechi subiect regretat, acela al dispariției unor oameni care cîntau cu toții. "Pe vremea mea, spune Péguy cincizeci de ani după ce Michelet a folosit aproape aceeași formulă -, toată lumea cînta..." Sub domnia lui Ludovic al XVI-lea, într-o epocă pe care tradiționaliștii o vor reprezenta ca pe o veritabilă Vîrstă de aur a vechii Frânte patriarhale și rurale, autorul Fericirii la țară insistă deja asupra necesității de a restaura sărbătorile tradiționale, potrivit lui amenințate de o dispariție tragică. Urmare a unui naționalism ce
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
familia, pentru alții dragostea sau reușita profesională, religia sau fotbalul sau orice combinație de două sau trei valori predominante. Acestea permit schițarea profilului actorului, iar profilurile asemănătoare regrupate dezvăluie ma-rile familii de valori prezente în societate: de exemplu, "postmoderniștii", "tradiționaliștii", creștinii, laicii, orientările de dreapta sau de stânga, urmărind criteriile alese. Valorile periferice se grupează în jurul acestui nucleu dur, în importanță descrescătoare. Ele sunt mai expuse schimbării decât valorile structurante, care tind să persiste. 4. O distincție asemănătoare opune valorile
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
apoi la „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Viața studențească”, „Convorbiri literare”. Prima lui carte de versuri, Măștile somnului, apare în 1968 și este premiată de revista „Amfiteatru”. Poetul I. a provocat reacții dintre cele mai diferite. Majoritatea comentatorilor îl încadrează printre „tradiționaliști”, alăturându-l lui Ioan Alexandru, George Alboiu, Gheorghe Pituț și chiar recunoscându-i capacitatea de a-și crea un spațiu liric propriu. Dacă pentru unii faptul echivalează cu o performanță estetică, pentru alții el nu reprezintă decât mimarea (datorată unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
propriile mecanisme anti-suicidare. Pentru filozofia morală, sinuciderea a fost Întotdeauna mai mult decât o piatră de Încercare - a fost creatoarea unor momente de cumpănă care s-au aflat la originea atâtor polemici incendiare. Prin raportarea la ea s-au selectat „tradiționaliștii” - adică supușii dogmei -, cei care cereau, când doar imperativ, când de-a dreptul isteric, supunerea În fața Legii și, pe de altă parte, În directă opoziție activă, „iconoclaștii”. De la Camus, cel care, În Mitul lui Sisif, consideră sinuciderea drept singura problemă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]