21,550 matches
-
neobosită, țesându-se-n carne, pe necuprins călcând fără frică. 1. Ce noroc să-ți măsori fericirea în cuvinte străine. Să înveți vicleșugul de-a rosti cu glas tare doar mulțumirea știută din rugă. Doar dorul de casă să-l traduci în tăcere și să-l încui în propria limbă, ca pe-un sipet adus de departe scrijelit fără știre de un scris de copil. 2. Cine face totdeauna dreptate și cuminecă somnul celor duși dintre noi? Cine alege care gesturi
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
o umbră, ca sângele de pe mâini, ca o mănușă pe o mână absentă. cadavrul care-mi privește fix mâna în timp ce-l descriu. Trecutul prin procură Într-o zi, să-mi mai treacă de urât, ce mi-am zis? ia să traduc eu Manuscrisul din insula Elephantina (un anunț de logodnă, cum bine știe Magnificența Voastră, de altfel cel mai vechi vestigiu al scrisului uman, până la proba contrarie). zis și făcut. pe urmă, fără să o lălăi prea mult, am trimis prin
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
și, deodată, din senin pur și simplu, m-am surprins să constat că sunt emoționat, o emoție cu totul nemeritată, se înțelege, despre care n-aș putea spune de unde venea și pe care, sincer să fiu, n-aș putea-o traduce-n cuvinte. dar visul oricărei zile de luni e să-i urmeze duminica și există o zi între toate în care furnicilor de pe țărm le-mbobocesc din umeri pânze de corabie. Dejun pe iarbă Plafonul de nori era foarte foarte
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
putut./.../ Iar papagalul/ Din colivie/ Sporea scandalul,/ Strigând ŤAh, ce nepoți netoți!ť/ Ah, ce bine..." Iată însă că, la fel de ciudat, Pierde-}ară își amintește alte melodii evocate și în cartea lui Eco: faimoasa "Lily Marlen", desigur, dar și șlagărul (tradus în română, căci italienii ne erau aliați): "O, bella Piccinina,/ Tu singură porți vina...". Sau chiar și tinerescul marș : "Giovinezza, giovinezza,/ Primavera di bellezza...", încheiat cu mobilizatorul: "Per Benito Mussolini/ Eia Eia Alala". Pe cei de o anume vârstă, pe
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
o scriu decît în română - în limba în care dialoghez cu mine însumi -, deși multe din citatele din jurnalele mele despre cursul epilepsiei lui, care l-a ucis în 2003, au fost scrise în engleză și a trebuit să le traduc pentru a le introduce în Portretul lui M. Despre tribulațiile lingvistice ale exilului am scris recent, la cererea lui Norman M., care îngrijește o antologie pe tema "scriitori români despre scris" pentru o editură universitară americană. Acest text nu e
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
pot primi răspunsul decât peste opt zile în cel mai optimist caz și atunci ce fac, dacă aștept atâta, risc să-mi treacă pofta de scris, pe urmă mă apuc să joc șah ori - și mai rău! - mă pun să traduc, fac pe aprodul Purice pentru mai știu și eu care mare scriitor (ia să vedem cum o să mi se traducă aluzia asta!), nu zic că nu-mi place, ador să traduc, să mă lăfăi între cele două limbi pe care
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
să-mi treacă pofta de scris, pe urmă mă apuc să joc șah ori - și mai rău! - mă pun să traduc, fac pe aprodul Purice pentru mai știu și eu care mare scriitor (ia să vedem cum o să mi se traducă aluzia asta!), nu zic că nu-mi place, ador să traduc, să mă lăfăi între cele două limbi pe care le cunosc aproape la fel de bine, dar, orice s-ar spune, traducerea e o pierdere de vreme, iar la vârsta mea
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
joc șah ori - și mai rău! - mă pun să traduc, fac pe aprodul Purice pentru mai știu și eu care mare scriitor (ia să vedem cum o să mi se traducă aluzia asta!), nu zic că nu-mi place, ador să traduc, să mă lăfăi între cele două limbi pe care le cunosc aproape la fel de bine, dar, orice s-ar spune, traducerea e o pierdere de vreme, iar la vârsta mea orice pierdere de vreme o voi regreta amarnic mai târziu, în
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
în care se încărcau trofeele, unul după altul, și oameni care strîngeau această recoltă gratuită." Să ne întoarcem la mistreții noștri. Vînătorile transformate în carnagii pot flata orgoliul participanților prin numărul mare al făpturilor asasinate, dar cantitatea, vai, nu se traduce în calitate. Ceea ce lipsește acestor acțiuni cinegetice este, definitiv și iremediabil, grația, nu în sensul agrementului fizic, ci într-o accepție specială a termenului, pe care încerc s-o clarific printr-un exemplu. în toamna lui 1808, în pădurea de la
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
tare al cuvîntului, măcar în cazul tînărului Eugen Ionescu? Răspunsul se construiește pe trei planuri: imaginea interbelicului Eugen Ionescu din jurnalele congenerilor săi, așadar contextul biografic, în al doilea rînd contextul cultural și în fine contextul operei, care la Ionescu traduce fidel obsesiile vieții. Schimbare de decor Fără îndoială că aventura conștiinței identitare se cristalizează pentru Eugen Ionescu o dată cu prima mare schimbare de decor din piesa personală: mutarea de la Paris la București. Se simte exilat va spune mai tîrziu ("la-bas, je
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
decelez, pornind de la structura cea mai intimă a frazelor pe care le-am scris, câteva invariante ale acestora. Observ, mai întâi, că în fiecare dintre cazuri a fost suficient să recurg la un singur subiect pentru a descrie desfășurarea acțiunii. Traducând pe plan narativ, rezultă că legenda urbană se dezvoltă pe seama actelor unui singur personaj, acesta, însă, clar definit. Mai apoi, constat și că majoritatea conspectelor mele se structurează ca o relație de adversitate, ca și când partea a doua a întâmplării pare
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
2000); „un grupuscul de domni cu bărbi care afișau un soi de boemie” (jurnalul.ro/arhiva, 6.02. 2001) etc. În fine, membrie (= „calitatea de membru”) apare ceva mai des în vorbirea românilor din medii anglofone, de obicei pentru a traduce engl. membership; cuvîntul e simțit adesea ca o inovație nevalidată, lucru dovedit de punerea sa între ghilimele: “între timp s-a instituit și o taxă de «membrie» de 200$ pe an” (Forum „România Liberă”, 9.03.2002): “Când am fost
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
face, și în România, obiectul unui spectacol realizat de Geo Saizescu cu studenții departamentului de teatru al Universității Hyperion), Teolinda Gersăo este una dintre prozatoarele portugheze contemporane a cărei operă a acumulat în decursul timpului numeroase premii și a fost tradusă în mai multe limbi. Din bibliografia ei mai citim: Tăcerea (roman cu care a debutat în 1981), Peisaj cu femeie și mare în fundal (1982), Umbrele scânteietoare (1984), Calul de soare (1989), Arborele cuvintelor (1997), Claviatura (1991), Îngerii (2000). Prin
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
artificiale și „stimulatoare cardiace”, acestea destul de periculoase deoarece pot exploda la incinerare. Aflu că incinerarea este soluția pentru care optează 80% dintre elvețieni. Am curajul să îl întreb, în șoaptă, pe vecinul meu, un domn discret și distins, care îmi traduce cu amabilitate termenii regionali folosiți de intervievatul-cioclu, dacă nu ar fi totuși tentat să-și aleagă un lăcaș de odihnă eternă într-un cimitir. Pare surprins și îmi mărturisește că nu și-a pus încă problema, chiar dacă vine la astfel
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
fiind inspiratorul multor poeme. (Mistica sufi și Al-Hallag, sau filosofia indiană și Upanișadele, care domină alte piese de rezistență ale volumului, precum Răscruce, Unde-am greșit și Dialog - Katha Upanișad). Cel de-al doilea leitmotiv, al translatării dintre lumi (artistul „traduce” experiența sa interioară într-una exoterică, simbolic-pictorială), aduce și obsesia hotarului dintre cele două lumi (Chiparos), a curgerii heracliteene ( Vechea cărare), a permanentei pendulări între vizibile și invizibile, oscilare, de altfel, favorizată de lumina Greciei (o hesiodică atmosferă a câmpurilor
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
nu erau afectate de complicații politice. În prefață am făcut referințe suficient de ample la activitatea poetică și dramaturgică a scriitorului ieșean: debutează cu sonete în 1914 în „Viața românească” și tot aici publică în 1921 o piesă de teatru, tradusă din limba franceză, după cum se menționează. Dramaturgul se bucură de mici succese, căci piesele sale se joacă pe scena Teatrului Național din Iași, în două stagiuni, în anii 1925-1926. Nu intru în alte detalii de epocă. Prozatorul afirmat prin romanele
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
pe partitura Mamei. Pe Liviu Timuș l-am găsit inexpresiv - lucru rar la el - în rolul Tatălui. Pavel Bartoș în Paul este o apariție credibilă, vie, cu diferențe marcate în atitudini, curățat bine de clișee. Spectacolul va incita - piesa este tradusă minunat de Victor Scoradeț - sînt sigură. Poate își va preciza și publicul, la prima întîlnire cu un dramaturg special, cu o scriitură tăiată precis, ca lama unui bisturiu. Cred că pentru Felix Alexa este un interval de căutare, de redefinire
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
viceversa ! Însă oricum, diferența dintre cota de jos și cea de sus rămîne enormă: Mutzner, de pildă, s-a vîndut și la 21.000 USD, dar și sub 1000 USD, iar acestă diferența nu măsoară distanța valorică dintre lucrări, ci traduce simple spontaneități. Și asta pentru că nu există de-adevăratelea o reglementare a pieței de artă, nici una juridică propriu-zisă și nici una instituțională. Iar acest lucru îngustează foarte mult plaja de opțiune, dirijînd interesul cumpărătorilor, în cea mai mare parte, către nume
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
planurile editoriale o seamă de creatori români, în traducerea lui Zbigniew Szuperski, printre care Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Geo Bogza, Ana Blandiana, D. R. Popescu și alții, proiect realizat în întregime. Pentru Institutul Editorial Polonez din Varșovia, Ireneusz Kania a tradus și publicat în 1979 Vânătoarea regală a romancierului român Dumitru Radu Popescu, în vogă pe atunci, intrat pe nedrept într-un con de umbră în ultimul timp. În acei ani, Ireneusz Kania a contribuit, totodată, la realizarea Antologiei de poezie
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
orientalist (cunoaște un mare număr de limbi din acest spațiu), își va consacra activitatea transpunerii în limba polonă a creației lui Mircea Eliade, din care, cu excepția Tratatului de istorie a religiilor, care apăruse deja în polonă încă din 1966, va traduce în ordine, printre altele: Secretul doctorului Honigberger, Anunțul echinoxului, Tinerețe fără de tinerețe, Dayan, Recolta solstițiului, Ocultism, vrăji și mode culturale, Alchimia asiatică, Cosmologie și alchimie babiloniană, Jurnal indian, Roman indirect, Contribuții la filosofia Renașterii, Fragmente din Jurnal, Patanjali și Yoga
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
Secretul doctorului Honigberger, Anunțul echinoxului, Tinerețe fără de tinerețe, Dayan, Recolta solstițiului, Ocultism, vrăji și mode culturale, Alchimia asiatică, Cosmologie și alchimie babiloniană, Jurnal indian, Roman indirect, Contribuții la filosofia Renașterii, Fragmente din Jurnal, Patanjali și Yoga etc. Din Cioran a tradus, printre altele, Pe culmile disperării, Convorbiri cu Cioran, Lacrimi și sfinți. A publicat în versiune polonă Șase maladii ale spiritului contemporan de Constantin Noica în 1977, precum și Jurnalul de la Păltiniș de G. Liiceanu. Am enumerat numai o parte din transpunerile
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
inițiatice. Se știe că scriitorul român folosește toate aceste motive adeseori în operele sale literare, reîntorcându-se la ele în cele două volume de Amintiri, ca și în Jurnal. N. M. - Și așa ați trecut la traducere... I.K. - Da, am tradus ambele opere cu o profundă emoție, găsind în ele mult din filosofia-mi personală. Găseam la Eliade aceeași pasiune de-a cunoaște, de-a învăța tot ce se poate, aceeași „omnivoracitate” intelectuală, pe care am experimentat-o încă de la începuturile
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
vrea, Doamne păzește, să credeți că mă compar cu unul dintre cele mai mari spirite ale epocii noastre. Doresc numai să relev unele din cauzele interesului constant pentru persoana și opera lui Mircea Eliade, interes care m-a stimulat să traduc până în prezent peste o duzină din operele sale științifice și literare. M. N. - Aceasta în privința lui Eliade, dar cum v-ați apropiat de Cioran? I.K.- Cioran este al doilea mare român care a intrat în viața mea ceva mai târziu
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
în viața mea ceva mai târziu, prin anii ’80. Adaug că în 1991 am primit de la doamna Delia Verdeș Pe culmile disperării, cam pe-atunci retipărită în românește, după 57 de ani, de către Editura Humanitas, și pe care imediat am tradus-o în polonă, adăugându-i o largă prefață. Aceasta a fost prima încercare de a-l prezenta cititorului polonez ca om și gânditor. De atunci am tradus alte cinci opere din creația lui. Cea din urmă, Lacrimi și sfinți, - abia
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
românește, după 57 de ani, de către Editura Humanitas, și pe care imediat am tradus-o în polonă, adăugându-i o largă prefață. Aceasta a fost prima încercare de a-l prezenta cititorului polonez ca om și gânditor. De atunci am tradus alte cinci opere din creația lui. Cea din urmă, Lacrimi și sfinți, - abia a ieșit de sub tipar. Pot afirma că, acum, când în limba polonă au apărut deja opt cărți din opera sa, Cioran a penetrat de-a binelea în
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]