1,003 matches
-
revoluționar tabula rasa, urmată de o nouă construcție 133. Dar se pare că Marx, ca intelectual romantic, părea mai curând să testeze și să curteze neantul decât să îl suporte ca destin istoric 134. La el, • Jean Marie Domenach, Întoarcerea tragicului, traducere de Alexandru Baciu, București, Editura Meridiane, 1995, p. 190. • Mircea Eliade, Sacrul și profanul, traducere de Brândușa Prelipceanu, București, Editura Humanitas, 1995, p. 178. • Ibidem, p. 180. • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem. • Robert Darnton, op. cit., p. 202. • Ibidem, p. 212. • Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
țară”, „Fruncea”. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, făcând, în paralel, un an (1936-1937) și la Facultatea de Drept. Își ia teza de licență în estetică în 1940, sub conducerea lui Tudor Vianu ( Problema tragicului în artele plastice, distinsă cu magna cum laude). Încă din 1938, la recomandarea lui Tudor Vianu, este numit asistent onorific la Catedra de istoria artei, condusă de G. Oprescu. Francisc Șirato îl recomandă să-l urmeze ca titular al cronicii
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
spun că poate fi și mai atractivă ca tip de disciplină. Pe de altă parte, legat de schimbul de replici avut În privința locului tragic, eu chiar cred, venind de data aceasta cu argumente pe care mi le dă literatura, că tragicul trece adesea prin derizoriu și că poate fi văzut mai bine În scenele mici, nu neapărat acolo unde se Întâlnesc două căpetenii de oști, ci și În momentul În care unul cade de pe cal sau este cutremurat de frică. Cred
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
citadină, Zâmbetul lui Enzo Terga, Sufletul pisicii, Dumnezeu adevărat...), Mircea Streinul (fragmente din romanul Drama casei Timotei), Laurențiu Fulga (Vânt de ianuarie), Mihail Chirnoagă, V. Beneș. Articole și eseuri dau Vintilă Horia, (O nouă înțelegere a fantasticului), Ion Frunzetti (Problema tragicului modern), M. Camilucci (Nevoia de poezie). Intervenții critice fac Al. Husar („Luceafărul” și „Meșterul Manole”), Ion Șiugariu (Titu Maiorescu, criticul), Mihail Isbășescu (Schiller estetician, Hans Carossa), Pericle Martinescu (James Joyce, Portretele lui Eminescu). Cronica literară este susținută de Mihail Chirnoagă
MESTERUL MANOLE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
Meșterul Manole”, în Semiotica folclorului, coordonator Solomon Marcus, București, 1975, 50-71; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 330-337; Dicț. lit. 1900, 561-563; Gheorghe Ciompec, Motivul creației în literatura română, București, 1979; Horia Bădescu, Meșterul Manole sau Imanența tragicului, București, 1986; Pavel Ruxăndoiu, Folclorul literar în contextul culturii populare românești, București, 2001, 520-529. I.H.C.
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
al neîmplinirilor devastatoare și al defulărilor nezăgăzuite, depășește orice limită a conveniențelor. În Vila Myosotis, imaginarul acaparează realitatea și o transfigurează, dincolo de prezența bolii, într-o poveste de dragoste cu accente dramatice exploatând o stare morbidă constantă, o perspectivă a tragicului permanent conștientizat. În această perioadă, G., sub directa influență a monseniorului Vladimir Ghika, se convertește la creștinism. Intră, totodată, în legătură cu cercurile comuniste și cu opoziția democratică românească din timpul războiului, ceea ce - conform declarațiilor ei de mai târziu -, determină, prin 1942
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
absolvit în 1960, Facultatea de Filosofie (1960-1965) și Facultatea de Limbi Clasice (1968- 1973). Tot aici este cercetător la Institutul de Filosofie (1965-1975) și la Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Își ia doctoratul în filosofie în 1976, cu teza Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii, publicată în 1975, și beneficiază de o bursă a Fundației Humboldt (1982-1984). Din 1990 este director general al Editurii Humanitas, iar în 1992 devine profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București. Este
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
de Apocalipsa după Cioran. Trei zile de convorbiri - 1990, 1995), ca și în pateticele „exerciții de admirație” care alcătuiesc Declarație de iubire (2001), adresate lui Mihail Sebastian, Cioran, Virgil Ierunca, Monicăi Lovinescu, lui Andrei Pleșu ș.a. Mai puțin în lucrarea Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii, care prefațează, într-un tipar academic, preocuparea insistentă a lui L. pentru peratologie (aici inspirată și susținută în principal de o lectură a lui Nietzsche), sau în culegerea Încercare în politropia omului și a
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
ca atare, al existenței „Păltinișului” ca instituție sui-generis, ce deborda tiparele știute, contrazicea destule habitudini, putea fascina, putea surprinde, putea neliniști sau revolta: noul, straniul „joc cu mărgele de sticlă” își oferea prismatic fațetele mai multor lumini. ION POP SCRIERI: Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii, București, 1975; Încercare în politropia omului și a culturii, București, 1981; Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă, București, 1983; Dialoguri de seară (în colaborare cu Părintele Galeriu, Andrei Pleșu și Sorin
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
ca model umanist imaginea cetățeanului sovietic. Numeroase sunt „luările de atitudine” împotriva autorilor interbelici, unele aparținând lui Miron Radu Paraschivescu (Un impostor: d. Tudor Arghezi), sau Aurel Baranga (Ionel Teodoreanu sau Viața romanțată a unui băiat frumos, Lucian Blaga și tragicul metafizicei tracice). Ion Caraion se pronunță împotriva revistelor „estetice, independente, aristocratice, nepolitice”, propunând cultivarea unei arte „progresiste, pentru colectivitate, care cucerește și înlocuiește formele vechi” (Poezia în marș, 187/ 1945). Reprezentanți marcanți ai literaturii interbelice își exprimă adeziunea la noua
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
urmă, i se agață de gât, confirmând, parcă, misterul dragostei și enigma eternului feminin. Tofana vrea să se smulgă din înjosirea în care o ține legătura cu Castriș și crede că o poate face prin Rudy. În aceasta constă și tragicul, și comicul situației. Tip al mediocrului filfizon, „dobitoc frumos”, cum îl califică Sbilț, Rudy îi este în toate privințele inferior Tofanei. Crezând că îl poate domina, ea vrea să se elibereze de umilința dependenței materiale față de Castriș, făcând din Rudy
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
Ioanichie Olteanu, Dominic Stanca ori mai puțin cunoscutul Al. T. Țion. Cât despre S., a fost în exclusivitate baladist. Tot Ion Vartic susține că el „a ilustrat cu strălucire lamentația baladescă”. În aceeași linie intră romantismul, patetismul, atitudinea trubadurescă, vocația tragicului, care nu cad în desuetudine, ci izbutesc să păstreze aparențele modernității. Poate că reușita vine din faptul că toate producțiile sale poetice au o anume conotație scenică, tragicul fiind mai degrabă „jucat” decât resimțit ca destin, cum mărturisesc poemele Trubadurul
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
strălucire lamentația baladescă”. În aceeași linie intră romantismul, patetismul, atitudinea trubadurescă, vocația tragicului, care nu cad în desuetudine, ci izbutesc să păstreze aparențele modernității. Poate că reușita vine din faptul că toate producțiile sale poetice au o anume conotație scenică, tragicul fiind mai degrabă „jucat” decât resimțit ca destin, cum mărturisesc poemele Trubadurul mincinos, Lamentația poetului pentru iubita sa, A doua odă a lui Lactanțiu pentru iubita sa, Invitație la o artistă, Baladă studențească, Regele visător și mai ales Corydon, din
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
ardența ideilor este schimbul de scrisori cu Ion Negoițescu, din care s-a născut volumul Un roman epistolar (1978). Prin opera lui, S. rămâne, cum afirma Ștefan Aug. Doinaș, „una din acele personalități fascinante care însumează în ele splendoarea și tragicul logosului creator; înzestrat deopotrivă pentru poezie, eseistică și teatru (dramaturg, actor și regizor), volubil și însetat de tot ceea ce poate să ofere clipa unui om care trăiește din plin și, totodată, o domină prin luciditatea sa, el s-a grăbit
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
catacombele propriei nebunii, Ion Lupu este - ca și romanul în ansamblu - o compoziție hibridă, un fel de poligon de încercare pentru autorul care vrea să spună cât mai mult(e). În schimb, în Adio, Europa! râsul și plânsul, comicul și tragicul fuzionează, într-o proză voit (și mărturisit) sintetică. Visul scriitorului era acela de a realiza o operă „caragialesco-matein-Swift-Hasek-Ilf și Petrov-Zoșcenko-Candide-voltaireiană”. Cert este că îi reușește, în cazul de față, asamblarea unor componente, chiar dacă nu și sutura lor perfectă. Pot fi
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
de secol care devin pe nesimțite tot mai actuale. Descoperim o lume transilvană amestecată, mai ales germanică, sobră, fixată în reguli și moșteniri de familie, o lume în care irump personaje pline de vitalitate, negînd constrîngerile chiar minime, pe marginea tragicului. Primul "ciclu", pe care îl construim legând personajele de la o proză la alta, compune, pe sărite, povestea unei creșteri, subiectul unui interesant Bildungsroman (primele cinci nuvele), continuat probabil și în cîteva proze în care aparent același personaj principal ajunge în
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
sânge în revoluție fuseseră înlăturați. Revoluția fusese oprită, deturnată, travestită. Nici că se putea să fie altfel în era mediatică: o adevărată revoluție postmodernă. "Revoluția română a fost transformată într-un spectacol postmodern." (146). Autenticul era acoperit de fals, iar tragicul de farsă. Aparatul de partid trecut la rezervă fusese reactivat, cu un scop vădit prestabilit, în limitele unui vis gorbaciovist de resuscitare a sovietismului, aflat la limita picăturii chinezești... "A existat, a existat și o lovitură de stat, paralelă cu
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
și o elegantă emblemă scriiturii acestuia: "Un nihilism abisal nutrește disperata și abisala căutare a unei ordini a nevremelniciei, o clocotire anarhică stăruie îndărătul prozei reci, înghețate, șlefuite cu alchimică răbdare într-un scenariu al detașării lipsit parcă de sensul tragicului și al suferinței concrete, la fel cum dincolo de alb se deschide evantaiul celei mai pestrițe policromii". Ernst Jünger, Pe falezele de marmură. Colecția Civilizația romanului, coordonată de Mircea Martin, Editura Paralela 45, București, 2002. Omul naturii O altă colecție a
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
lui, iar hermeneutul le descoperă numai atât cât trebuie ca să se înțeleagă care este prețul vieții, după cum și ce este derizoriu în ea. Cele două aspecte fac corp comun și de aceea R. privilegiază acele opere în care comicul și tragicul se întrepătrund până la a nu se mai putea disocia. În afara relației literaturii cu viața, îl interesează creativitatea, natura ei, funcționarea spiritului creator. O adevărată revelație au produs textele din Reflecții asupra spiritului creator și din Scene din romanul literaturii, care
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
rămășițele fiului său căzut pe front este prezentat ca actul unui dement abulic. Atmosfera cenușie a târgului de provincie se recompune prin alipirea de instantanee fără legătură între ele, oamenii nu au identitate, veștile par a se transmite sincopat, haotic.Tragicul situației este accentuat de adoptarea tonalității indiferente, apatice, S. configurând o atmosferă de plictis și stereotipii și izbutind să creeze un personaj - tatăl, ins cu mintea obnubilată, pe de o parte, de abstracte idealuri eroice, iar pe de alta, de
SPOIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289837_a_291166]
-
enorme lipsuri, iubirea și lumea cărților sunt singurele modalități de supraviețuire. Dacă anterior evocarea trecutului era un pretext pentru retrăirea unor sentimente de jubilație, în Așa a fost să fie... rememorarea evenimentelor care au pecetluit destinul familiei Stanca atinge registrul tragicului. Dincolo de o anume viziune fatalistă, ceea ce se reține este imaginea unei vieți guvernate de echilibru sufletesc și de un admirabil stoicism. SCRIERI: Giuseppe Verdi, București, 1959; Ciprian Porumbescu, Cluj-Napoca, 1975; Fragmentarium clujean, Cluj-Napoca, 1987; Așa a fost să fie..., Cluj-Napoca
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
1992-1993. Repere bibliografice: Ioan Holban, Câtă suferință, atâta demnitate, CRC, 1994,24; Magda Teodorescu, A treisprezecea zodie, CNP, 1995, 4; Liviu Ioan Stoiciu, „Zodia nopții”, „Cotidianul”, 1995, 4 mai; Cristian Livescu, Zodia lucidității, CNT, 1995, 23; George Bădărău, Armonii ale tragicului, CNP, 1995, 11; Dan Stanca, Melancolie și combustie, VR, 1996, 3-4; Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 35-38; Nicolae Coande, „În inima crizei”, „Calende”, 1997, 1-2; Simion Bărbulescu, Un altfel de model de expresivitate, LCF, 1998, 20; Grigore Chiper
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
Octavian Sorescu, profesor. Urmează în București școala elementară și liceul, absolvit în 1961, ulterior Facultatea de Limba și Literatura Română (1961-1966) și Facultatea de Limbi Germanice, pe care o încheie în 1972. Obține doctoratul în 1983, cu teza Liricul și tragicul. Din 1966 este cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” și, o perioadă, secretar de redacție la „Revista de istorie și teorie literară”. Debutează la „Contemporanul” în 1963, iar editorial cu volumul Interpretări (1979; Premiul Uniunii
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
abordare hermeneutică și comparatistă. Problematica, temele și motivele asupra cărora se insistă ar fi eul (inițierea în sine), erosul și conjuncția sa cu tanaticul ori cu esteticul, antinomiile cunoașterii sau ale ființei - rezolvate tot prin „soluția morții”. Lucrarea Liricul și tragicul (1983) pornește de la premisa întâlnirii, în modernitate, între liric și tragic, dincolo de limita categoriei literare stricte. Plecând de la Kant (un alt „favorit”) și trecând prin Aristotel, Goethe, Friedrich Nietzsche, Johannes Volkelt, Georg Lukács, Sșren Kierkegaard, Martin Heidegger, Albert Camus, Lucian
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
Nietzsche, Johannes Volkelt, Georg Lukács, Sșren Kierkegaard, Martin Heidegger, Albert Camus, Lucian Blaga, Constantin Noica, Gabriel Liiceanu ș.a., S. face un fel de inventariere a opiniilor filosofice (din perspectivă ontologică, estetică sau gnoseologică) despre variantele și posibilitățile de realizare ale tragicului modern. Partea originală a cărții o constituie exegeza propriu-zisă a operelor, într-o scurtă istorie a liricii tragice românești (înțelegând prin „tragic” ceea ce provine dintr-o tensiune ori antinomie ireconciliabilă): de la poeziile eminesciene în care se percepe „starea agonală a
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]