980 matches
-
se cuvine (idolatrie); 2) înșelăciune, cînd simulăm posesia valorii absolute (suficiență, cînd ne-o simulăm nouă înșine; fariseism, cînd o simulăm altora); sau 3) tragedie, cînd stăruim a voi să o cuprindem, deși știm că nu se poate (pesimism eroic)". Tragicul acestei stări difuze l-au simțit, la noi, nu doar critici precum Ralea, Vianu, Zarifopol, ci și creatori ca Blaga sau Pârvan. Iar lucidul și echilibratul Vulcănescu invocă și exemple reușite de existențe culturale care au pășit cu adevărat în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
îndeosebi în axiologie: "voința de a crede înseamnă, de fapt, o separație între valori și creatorii de valori, o dezbinare între elemente care ar trebui primar unificate. Creatorii de valori au, aici, perspectiva valorilor, iar nu trăirea lor"105. Uvertura tragicului Apropierea lui Cioran de sfera religiei și a credinței religioase nu se făcea acum pentru prima dată. Există texte de început, poate primele încercări în scris din vremea adolescenței, unde frămîntările de gîndire iau forma naivă dar nu o dată profundă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ocultate de legile prea lejere ale inferenței, toate la un loc justificînd în fond caracterul de laborator ale unor atare încercări. Reflecțiile tînărului student, inclusiv accentele puse asupra timpului, vor fi marcate începînd de acum de trăsăturile unei uverturi a tragicului, cel din urmă fiind poate sigiliul cel mai propriu pentru gînditorul Cioran. Existența umană îi apărea încă de atunci întocmai cum va recunoaște, mai tîrziu, în raționamentele despre Nae Ionescu o cădere, ceva de care nimeni nu-l putea convinge
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
era momentul cînd se făceau selecționările, se separau elementele, cînd unii începeau să se regenereze printr-o confruntare cu angrenajul patimilor "veșnic nesatisfăcute", perioadă nescutită însă de incertitudini, scrîșniri și convulsii, de elanuri frînte și de explozii întîrziate. Pe scurt, tragicul stării de spirit ce caracterizează o atare vîrstă ar fi fost dat de lupta dintre "sensibilitatea metafizică, îndrumată spre recrudescența religioasă, și incertitudinile și anchilozarea în materialism și nihilism"115. Sînt însă semnificative și treptele anterioare acestei stări opționale, prima
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
să-și consume existența (o atare acceptare, a "fenomenului ca singura realitate", ar însemna "recunoașterea unei limitări personale organice"), ilustrînd acea speță, spune Cioran, de donchișotism local, de nostalgie a absolutului atins într-un spațiu limitat și incapabil să perceapă tragicul existenței umane, provincialul suferă în fond de o maladie a egocentrismului: hiper- valorificarea eului. De aici provin mai toate frustrările lui: ruperea oricărei legături cu viața, claustrarea în sine, iluzia unei superiorități sfidătoare și la care nici un muritor nu poate
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ce urma să-i distrugă ordinea și anonimatul"121. Ca fractură și fisură a ființei, id est: ca individ (o noțiune ambiguă azi), cu un deficit de existență față de Creator deoarece el spune "sînt cel ce nu sînt", cu privilegiul tragicului, omul a făcut un troc ordinar schimbînd veșnicia pe devenire și maltratînd viața, transformîndu-se, finalmente, în "marele transfug al ființei"122. Și fără să realizeze că necontenita preocupare de sine l-a dezechilibrat, în loc să se întîlnească, fecund, cu fondul său
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ceda acum ar fi aceea că toate ipotezele din Meditația I-a, dar îndeosebi ultimele două, apropie cartesianismul de filosofia contemporană, de filosofia abisului, în care combinații de genul: tristețe-tragic; angoasă-frică sunt frecvente. Angoasa este frica fără obiect, nudă, iar tragicul e tristețe în sine. Doar ele fac posibilă străpungerea imediatului și intrarea în transcendență. La aceste stări se ajunge raționînd dar, odată atinse, raționarea încetează și ele se transformă în trăire afectivă, una ce stăpînește întreaga ființa a omului. Conceptele
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Neașezare-i totul, ca și cum Absolutul/ Mereu se tot amână de teama neschimbării/ Ce-ngheață primenirea, norocul recreării./ Această-nțelepciune de mult ne-o-nvață lutul”. Mai multe culegeri de eseuri - Spațiul poetic eminescian (1982), Prezentul etern eminescian (1989), Aporii ale tragicului (2001), Metafora și cei trei oaspeți ai poemului (2002) și Spiritul hyperionic sau Sublimul eminescian (2003) - limpezesc și amplifică idei despre poezie exprimate deja de autor în lirica sa. Lucrările dedicate artelor plastice - Semnificațiile spațiului în pictură (1973), Auguste Rodin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
Iași, 1982; Orfeu și Euridice, Iași, 1986; Prezentul etern eminescian, Iași, 1989; Istoria culturii și a civilizațiilor. Un compendiu al spiritualității universale, Iași, 1997; Însemnările unui oaspete al luminii, Iași, 1998; Inițieri, Iași, 1999; Imposibila aventură, Iași, 2001; Aporii ale tragicului, Iași, 2001; Înălțarea mai sus de sine, Iași, 2002; Catrenele din Valea Vinului, Iași, 2002; Metafora și cei trei oaspeți ai poemului, Iași, 2002; Spiritul hyperionic sau Sublimul eminescian, Iași, 2003; Meditații orfice, Iași, 2003. Traduceri: Omar Khayyam, Rubaiyate, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
duritățile și asprimile în gingășii și frăgezimi, fulgerul în rouă, negurile în zăpezi; gândurile însângerate în gănduri înfiorate și înmiresmate.” Lumea este prezentă într-o nouă viziune: „altădată materiale, grele, apăsătoare, a senzațiilor, sentimentelor, altădată trăite la limita paraxistica a tragicului ”, în cea „a preaplinului sufletesc.” Astfel, în Limite: „La logodna insului cu luna, Când sub gene candele s-aprind, Stelele coboară câte una Din mătăsuri palide foșnind. Logodiți nimicului, tăcerea Plopii ca din caiere și-o torc Vântul doare lin
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
ca nu cumva locul cu pricina să-și piardă năravurile „pitorești”. Nu de alta, dar dna Petre aruncă în discuție autoritatea unor analiști politici pe care eu unul îi știu pe dinafară, de n-ar fi vorba decât de Urmuz, tragicul „muzicant și grefier la Curtea de Casație”, cum îl numea într-un medalion extraordinar Tudor Arghezi. Iată cum își începe Urmuz „Fuchsiada, Poem eroico-erotic și muzical, în proză”: „Fuchs nu a fost făcut chiar de mama saț La început, când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Ovidiu, Bompiani, Milano, 1997, 280 pp. Mincu este un explorator al culturii arhaice precreștine a propriei sale țări, zonă de treceri și de confruntări epice între popoare, imperii și religii, în care se percepe o chemare puternică către corporalitatea și tragicul destinului, dar și aspirația necesară și consecventă către o răscumpărare a grozăviilor și mizeriilor vieții cotidiene. O răscumpărare care, la Ovidiu cel reconstituit de Mincu, trece prin sarcina profetică scutită de vrajă a poeziei, care ne repropune (cu accente ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
discuție dimensiunea comică în opera lui Eminescu, nu a avut amploarea studiului pe care îl întreprinde Sebastian Drăgulănescu în Eminescu și comicul. Strategii și stratageme estetice (Editura Alfa, Iași, 2012). Faptul că marele poet a fost mereu comentat din perspectiva tragicului ("Eminescu poet tragic"), nu-l împiedică a investiga creația acestuia și dintr-o altă perspectivă, opusă, fără a-și propune însă a polemiza cu "vechea critică" ci doar a arunca o "lumină nouă asupra textelor lui", căutând (și izbutind) să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
negative sub care se oferă interpretării această natură sângerie [...]. Dacă prin substanța arhetipală Gruie Sânger este atașat miturilor arhaice și tipurilor de eroi tragici exemplari, prin caracterul liric al textelor și accentelor biografice conținute, proiectul dramei se înscrie în dimensiunea tragicului interiorizat; nu fabula, ci eroul central, prin înlănțuirea situațiilor limită, destinale, constituind axul meditațiilor-estetice eminesciene". Etc. Cartea Aureliei Rusu are pe de-o parte o anume valență confesivă, autoarea vorbind despre sine, depre munca editorială specifică, despre pasiunea pentru această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
operei marelui flo rentin și introdus În lucrările comentatorilor imensei și stu foasei capodopere, mândrie a geniului omenesc. A revizuit așadar, Împreună cu Coșbuc, traducerea acestuia cu mari lipsuri, cum am spus, dar cu o superioară Înțelegere și afinitate spirituală cu tragicul dantesc, cu ciudățeniile, obscuritățile, Întortocheturile de stil, Îndrăznelile verbale și sintactice ale Comediei; l-a Îndemnat pe poet să continue traducerea, iar după moartea acestuia a completat-o cu ter ține Întregi, versuri sau frânturi de vers traduse de Emanoil
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trecă toare, o amintire nostalgică pentru tot restul vieții; cu brațele ei Încărcate cu toate florile risipite prin odaie, ca să le aștearnă apoi pe mormintele ostașilor tineri din tranșeea Însângerată de la Ghimbav. Nefericită totuși ființă Neli, căreia frumusețea Îi accentua tragicul unei existențe nemeritate, cu sufletul ei Împietrit, bu zele Încleștate și dinții strânși, din ură pentru prezumțio sul și bine hrănitul neam al bărbaților... I-am regăsit În povestea lui Neli pe Dostoievski, Kuprin și Gorki, citiți cu nepri ceperea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la Serviciul Sanitar al Ministerului de Interne. Când toate pregătirile au fost gata: mobilier nou, vila și anexele renovate și se aștepta inaugurarea, la 1 septembrie 1915, din cauza situației tulburi generată de primul război mondial, porțile școlii au rămas închise. Tragicul situației este accentuat și de faptul că directorul numit pentru această școală a fost primul plecat pe front în 1916 și primul căzut pe câmpul de luptă. Vila a revenit armatei și a fost transformată în spital pentru bolnavii de
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și primul căzut pe câmpul de luptă. Vila a revenit armatei și a fost transformată în spital pentru bolnavii de tifos exantematic din rândurile militarilor. Abia de acum încolo - pentru o bună bucată de vreme - vila a devenit locul unde tragicul este la el acasă. Cred că am citit undeva, dragă prietene, că în primul război mondial glonțul și tifosul exantematic au secerat aproape în aceeași măsură viețile combatanților. Acest pitoresc loc devenise un infern de unde puțini scăpau cu viață. Șansa
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
la zonă. Privim când cu spaimă, când cu indiferență reîntoarcerea în pământul de unde am ieșit. Nu aparținem de mitul supraomului, chiar e mai bine și mai natural să fie așa. Suntem vulnerabili de la începutul existenței și până la capătul ei. E tragicul sau salvatorul nostru destin. 30 Oare cum se mai poate ieși din marasmul actual? Se spune că am pierdut vocația pozitivului, a construcției, a echilibrului. Există o inimaginabilă confuzie de valori, calitatea umană este în scădere. Ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sau mai puțin superioare este agelast. Crede că râsul este un fenomen de etaj mai coborât decât non-râsul. Și, băgați de seamă, atunci când vor trebui să salveze câte un autor comic, trebuie să-i găsească neapărat o dimensiune tragică. Cu tragicul este scuzat autorul comic. „Dom’le, este ceva tragic la mijloc.” Și aici este confuzia. Mai întâi revin la ideea că, în orice caz, tragicul este elementul care consacră nivelul înalt al unei culturi. Și că acolo unde nu e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să salveze câte un autor comic, trebuie să-i găsească neapărat o dimensiune tragică. Cu tragicul este scuzat autorul comic. „Dom’le, este ceva tragic la mijloc.” Și aici este confuzia. Mai întâi revin la ideea că, în orice caz, tragicul este elementul care consacră nivelul înalt al unei culturi. Și că acolo unde nu e tragic, cultura este inferioară sau, mă rog, neajunsă la maturitate. Tot Dinu Noica, amicul meu, îi imputa lui Goethe lipsa de tragic. Eu nu spun
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tragic. Este o eroare de a crede că Dante e tragic. Nu putea sa fie tragic, fiind un poet creștin. Și, mă rog, nu numai creștin, dar, în general, un poet plin de simboluri și de sensuri ezoterice, în care tragicul nu prea are cum să se situeze. Dar este altceva. Este nu tragicul, ci abisalul, abisal care constituie, într adevăr, o perspectivă pe care nu o atinge decât geniul și care este comună atât tragicului, cât și altor forme ale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sa fie tragic, fiind un poet creștin. Și, mă rog, nu numai creștin, dar, în general, un poet plin de simboluri și de sensuri ezoterice, în care tragicul nu prea are cum să se situeze. Dar este altceva. Este nu tragicul, ci abisalul, abisal care constituie, într adevăr, o perspectivă pe care nu o atinge decât geniul și care este comună atât tragicului, cât și altor forme ale creației. De ce spun că este abisal Caragiale ? De ce se identifică acea perspectivă cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de sensuri ezoterice, în care tragicul nu prea are cum să se situeze. Dar este altceva. Este nu tragicul, ci abisalul, abisal care constituie, într adevăr, o perspectivă pe care nu o atinge decât geniul și care este comună atât tragicului, cât și altor forme ale creației. De ce spun că este abisal Caragiale ? De ce se identifică acea perspectivă cu abisalul ? Că tot auzim expresia asta - „abisal, abisal”, da’ nu știm s-o definim ! Păi, abisal vine de la abis. Nietzsche spune într-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
constituie elementul liant, o materie care face parte din plasma întreagă a creației lui Caragiale. Acuma, ca să revin la întrebarea pe care mi ați pus-o : nu cred că sunt tragice acele bucăți. — Am rămas cu impresia că Dvs. excludeți tragicul din opera lui Caragiale... — Da. — În Comediile d-lui I.L. Caragiale, acel studiu faimos al lui Maiorescu, mentorul „Junimii” spune, referindu-se chiar la Caragiale, că în spatele oricărei comedii se ascunde o tragedie... — Da. Pe de altă parte, un filozof
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]