745 matches
-
Mistricean: „Sui soarele la prânz,/ Trăgea moarte cu mult plâns/ Veni soarele la ameazi,/ Trăgea moarte cu necaz./ Iar când fu pe la chindie,/ Trăgea moarte cu mânie./ Soarele mi-a scăpat,/ Mistricean a răposat”. Ritmicitatea cu care ea apare crește tragismul pe două coordonate: afectul uman și evoluția astrală. Curba emoțională conștientizează în mod subiectiv sfârșitul, în timp ce structura repetitivă cu aspect durativ sună ca o sentință rece a destinului, neschimbat precum drumul soarelui pe boltă. În comparație cu mai cunoscuta expresie trage să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu se întâlnesc pe toate drumurile (deși sunt sigur că ele sunt mai numeroase decât ne închipuim). Dar iubirile nefericite ar trebui șterse din registrul iubirii: admit că ele sunt curente, aproape inevitabile și că își au nimbul lor de tragism și de respectabilitate. Nu sunt însă iubiri adevărate: sunt doar teribile probe existențiale, provocări tainice ale sorții, materie primă pentru o eventuală soluție de înțelepciune. Iubirea adevărată e fericire pe termen lung, sau nu e deloc. Așa ceva nu există? Bine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai mult de starea de plenitudine, cu cât tot ea înmulțește ocaziile plăcerii. Mizeria abundenței, obsesia Peniei: sub Edenul abundenței se ascunde un nou butoi al Danaidelor orchestrând nesfârșita frustrare a tuturor. Un neotragism a pus stăpânire pe viețile noastre: tragismul „satisfacției etern nesatisfăcute”24. Contexul economic și social s-a schimbat, ideea „ororii” consumeriste își continuă drumul. Ea este sistematic exprimată, cu mai multă sau mai puțină violență, în presă, în cadrul curentelor antipublicitare, în mișcările New Age, de către intelectualii consumofobi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
bucuriilor furate, să trăiască într-o stare de frustrare de nelecuit? Să ne ferim de beția conceptelor și a înclinației facile spre catastrofism. E suficient să ne raportăm la experiențele din viața cotidiană pentru a înfrunta așa cum se cuvine problematica „tragismului” consumului. În perioadele de hiperconsum, visăm mereu, ni se spune, la ceea ce nu avem, la ce e mai frumos și mai scump: în loc să se bucure, fiecare suferă că nu poate accede la bunurile de care se bucură alții. Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
în rândurile unei bune părți a populației. În aceste condiții, Penia n-ar putea fi metafora unei penurii luxoase și a fugii înainte a nevoilor; ea desemnează apariția unui pauperism care, deși de un gen nou, aduce cu sine un tragism al consumului așezat pe baze mult mai realiste. În cursul fazei II, prosperitatea economică, angajările cu normă întreagă și statul providențial par să poată asigura eliminarea pauperității prin ridicarea generală a nivelului de viață. Chiar dacă marea sărăcie subzistă, ea apare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
umană, cum am reușit să descopăr abia odată cu volumul Drumul furnicilor (1997), adevărată placă turnantă a operei mele. A.B. Constantin Abăluță ne propune un text autobiografic, patetic prin luciditate și lirism, de o izbitoare forță perceptivă, de un conținut tragism, în care omul secolului al 21-lea se regăsește ludic. Necurmatei treceri care supune omenescul destin, poetul îi opune, prin simbolistica nimicului, nesfârșita întindere a clipei. Universal prin neființă, dar prezent prin cuvânt iată magnificul paradox al celui mai recent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
superior personal, pe care nu-l împarte cu nimeni" (Ilie Constantin), "o carte remarcabilă a unui poet care are ceva de spus în lirica noastră" (Șt. Aug. Doinaș), "se impune netăgăduit, forța acestui glas liric ce evocă poeții sfâșiați de tragism intern, pe un Trakl, un Vallejo" (Mircea Tomuș). Am fost înjurat de Eugen Barbu, de Alexandru Piru și de Dumitru Micu. Au urmat volume multe și diferite între ele. Publicate prin lupte de uzură cu editorii, cenzorii, cu un sistem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu făcut, venind din zona mitică a Moldovei, constructor de metaforă epatantă și parabolă șocantă, cu o încredere în puterea magică a poeziei pe care o au doar cei aleși, Daniel Corbu atacă temele mari cu o uimitoare forță a tragismului, care-l personalizează și-i conferă originalitate." (scria Cezar Ivănescu, "Luceafărul", în 1982). Ce înseamnă azi scrisul și poezia pentru Daniel Corbu? Același lucru ca în 1982, cînd nu-mi apăruse încă o carte și pe cînd, student fiind la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Apropiat sunt legate între ele printr-o serie complexă de cauze și efecte dialectice (= care interacționează neintenționat). Nici un factor nu poate fi explicat fără ceilalți. Istoria evreilor, după 1789, trimite mai mult decât oricare alta la anumite tonalități de un tragism aparte al istoriei universale. Dialectica progresului i-a aruncat pe evrei, dincolo de procesul de emancipare, de asimilare și antisemitism, spre monstruozitatea crimelor în masă comise la scară industrială, monstruozitate întruchipată la Auschwitz. După Revoluția franceză și cea industrială s-a
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
război./ El îmi atacă plămânii,/ Eu mă gândesc un an la spital./ Fac o combinație strălucită/ Și-i câștig o zi neagră// [...] Îi mai câștig câteva piese,/ Dar uite, jumătate din viața mea/ E scoasă pe margine”) se învecinează cu tragismul, antifrastic și epurat de orice patetism, în formulări neutre aproape plate („Jonglerul din circ mi-e tată,/ A fost chemat urgent până în noapte,/ și m-a lăsat pe mine să-i țin locul.// Jocul e amuzant,/ Stăpânesc cum pot/ Lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Prezan și Berthelot insistau ca generalul Sakarov, comandatul forțelor ruse din România, să vină la Marele Cartier General român, stabilit la Periș, pentru a se preciza termenii colaborării cu Armata Română. „se spera ca, în toiul bătăliei acesta să înțeleagă tragismul situației și să activeze pe subalternii săi care făceau dovada unei rare inerții” - spune generalul Pétin. Regele Ferdinand, Brătianu, Berthelot, fac presiuni asupra lui Sakarov, dar generalul rus Belaiev, reprezentatul său la Marele Cartier General român, „sfătuia de o lună
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Dezastrul. Insistențele lui Berthelot și Prezan pe lângă generalul Sakarov, comandantul tuturor forțelor ruse din România, pentru a-l determina să vină la Periș, la Marele Cartier General Român au eșuat. Se spera că acolo, în febra luptelor, el va înțelege tragismul situației și va activa pe comandanții ruși subalterni, care făceau dovada unei rare inerții. Generalul Belaiev, reprezentantul lui Sakarov la MCG român, sfătuia de o lună de zile retragerea către Moldova și refuzul luptei. Până la urmă Sakarov a fost convins
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pline de-nțelesuri30. Mai târziu nu avea să-l mai încânte nimic din ce-l mișcase atunci și de aceea ar vrea măcar un sunet să smulgă cu de-a sila din trecutul vieții 31. Este în această copleșitoare dorință un tragism absolut, perceput ca un ultimat dat sieși înainte de marea trecere. Faptul că puterea lui Eminescu de a retrăi trecutul e atât de mare încât sporește sentimentul golului 32, accentuează logica prin care poetul este cu atât mai credibil cu cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
într-o putere atât de mare, încât este în stare să devoreze pe cel cu care s-a identificat, așa după cum Nichita Stănescu ajunge (ca și Eminescu) să înțeleagă suferința mortală a creației 45, ca și în iubire. Asumându-și tragismul shakespearian al unei posibile voci universale, Nichita Stănescu se întreba: De ce fiecare vrea să fie Eminescu dar nu vrea să trăiască viața lui? Și cum vrem cu toții să semănăm cu Dostoievski, dar să nu fim condamnați la moarte ?46 Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
făcut ca mielu' pe sub biroul mai știu eu cărui mahăr, au ajuns de ne dau lecții de viață, de morală și de cultură pe la televizor." Adaugă plină de satisfacție: "O să se ducă dracului țara asta!" Apoi cu un aer de tragism: "Când o să dispărem și noi, ultimii cărturari români, o să se aleagă prafu' de tot!" "Păcat de tineretu' ăsta!", îi ținu isonul Băși. "Ete, tineretu'! Ce să-ți spun! După ce că sunt niște lepre, niște loaze puturoase, mai și dau totu' aiurea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o aia, le dă drumu' pe ușa din dos. Numai pe găinari îi ascunde, da' pe mafioții ăia mari îi scapă una-două!" "Ei, eu zic să nu ne gândim totuși la cine știe ce nenorocire", încearcă Băși să alunge discuția de pe panta tragismului pe care o îndrumase cucoana. "Din experiența mea, cam toate problemele de genul ăsta au, de cele mai multe ori, o explicație simplă și adesea de-a dreptul banală..." "Banală? Da, posibil. La cum e Dan, nu-i greu să apară acu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
altă temă asociată cu dramatismul trecerii. Ciclul de inedite Drumul ierburilor din volumul omonim (1995) acutizează obsesia tanatică, a „cărării albastre” spre „cunoscutul plai / unde-s de toate: și nimic, și rai”. Poezia întrebărilor ultime conjugă, cum observă Dumitru Micu, tragismul răspunsurilor cu un „umor lugubru”, ca în aceste versuri în care cioplitorul de sicrie este îndemnat să „ia bine măsura”: „La umeri vezi haina să nu strângă, / simtă-se bine mâna dreaptă, stângă, / Dă-mi o înfățișare cât mai protocolară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
autorul - se produce fuziunea dintre vizualitatea cadrului, dinamica dialogului și autenticitatea atmosferei naționale. Un subcapitol notabil este cel referitor la avatarurile Chiriței, personaj de mare mobilitate, mai curând mască decât caracter, în timp ce dramele îi prilejuiesc exegetului fine disocieri cu privire la substanța tragismului alecsandrinian din perioada senectuții. Remarcabile sunt capitolele despre B. P. Hasdeu și I. L. Caragiale (Nicolae Manolescu îl considera pe cel despre Caragiale „cel mai solid din toate”, „meritul Istoriei sale”). Autorul demonstrează structura de pseudofarsă a comediilor, bazată numai aparent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
în cîte o boabă de rouă, în fiecare dintre universuri, cu toate spaimele lor infinite; soarta omului e, oricum, dincolo de ele. Așa cum o picătură de apă închipuie oceanul, un om conține întreaga rasă umană. Manifestîndu-și răutatea, el a devenit centrul tragismului universal. Fiecare suferință a fost activată prin intermediul omului, boala omului s-a răspîndit la toată făptura, tristețea sa a luat chipul fiecărei ființe. Întreaga existență a devenit tarată, iar omul a concentrat și declanșat întregul ei tragism. Acesta este anti
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a devenit centrul tragismului universal. Fiecare suferință a fost activată prin intermediul omului, boala omului s-a răspîndit la toată făptura, tristețea sa a luat chipul fiecărei ființe. Întreaga existență a devenit tarată, iar omul a concentrat și declanșat întregul ei tragism. Acesta este anti christul. Omul poartă în sine două infinituri. El este regina albinelor în jurul căruia se ațin roiurile de sus și roiurile de jos și produc mierea cea mai gustoasă. Totodată, omul a devenit și trîntorul, care fecundează regina
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
remarcabilă inteligență artistică, T. se definește în primul rând prin autoironie, prin cenzurarea propriilor sentimente. În același timp, se relevă ca poet al anotimpurilor, pastelist și miniaturist. În umorul lui se ascunde aproape totdeauna o notă de melancolie, uneori de tragism. Prin temele abordate, ca și prin limbajul liric, este în bună măsură un poet tradiționalist. Mihai Eminescu, George Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, precum și folclorul au fost marile lui modele. Balada morții, o piesă antologică, reia motivul Mioriței, în care moartea e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
de moartea lui (Nevasta). Rivalitatea erotică duce ușor la crimă (Răfuiala). O umanitate nu mult diferită populează nuvelele din spațiul orășenesc, cu personaje umile, ușieri, hamali, servitoare (Norocul, Pozna). Nuvelistul se pricepe să sugereze traiul cenușiu, asfixia morală, ambianța sordidă, tragismul cotidian al unui univers fără orizont. Personajele, frustrate, își revarsă mânia neputincioasă în gesturi de violență asupra celor mai slabi. E sensibilă influența lui Cehov, din care R. a și prelucrat printr-un text intermediar. Prozatorul coboară și în mediul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
altfel, acest program estetic, impropriu structurii poetice a lui P., nu este urmat decât accidental. Firea lui nu este înclinată către violența ce ține de „estetica țipătului”, ci mai degrabă către sugestia imponderabilă, încărcată de sensuri întunecate, de un insinuant tragism. Poetul, solar, dar privilegiind lumina crepusculară, filtrată, blândă - omul-Flacără, în Pisicile din Torcello (1997) -, excelează în arta sugestiei evanescente, a pastelului alegoric-simbolic. Tendința, firească pentru o astfel de natură poetică, este de manierizare. Începând chiar de la Focul și sărbătoarea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
îndrăgostit al lui Radu Cârneci și dialoghează cu Matei Călinescu pe marginea cărții acestuia, Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, Valentin Tudose scrie Despre gust în critica formală și analizează volumul lui Marin Sorescu Teoria sferelor de influență. Hölderlin și tragismul existenței este titlul unui articol semnat de Victor Croitoru; C. Șandru se oprește asupra romanului Calea regală al lui Malraux, iar Mariana David oferă un portret Dan Barbilian. Doina Nica evocă figura lui Nicolaus Copernic, iar medalionul dedicat lui Dimitrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287175_a_288504]
-
funcționar, care trăiește cu intensitate disproporționată micile drame ale experienței cotidiene, întotdeauna mediocră (încurcături birocratice, aventuri galante, o promovare în funcție), este privită cu un amestec de compasiune și detașare ironică de un narator sensibil la ridicolul, dar și la tragismul insului anonim, incapabil să-și depășească propria condiție. Romanele de analiză psihologică ale lui D. au un fundal bine precizat, căci autorul se arată interesat cu deosebire de răsfrângerile existenței sociale în conștiințele individuale. În Al doilea pasaj (1975), întâmplări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]