745 matches
-
care termenii programatici se referă la realități cotidiene și plate, S. folosește uneori antilirismul ca armă împotriva căderii în deznădejde. Spiritualizarea se împlinește prin înfruntarea dintre iminența dispariției și năzuințele trupului (Ars moriendi). De aici rezultă un acut simț al tragismului condiției umane, care s-ar afla mereu în preajma „intrării în apocalipsă”. Consolarea vine din partea transmutațiilor eterne ale ființei și nu dinspre divinitate, percepută ca o absență: „am viață spre-a înghiți cenușă/ seara/ la prânz și dimineața/ și-n tot
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
soluția? Cum poate fi anulat acest „traumatism psiho-moral al vieții”? Este viața Închidere, iar Persoana o „ființă azvârlită În Lume”? Totul se Închide odată cu moartea Persoanei? Trebuie ca aceste interogații care vin din neliniștile noastre interioare să aibă un răspuns. Tragismul existenței are două surse valorice, pe de o parte, el vine către Persoană din afara ei, din lume; pe de altă parte, este elaborat de neliniștile și incertitudinile Conștiinței de sine, interioare. Destinul este, În esența lui, această elaborare compusă din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu o mare economie de mijloace, dar fără să se piardă ceva din încărcătura emoțională firească, momentele ulterioare bătăliei de la Mărășești, apoi viața de zi cu zi a celor aflați în prima linie a frontului în iarna 1917-1918, cu întreg tragismul ei. Puține scrieri de război autohtone pot egala autenticitatea și relevanța, cât documentară, cât omenească, a acestor pagini, pe care le completează fericit schițe precum Încă unul, În capcană sau Bombardament obișnuit. O experiență, de asemenea nemijlocită, asigură substanța epică
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
lucrurile se schimbă. Ilie Moromete e, și aici, personajul unei proze superioare. Îndată ce, ieșit dintr-o lungă, mediocră amorțeală, își recapătă plăcerea de a medita, de a ironiza, statura lui ia proporți fabuloase. Ea stă însă sub semnul unui hotărât tragism. În spatele replicilor formulate cu aceeași dezinvoltură, se simte că mulțumirea eroului nu mai e aceeași, loturile, în parte refăcute, nu îi mai dau siguranța dinainte. Rolul lui de stăpân absolut în familie îi fusese retras, feciorii plecați la București nu
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
O carte (1985), Creștem în lumină (1989) -, în timp ce sentimentele umanitariste implică accente exortative sau gnomice. Mai puțin schematice, versurile din Eu sunt ca viața (1997) se impun prin atmosfera de împăcare și seninătate cu care este întâmpinată trecerea timpului. Lipsa tragismului intervine ca o consecință a înțelepciunii (Mă bucur eu, S-ar putea), centrală fiind preocuparea pentru ființa umană, pentru definirea menirii ei: „Totul începe / și se sfârșește în om” (Față în față cu tine însuți). Poetul se autodefinește ca un
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
și neutrino (1994) reprezintă reluarea în forma originară a ciclului cu același nume din volumul de debut. Aducând în prim-plan aceeași combinație insolită între orizontul științei și cel al literaturii, amplul poem se impune prin tensiunea generată de revelația tragismului unei civilizații alienate, lipsite de repere. Discursul liric, dens, concentrat, vorbește despre condiția omului contemporan, relevând dramatismul impactului cu o realitate degradată, pentru care toposul semnificativ este metropola generică. Sentimentului de dezolare („neantul se aude în lucruri”), omniprezent, poetul nu
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
lasă purtat de nuanțele indecisului verlainian (definit de S. prin imaginea „malurilor neprecise ce despart raționalul de irațional”) către „tăcutul susur al tristeții” și al tainei. Precumpănește însă pastelul de tradiție autohtonă, pe fundalul căruia se proiectează, surprinzător, izbucniri de tragism, cu brutale accente existențialiste, născut din închiderea în cotidian (Un cerșetor vorbește toamnei, Fecioarele albe). Esențial este S. în tabletele, cronicile ori în anchetele privind actualitatea - foarte numeroase și niciodată adunate într-o carte -, întrucât aici exigența sa extremă, de
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
Imaginația poetică are un rol fundamental nu doar pentru a sparge limitele, dar și pentru a uni contrariile. Iar poemele anului 1945 reușesc, cât se poate de firesc, acest miracol: îmbină jocul lingvistic și ritualul orfic, senzualitatea sălbatică și puritatea tragismului, o extremă concretețe, mai ales a percepției vizuale, cu cea mai esențializată viziune: „Nimeni nu va putea șterge spațiul veneric al gurii tale/ În care limba e un tunel/ și vorbele spasmuri orgasme și cârpe/ Mâinile tale rămân să atârne
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
Iorgulescu, Vasile Popovici) au numit „feeria cotidianului”. Aceasta este, de fapt, marea temă a prozatorului: beatificarea vieții mărunte, a existenței obișnuite, aparent nespectaculoase, săvârșită fără recurs la vreun idilism, pătrunsă de o gravitate maximă a angajării existențiale, de un extraordinar tragism, în cele din urmă umbrită de aprehensiunea morții. Rareori „s-a dat glas atât de «omenesc» acestui paradox, acestui «scandal» rezultând din întâlnirea și din confruntarea vieții ca miracol și vieții ca suferință, sfâșiere și lamentare, vieții ca sărbătoare a
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
asumă. A mai semnat cu pseudonimele Lafcadio, Lafcadio et co. Lirica lui T. ezită între o rostire încă apropiată de simbolism și faconda avangardistă, fiind definită fie ca ,,o poezie extremistă” (E. Lovinescu), fie ca rezultat al unui ,,amestec de tragism cotidian și umor sentimental” (G. Călinescu). În Duh de seară sau în Paludes versul este fracturat, iar sintaxa, aparent neglijată, valorizează observații pe cât de fine, pe atât de neașteptate, amintind de versul lui Ion Barbu. Un pseudopastel, Port, reface cu
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
remarcabilă inteligență artistică, T. se definește în primul rând prin autoironie, prin cenzurarea propriilor sentimente. În același timp, se relevă ca poet al anotimpurilor, pastelist și miniaturist. În umorul lui se ascunde aproape totdeauna o notă de melancolie, uneori de tragism. Prin temele abordate, ca și prin limbajul liric, este în bună măsură un poet tradiționalist. Mihai Eminescu, George Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, precum și folclorul au fost marile lui modele. Balada morții, o piesă antologică, reia motivul Mioriței, în care moartea e
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
altă temă asociată cu dramatismul trecerii. Ciclul de inedite Drumul ierburilor din volumul omonim (1995) acutizează obsesia tanatică, a „cărării albastre” spre „cunoscutul plai / unde-s de toate: și nimic, și rai”. Poezia întrebărilor ultime conjugă, cum observă Dumitru Micu, tragismul răspunsurilor cu un „umor lugubru”, ca în aceste versuri în care cioplitorul de sicrie este îndemnat să „ia bine măsura”: „La umeri vezi haina să nu strângă, / simtă-se bine mâna dreaptă, stângă, / Dă-mi o înfățișare cât mai protocolară
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
Texte ample din Fiul risipitor dezvăluie gravitatea rostirii și o înclinație spre filosofare, fiind totodată semnul „ieșirii” din spațiul natal și al migrării către alte meleaguri. Turnul Babel pe Main sintetizează poetic dificultățile de adaptare pe care le resimte exilatul. Tragismul trăirii este însă camuflat de o ironie amară, adesea mușcătoare. Registrul ironic și alegoria încearcă să traducă stări sufletești de o tristețe profundă, în care își fac loc crize existențiale. Occidentul, superficial și banal, nu oferă nici o compensație celui plecat
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
cu spaima personajelor că nu înțeleg ce se întâmplă de fapt. Dezorientate, disperate, descumpănite, ele joacă mereu roluri, ceea ce le caracterizează fiind black hole-urile memoriei. Explicația disoluției conștiinței lor stă - crede romancierul - în renunțare: „Asta se întâmplă dacă oamenii pleacă”. Tragismul acestor indivizi mereu călători vine chiar din permanența dorului de ducă și din negarea rădăcinilor în vechea lume, pe care au abandonat-o, cea nouă, pe care o descoperă sau o inventează, respingându-i ori neputându-i-se adapta. În
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
incestului, devine, sub protecția lui Dionysos, o preoteasă a tainei, în opoziție cu Oedip, un nefericit al adevărului, alergând, ignorant, în abisurile acestuia la porunca lui Apollo” (Mircea Ghițulescu). Valoarea literară a piesei se sprijină pe intriga abil condusă, pe tragismul intens, pe simboluri poetice polisemantice și structuri narative de o deosebită forță evocatoare. Altă piesă, Dracula în Carpați (2002), realizează o sinteză sui-generis între idei din cronici, documente și sugestii oferite de narațiuni, legende despre Vlad Țepeș, cu multe elemente
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
la Teatrul Național din Craiova) și publică în „Universul literar” (1926) „actul provincial” Primăvara ce s-a dus, tentativă de dramă psihologică degajând o delicată poezie melancolică. Piesa Domnișoara Nastasia evocă, asemenea ciclului romanesc Bariera, dar cu un plus de tragism și cu mai nuanțate sondări ale psihicului, mahalaua, văzută altfel decât la I. L. Caragiale, dar la fel de complex cum o adusese pe scenă celălalt promotor al comediei tragice, Mihail Sorbul. Amintind și umanitatea din Azilul de noapte de Maxim Gorki, protagoniștii
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
război./ El îmi atacă plămânii,/ Eu mă gândesc un an la spital./ Fac o combinație strălucită/ Și-i câștig o zi neagră// [...] Îi mai câștig câteva piese,/ Dar uite, jumătate din viața mea/ E scoasă pe margine”) se învecinează cu tragismul, antifrastic și epurat de orice patetism, în formulări neutre aproape plate („Jonglerul din circ mi-e tată,/ A fost chemat urgent până în noapte,/ și m-a lăsat pe mine să-i țin locul.// Jocul e amuzant,/ Stăpânesc cum pot/ Lumea
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
se menționează asemenea „legi” sau se mai susține o atare ideologie fără a cunoaște aspectele concrete ale realizării lor în viața umană). Văzusem, prin „relații”, în timpul războiului - când nu mai rulau filme americane -, o comedie (evocatoare apoi, pentru noi, de tragism) în care Greta Garbo întruchipa o femeie-comisar sovietică, trimisă în misiune la Paris sub paza celebrilor comici „frații Marx” și care se dedulcește la viața, inclusiv moda pariziană (între altele, părăsindu-și costumația inițială, adică uniforma din piele neagră). Începând
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
astfel, o secțiune intitulată Cercul lui Făt-Frumos include contribuții exegetice referitoare la operele lui Ion Creangă, Ioan Slavici, Mateiu I Caragiale, Mihail Sadoveanu, H. Bonciu, Gib I. Mihăescu, G. Călinescu, altundeva sunt investigate poezia contemporană a autenticismului neinhibat și a tragismului existențial, dar și „proza în costum postmodern”. Cartea se ocupă, de asemenea, de ipostazele eseului critic contemporan, cu ilustrări din paginile unui mare număr de autori, din toate generațiile, o atenție specială fiind acordată câtorva dintre cei care au tratat
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
altfel, acest program estetic, impropriu structurii poetice a lui P., nu este urmat decât accidental. Firea lui nu este înclinată către violența ce ține de „estetica țipătului”, ci mai degrabă către sugestia imponderabilă, încărcată de sensuri întunecate, de un insinuant tragism. Poetul, solar, dar privilegiind lumina crepusculară, filtrată, blândă - omul-Flacără, în Pisicile din Torcello (1997) -, excelează în arta sugestiei evanescente, a pastelului alegoric-simbolic. Tendința, firească pentru o astfel de natură poetică, este de manierizare. Începând chiar de la Focul și sărbătoarea și
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
însă glisând mereu în prozaic. Mai ambițios este Țărm sacru, poem compus în șase părți, în vers liber, pe antiteza dintre existența antică, având ca nucleu credința în sacru, și cea modernă, caracterizată de scepticismul rece. Intenția de a releva tragismul vieții în figura Iuliei Hasdeu eșuează într-un sentimentalism comun. Soare pe Prut marchează revenirea la versul clasic, alternând motive simboliste (Adonis, Noapte faustiană, Simfonie de seară, Menuet) cu pastelul pointillist, acumulând detalii disparate (Toamnă pe Prut, Octombrie pe Prut
MUNTEANU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
Chilia -, precum și codrii seculari ai Orheiului, pământul îmbelșugat, scăldat în lacrimi și sânge: „Țară de răni, de lacrimi, de sânge, / Țară de mucenici, / Țară de iubiri netălmăcite, Dragostea mea - Basarabie!” (Țară de mucenici). În culegerile de poezii, ce dezvăluie atât tragismul ocupării Basarabiei de „deavoli cu stea în frunte” (Țară de martiri și de profeți, 1942), cât și al războiului devastator, este semnificativă frecvența în titluri a cuvântului „sânge”: Pecetea sângelui, Nopțile sângelui, Buciumă sângele, Stropi de sânge etc. Destinul Basarabiei
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
a închegat contururi cât de cât unitare și cu semnificație globală. Va stărui, de aceea, în Barocul ca tip de existență (I-II, 1977) asupra caracterelor intensive ale stilului, fixând, cu temeiuri filosofice și artistice concrete, câteva dintre coordonatele principale: tragismul trăirii, conștiința scindată, atitudinea defensivă, preocuparea pentru sporul de originalitate, ostentația, cultul pentru semnul perlei și al oglinzii, obsesia interiorului, echivocul etc. Structura barocă apare, în comparație cu alte stiluri, inepuizabilă și infinită, confuză și insolubilă din cauza antagonismului ireconciliabil al trăirii, ca
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
ultimatumul sovietic se împletește cu revolta împotriva celor care le-au acceptat, a lipsei de eroism și de spirit de sacrificiu. La extrema opusă se plasează Carte cu eroi și Spre zăpezi. Autorul e și aici sincer, pe alocuri surprinde tragismul războiului, însă multe pasaje sunt copleșite de versificări encomiastice și declamații bombastice. Experiența dublă, de poet și dascăl, se relevă în versurile din placheta Din Țara lui April. În schimb, culegerea Scrisori de primăvară e mai curând un eșec, deoarece
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
și eu să fiu un ratat”. Așadar: forța de a eșua, libertatea de a merge împotriva destinului. Asta amintește de literatura lui Malraux și de tipologia romanelor din anii ’30. Totuși P. nu scoate din eșecul existențial o morală a tragismului eroic. El vrea mai degrabă să elucideze relația misterioasă cu mecanismul unei istorii care cultivă în om frica și disperarea. Profesorul de istorie dă elevilor o imagine dramatică a revoluției franceze, apoi, pasionat de subiect, caută resorturile ascunse ale acțiunii
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]