852 matches
-
se întâmplă fiindcă avem o politică calibrată pe chiolhanuri, lansată de sus pentru cei de jos care sunt încântați și mândri că-și pot demonstra vechimea pe acte imaginare, pot îmbrăca costume de cavaleri medievali, că-și pot inventa trecuturi trandafirii de tipul: „Știi tu cine am fost noi? Noi ne tragem de la Ștefan cel Mare”. Ei, și ? Până vine Vlad Țepeș, poți să te tragi din Ștefan. Ați văzut că la București a venit Țepeș cu actul său de atestare
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
deși nu prea s-a auzit despre performanțele fiului, nu era, desigur, la momentul adevărului și sincerității. De altfel, apologeții perioadei interbelice, spun din auzite, de la bunici și de la părinți, care, atunci, erau tineri și, când ești tânăr, totul este trandafiriu. De asemenea, se spune cu mândrie, că atunci România era un punct de atracție și mulți străini veneau și se stabileau pe plaiurile noastre. Da, veneau, ca și acum, fel de fel de afaceriști, profitau de legislația îngăduitoare și corupția
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
candelă-o lumină cât un sâmbure de mac147. La fel sunt creionate amănunte din decorul pe care și-l alcătuiseră frații în joaca lor: Și la margine de codru ei aprind o focărie/ Într-o groapă cu cenușă... de juca trandafirie/ Colibioara cea de trestii cu ușița-i rezimată,/ Împletită din răchită, cu curmei de tei legată 148. Descrieri detașate de sentiment, simple aduceri-aminte ale nevinovatelor jocuri. După ce va interveni marea despărțire de iubita care va muri în floarea tinereții, totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
restul vieții. În raiul copilăriei, codrul nu îi oferă copilului spațiu ideal de joacă doar în ochiul de pădure, ci și la poalele sale: Și la margine de codru ei aprind o focărie/ Într-o groapă cu cenușă... de juca trandafirie/ Colibioara cea de trestii cu ușița-i rezimată,/ Împletită din răchită, cu curmei de tei legată 149. Câteodată imaginile sunt strict cinetice, Ea-și urma cărarea-n codru 150 este sugestivă din acest punct de vedere. La fel de sugestivă este antiteza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
întreaga familie regală, căci mi-a părut rău de ce am făcut stăpânit de frica internării.“ De atunci n-a mai șovăit.]( Ediția I, 1937, p. 63. ) viscolul Până aci vremea era dulce și frumoasă, în unele curți părăsite înfloreau încă trandafirii, dar în Ajunul Crăciunului se lăsă o ceață și o negură tocmai ca în sufletele noastre gândindu ne la sărbătorile de altădată, strânși toți în jurul mamei. Acum ce era de noi, ce era de ai noștri amenințați în Moldova de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
azbest și clatin din cap afirmativ : Rămîn destule, Vlade... Datoria noastră, însă, e să visăm la cele frumoase. Și să luptăm pentru ele. Vlad se întinde din nou, începînd să recite: Mereu să cheamă țara de inimă visată, / Pe cîmpuri trandafiri fug picurînd tăcere."3 Fir-aș al naibii, că bine-i cînd învingi!... Și cum e "țara" aceea? întreb eu. Minunată!... Așa, în ochii lumii, nici eu nu o recunosc; dar acolo, în intimitate, cînd mă întîmpină cu mîna întinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tămâie și cu prund de ambră. Dumbrăvele lor întunecoase de pe maluri se zugrăveau în fundul râului, cât părea că din una și aceeași rădăcină un rai se înalță în lumina zorilor, altul s-adîncește în fundul apei. Șiruri de cireși scutură grei omătul trandafiriu a înflorirei lor bogate, pe care vântul îl grămădește în troiene; flori cântau în aer cu frunze îngreuiete de gândaci ca pietre scumpe, și murmurul lor împlea lumea de un cutremur voluptos. Greieri răgușiți cântau ca orlogii aruncate în iarbă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fericire, ca un copil, ar nebuni în urmă și vecinic ar visa aceea oară fără de seamăn. De unde această simțire nemăsurată, de unde această irezistibilă nebunie? El nu-și simțea capul, nu-și simțea inima, toate se învîrteau împrejuru-i într-o lumină trandafirie, părea că nu vede decât perdele albe și de după fiecare se ivea, zâmbind cu o speriată și copilărească șireție, capul ei. Înamorat în ea? Asta ar fi fost puțin. Nu în ea, în fiece gândire a ei, în fiece pas
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
slavă, pe când preotul în altar își înalța slabele sale mâni spre ceruri, mie mi se părea că mohorâta roșie icoană a Maicei Domnului din iconostas lua conture din ce în ce mai albe, fața sa cea ștearsă și nențeleasă devenea ca suflată de-argint trandafiriu, părul său acoperit de maramă brodată cu aur părea că undoia în lungi și dezordinate bucle blonde ca aurul, ochii săi stinși de vreme păreau că lucesc ca două flori vinete, iar buzele sale sânte, galbene și închise păreau, rozate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
privit și eu înăuntru. Sărmana copilă! Abia-i murise sora - sa, și ea trebuia să joace un rol vesel. Puțin alb trebuia feței sale celei de-o albețe palidă, o lină adiere cu roșu îi dete un fel de reflect trandafiriu asemenea [cu] al luminei serei. Sânul ei era acoperit numai c-o ușure cămașă de gaz care trăda mai mult decât acoperea piepții cei mai rotunzi, mai albi, mai mici, ce păreau sculptați {EminescuOpVII 194} într-o marmură de argint
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-ntr-o lume atât de măreață se simțea atât de mic, ca o furnică ce plutește pe o frunză tremurătoare pe suprafața Nilului... Deodată peste fereștile înalte căzură lungi perdele roze... și el rămase în sala întinsă într-un întuneric trandafiriu, îngreuiat de lumina lunei ce plutea asupra Egipetului. Memfis dispăru de sub picioarele lui... el rămase singur, cu gândirile lui negre... Noaptea tăcea... El se primbla pin umbra trandafirie a salei în talarul lui negru - strălucit... apoi scoase din sân o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lungi perdele roze... și el rămase în sala întinsă într-un întuneric trandafiriu, îngreuiat de lumina lunei ce plutea asupra Egipetului. Memfis dispăru de sub picioarele lui... el rămase singur, cu gândirile lui negre... Noaptea tăcea... El se primbla pin umbra trandafirie a salei în talarul lui negru - strălucit... apoi scoase din sân o fiolă cizelată dintr-un singur ametist, luă o cupă sapată dintr-un *** mare, pe care o împlu cu apa sântă a Nilului... Destupă fiola și turnă trei picături
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
l arăta cu atâta libertate. Ea se uită în oglindă, apoi se uită lung și visător la dânsul, ca și când ar fi fixat un punct în părete, și-i zise: - Haide vino, vino de dormi lângă mine! O candelă cu lumină trandafirie răspândea raze slabe pe vioriul părete ornat cu flori de argint, pe cerul violet al patului garnit cu broderii albe și fine; frumoasa statuă vie se urcă în patul ei ca Susana în baie și bietul băiat se așeză lângă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
când sunt numai eu și cu mine, singură, atunci te iubesc mult, mult... Ea-și subție buzele și Ioan o sărută cu foc. Ea îl [ținea] la piept și-l strângea, până ce adormi în brațele lui. Sub candela cu lumină trandafirie el dezveli încet acea figură cerească, de-o curăție și de-o fineță ca marmura, îi sărută picioarele ei în ciorapi a jour și se uită ceasuri întregi la ea, cum dormea atât de lin, încît nu i se auzea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-și mai găsea făgașul lui, devenise un om fără rost. Săraca nevastă-sa! În seara acesta se simțea bine. Din difuzoarele instalate undeva aproape de tavan, pe pereții acoperiți cu furnir, în care intarsii de un gust îndoielnic închipuiau cupe, struguri trandafiri și linii frânte bizar încolăcite, curgea o melodie veche, învăluind mesele unde oamenii ieșiți de la lucru , cu cămășile descheiate până sub coșul pieptului, cu urme de sărătură uscată pe sub omoplați, goleau pahar după pahar din vinul ieftin, dubios, vorbind pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cumplită, să se întrebe dacă va mai trăi vreodată un astfel de răsfăț. Inima Luanei tresări când trupul lui puternic, masculin, arcui salteaua și-o făcu să alunece spre el. Privi cu sete chipul frumos, conturul delicat și plinătatea buzelor trandafirii, obrazul neted, curat, ochii negri, inteligenți și calzi, cufundați în sufletul ei cu nenumărate promisiuni și înțelesuri bărbătești. Nu era pregătită pentru astfel de trăiri. Nici pentru acelea provocate de celălalt, cu încăpățânarea și vehemența de a sta proțăpit, zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Este îngăduit unui elev să-și salute învățătorul? Fața ridată i s-a adumbrit la apropierea noastră și barba cenușie îi tremura, dar, la auzul glasului meu, gura sa știrbă precum a unui prunc s-a deschis într-un surâs trandafiriu și fericit. - Stiliano, pacea să te-nsoțească, mi-a spus. - La fel îți doresc și eu, rabinule; cine e băiețașul? - Este vederea mea când am de făcut vreun drum undeva; îl răsplătesc învățându-l o parte din lucrurile pe care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ducală. Ai auzit ceva legat de cel care se proclamă noul profet în ținuturile arabe? Mi-am ridicat privirea pentru a o întâlni pe a sa: nu era încețoșată sau pradă demenței celor bătrâni, ci doar învăluită în cenușiu între trandafiriile pleoape căzute. Aș fi vrut să evit întrebarea, dar el a stăruit, așa că i-am spus ceea ce știam: - Este vorba despre un nobil arab care a studiat și a călătorit mult la viața lui. Zice că i s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Trecuseră de-atunci opt ani, timp În care devenise un samurai de douăzeci de ani. Sakichi avea o logică excelentă și un spirit mai ager decât al multor oameni. În zori, conturul Muntelui Ibuki se putu vedea profilat pe nuanțele trandafirii și albastre pal ale cerului, În vreme ce nu se auzea decât ciripitul păsărelelor. Pe drum se depusese un strat gros de rouă, iar printre copaci stăruia Întunericul. Hideyoshi părea fericit. Știa că, la fiecare pas, se apropia tot mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ca Pierdut în spațiu, Singuri sub cer, Eram gheară înfiptă în mătase, Gol și plin de frică, Un urlet până la cer ș.a.), eul își caută izbăvirea: „Lepădați leșul, veniți în imaculata stratosferă / Acolo cuvintele levitează și sufletele alcătuiesc un munte trandafiriu / Purtat de păsări pe aripi. Urcați cât mai e timp, spălați-vă de carnea muritoare, / Veniți sub pleoapa lui Dumnezeu / În lacrima vitroasă care cântă, / Căci doar aici veți fi mângâiați / Și doar aici veți odihni fără durere / Așa cum doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
oră I. Citește cu atenție textul următor: „Spărgătorul-de-Nuci mergea grăbit înainte, iar Maria îl urma, plină de curiozitate. După puțin timp, în aer se simți un minunat parfum de trandafiri și totul în preajma lor părea învăluit într-o blândă lumină trandafirie. Maria băgă de seamă că acesta era reflexul unei ape cu străluciri purpurii, ce curgea în valuri mici, roz-argintii, clipocind și murmurând melodii încântătoare. Pe această frumoasă apă ce se lățea tot mai mult, ca un lac întins, pluteau douăsprezece
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
ca un lac întins, pluteau douăsprezece lebede strălucitoare, albe ca zăpada, cu salbe de aur în jurul gâtului, cântând laolaltă cântece dulci, în ritmul cărora, ca într-un dans feeric 1 , peștișori de diamant se înălțau și se scufundau în apele trandafirii. - Ah! exclamă Maria, plină de uimire, ăsta-i lacul pe care a vrut cândva să mi-l facă nașul Drosselmeier, și eu sunt fetița care va mângâia lebedele cele blânde. Spărgătorul-de-Nuci zâmbi batjocoritor, cum Maria nu-l mai văzuse niciodată
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului 1.Formulează, într-un enunț dezvoltat, ideea principală a fragmentului. 2.Explică sintagma: „în aer se simți un minunat parfum de trandafiri și totul în preajma lor părea învăluit într-o blândă lumină trandafirie”. 3.Precizați o trăsătură sufletească a fetiței, așa cum reiese din text. B. Limbă și comunicare 4. Scrieți cuvinte cu înțeles asemănător pentru cuvintele: parfum, blândă, se înălțau, uimire. 5.Scrieți două enunțuri în care cuvântul cap să aibă alte înțelesuri
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
tăcând. 5.Scrieți patru termeni din familia de cuvinte pentru: prieten. 6.Precizați valoarea morfologică (parte de vorbire) și funcția sintactică (parte de propoziție) a cuvintelor din enunțul: Florile de trandafir erau stingherite. 7.Realizați două propoziții în care substantivul trandafirii, din prima propoziție, să îndeplinească alte două funcții sintactice decât cea din text. II. Scriere imaginativă Scrie o compunere de 10-12 rânduri, în care să vă prezențați cel mai bun prieten necuvântător. Nu uita să dai titlu compunerii! În compunerea
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
începutul anilor 80 ai secolului al XVII-lea, va ajunge ispravnic de Târgoviște) acestui neam până la moarte (s-a stins către sfârșitul veacului, cândva între 1693 și 1697). Ni-l putem închipui într-unul dintre palatele Cantacuzinilor, îmbrăcat cu dulamă trandafirie cu manșete și căptușeală galbenă, strâns cu un brâu albastru, peste care și-a pus un caftan îmblănit cu mâneci până la coate. Purta, probabil, șalvari, mești și papuci galbeni, iar pe cap își îndesa un ișlic de catifea, având și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]