1,736 matches
-
mine devin mai bun, mai drept, mai Înțelept, mai frumos. Devin profesor. Mă depășesc pe mine, transcend Într-o altă zare, Împrumut noi potențe, devin un fel de dumnezeu. „A preda, a preda bine Înseamnă a fi complicele unei posibilități transcendentale” (George Steiner). Nu că aș lua locul cui nu se poate lua, ci că aș da mâna, pentru o clipă, cu Creatorul. Cu oarece teamă, mă situez În inima unui mister, cel al creației. Devin, iată, creator: de alții și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
definibil din perspectivă prioritar culturală, având o dinamică specifică; Biserica este o instituție divino-umană, ce presupune o comuniune a credincioșilor Întru adorarea lui Dumnezeu, fiind determinată mundan ( Întrucât este o realitate vizibilă), dar având mai ales o legitimare de ordin transcendental, Întruchipând prezența efectivă a Divinității. În fond, membrii clerului, ca parte a Bisericii, sunt niște intelectuali, după cum și intelectualii fac parte din Biserică, În sens plenar. Problema trebuie pusă altfel: care este aportul intelectualilor la bunul mers al acestei instituții
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
S. Freud) sau a „arhetipurilor umanității” (E. Jung); i) un instrument de coeziune socială, o formă de conștientizare a imaginii unei societăți despre ea Însăși (E. Durkheim și școala funcționalistă); j) o formă de transmitere a unor revelații de ordin transcendental (de la teologii antici la cei moderni, de la orfici la poeții romantici ai secolului al XIX-lea, de la filosofi precum Plotin sau W. Schlegel la istorici ai religiilor precum M. Eliade sau W. Otto). Această poziționare culturală aparte ne ajută să
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de contestare a ordinii comune, carnavalul are profunde semnificații religioase - calendarul său este ancorat În calendarul sacralității creștine: Timpul carnavalului este caracterizat de relația dintre Dumnezeu și oameni și, din această cauză, sărbătoarea are tendința de a căpăta o semnificație transcendentală și universală. Începutul carnavalului se pierde În negura timpului, deoarece este legat de Întreaga umanitate. În mod analog, a gândi În temporalitatea carnavalului Înseamnă a gândi În termenii unor categorii atotcuprinzătoare precum păcatul, moartea, salvarea sufletului, mortificarea trupului, excesele și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ist. poeziei, IV, 174-179; Alex. Ștefănescu, Poetul specialist în poezie, RL, 1991, 10; Ulici, Prima verba, III, 74-76; Emil Mladin, Bad boy, RL, 1994, 43; Cornel Regman, Traian T.Coșovei, „Bătrânețile unui băiat cuminte”, JL, 1994, 43-48; Cristina Necula, Tăcerea transcendentală și singurătatea, CC, 1994, 12; Negoițescu, Scriitori contemporani, 122-126; Alex. Ștefănescu, Traian T. Coșovei ca fost teribilist, RL, 1995, 6; Dan Stanca, Poezie fără frontiere, VR, 1995, 3-4; Dicț. scriit. rom., I, 686-687; Alex. Ștefănescu, Exuberanța de altădată, RL, 1996
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
ei cari trebuiesc învățate teoretic și practic în vrun institut viitor destinat pentru formarea artiștilor dramatici. {EminescuOpXIV 367} {EminescuOpXIV 368} {EminescuOpXIV 369} [IMMANUEL] KANT [CRITICA RAȚIUNII PURE] 2258 Lectura a doua INTROD[UCEREA] EDIȚ[IEI] Î[NTÎ]IE IDEEA FILOZOFIEI TRANSCENDENTALE Experiența e fără-ndoială primul product pe care-l naște inteligența noastră prelucrând materia brută a impresiilor noastre sensuale. Prin asta ea este prima noastră magistră și, în cursul ei, atât de inepuizabilă în nouă învățături încît viața înlănțuită a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-a o feri de erori, ceea ce-i un câștig destul de mare. Orice cunoștință a noastră care se ocupă nu cu obiectele, ci cu maniera și modul nostru de-a cunoaște obiectele, cu noțiunile noastre apriorice despre obiecte, eu o numesc transcendentală. Sistemul unor asemenea noțiuni s-ar numi deci filosofie transcendentală. Dar și aceasta ar fi prea mult pentr-un început. Căci o asemenea știință ar trebui să conțină pe deplin atât cunoștința analitică cât și cea sintetică apriori, și este
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mare. Orice cunoștință a noastră care se ocupă nu cu obiectele, ci cu maniera și modul nostru de-a cunoaște obiectele, cu noțiunile noastre apriorice despre obiecte, eu o numesc transcendentală. Sistemul unor asemenea noțiuni s-ar numi deci filosofie transcendentală. Dar și aceasta ar fi prea mult pentr-un început. Căci o asemenea știință ar trebui să conțină pe deplin atât cunoștința analitică cât și cea sintetică apriori, și este pentru scopul nostru de o întindere prea mare, fiindcă noi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
departe, decât până unde-i de neapărată trebuință pentru a găsi în întreg cuprinsul lor principele sintezei apriorice, ca lucru 1 de căpetenie ce ne interesează. Această cercetare, ce n-o putem numi doctrină în sens propriu ci numai critică transcendentală, pentru că n-ar de scop lărgirea cunoștințelor noastre înșile [ci numai] reajustarea lor și care ar constitui o piatră de probă a valorii sau nevalorii tuturor cunoștințelor apriorice, este ceea ce ne ocupă în acest moment. Dacă celor vechi le-ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în afară de noi, nici poate să ni rămâie ascuns, drept care resursele sale vor fi îndestul de mici pentru a fi resumate pe deplin, a se judeca după valoarea sau nevaloarea lor și a fi supuse unei juste prețăluiri. II. ÎMPĂRȚIREA FILOZOFIEI TRANSCENDENTALE Filozofia transcendentală este ideea unei științe în socoteala căreia critica rațiunei pure are datoria de-a trasa planul în mod arhitectonic, adică din principie, cu deplină garantare a complectitudinei și siguranței tuturor pieselor cari constituiesc această clădire. Rezonul pentru care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nici poate să ni rămâie ascuns, drept care resursele sale vor fi îndestul de mici pentru a fi resumate pe deplin, a se judeca după valoarea sau nevaloarea lor și a fi supuse unei juste prețăluiri. II. ÎMPĂRȚIREA FILOZOFIEI TRANSCENDENTALE Filozofia transcendentală este ideea unei științe în socoteala căreia critica rațiunei pure are datoria de-a trasa planul în mod arhitectonic, adică din principie, cu deplină garantare a complectitudinei și siguranței tuturor pieselor cari constituiesc această clădire. Rezonul pentru care critica aceasta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
critica rațiunei pure are datoria de-a trasa planul în mod arhitectonic, adică din principie, cu deplină garantare a complectitudinei și siguranței tuturor pieselor cari constituiesc această clădire. Rezonul pentru care critica aceasta nu poate fi numită ea însăși filozofie transcendentală este numai acesta că, pentru a fi un sistem complet, ar trebui să conție și o analiză desăvârșită a toată cunoștința apriorică omenească. Drept că critica noastră trebuie să supuie vederei noastre în tot cazul o enumerare completă a tuturor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-nainte vor fi ușor de întregit daca vor fi stabilite mai întîi ca principie evidente ale sintezei și dacă-n vederea acestui scop esențial nu ni va lipsi nimica. Deci se ține de critica rațiunei pure tot ce constituie filozofia transcendentală, și ea este ideea complectă a filozofiei transcendentale, deși nu este această știință însăși; pentru că-n analiză nu merge mai departe decât până unde se cere pentru a putea dejudeca pe deplin cunoștința sintetică a priori. La împărțirea unei asemenea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi stabilite mai întîi ca principie evidente ale sintezei și dacă-n vederea acestui scop esențial nu ni va lipsi nimica. Deci se ține de critica rațiunei pure tot ce constituie filozofia transcendentală, și ea este ideea complectă a filozofiei transcendentale, deși nu este această știință însăși; pentru că-n analiză nu merge mai departe decât până unde se cere pentru a putea dejudeca pe deplin cunoștința sintetică a priori. La împărțirea unei asemenea științe trebuie să avem mai cu samă în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în ea noțiuni cari conțin în ele ceva empiric, ci ca cunoștința apriorică să fie cu desăvârșire curată. De aceea, deși principiele supreme ale moralității și noțiunile fundamentale ale acelorași cunoștințe sânt apriorice, totuși ele nu se țin de filozofia transcendentală, pentru că-n contextul ei ar trebui să se presupuie noțiunile plăcerei ș-a neplăcerei, arbitriului ș. a. m. m. cari-s cu toate de origine empirică. De aceea filozofia transcendentală este o înțelepciune a rațiunei pure, speculative numa. Căci toate cele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acelorași cunoștințe sânt apriorice, totuși ele nu se țin de filozofia transcendentală, pentru că-n contextul ei ar trebui să se presupuie noțiunile plăcerei ș-a neplăcerei, arbitriului ș. a. m. m. cari-s cu toate de origine empirică. De aceea filozofia transcendentală este o înțelepciune a rațiunei pure, speculative numa. Căci toate cele practice, întru cât conțin motive, se referă la simțăminte cari se țin de izvoarăle cunoștinței empirice. Voind a dispune împărțeala (împărțitura) acestei științe din punctul de vedere general al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și percepția (inteligența). Prin cea dentăi obiectele ni sânt date, prin cea de a doua cugetate. Întru cât senzualitatea ar conține reprezentații apriori cari ar constitui condiția sub care obiecte ne pot fi date, se ține și ea de filozofia transcendentală. Învățătura transcendentală a simțurilor ar trebui să se ție de prima parte a învățăturiii elementare, condițiile sub cari singur numai ni pot fi date obiecte precedând pe acelea sub cari ele se cugetă. [I. ÎNVĂȚĂTURA ELEMENTARĂ TRANSCENDENTALĂ] PRIMA PARTE A
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
inteligența). Prin cea dentăi obiectele ni sânt date, prin cea de a doua cugetate. Întru cât senzualitatea ar conține reprezentații apriori cari ar constitui condiția sub care obiecte ne pot fi date, se ține și ea de filozofia transcendentală. Învățătura transcendentală a simțurilor ar trebui să se ție de prima parte a învățăturiii elementare, condițiile sub cari singur numai ni pot fi date obiecte precedând pe acelea sub cari ele se cugetă. [I. ÎNVĂȚĂTURA ELEMENTARĂ TRANSCENDENTALĂ] PRIMA PARTE A ÎNVĂȚĂTUREI ELEMENTARE
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ea de filozofia transcendentală. Învățătura transcendentală a simțurilor ar trebui să se ție de prima parte a învățăturiii elementare, condițiile sub cari singur numai ni pot fi date obiecte precedând pe acelea sub cari ele se cugetă. [I. ÎNVĂȚĂTURA ELEMENTARĂ TRANSCENDENTALĂ] PRIMA PARTE A ÎNVĂȚĂTUREI ELEMENTARE TRANSCENDENTALE: ESTETICA TRANSCENDENTALĂ 1. Oricar-ar fi modul și mijloacele prin cari o cunoștință se referă la obiecte, totuși acela prin care ea se referă la ele nemijlocit și la care toată cugetarea țintește ca mijloc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a simțurilor ar trebui să se ție de prima parte a învățăturiii elementare, condițiile sub cari singur numai ni pot fi date obiecte precedând pe acelea sub cari ele se cugetă. [I. ÎNVĂȚĂTURA ELEMENTARĂ TRANSCENDENTALĂ] PRIMA PARTE A ÎNVĂȚĂTUREI ELEMENTARE TRANSCENDENTALE: ESTETICA TRANSCENDENTALĂ 1. Oricar-ar fi modul și mijloacele prin cari o cunoștință se referă la obiecte, totuși acela prin care ea se referă la ele nemijlocit și la care toată cugetarea țintește ca mijloc numai [e] intuițiunea. Această intuițiune are
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ar trebui să se ție de prima parte a învățăturiii elementare, condițiile sub cari singur numai ni pot fi date obiecte precedând pe acelea sub cari ele se cugetă. [I. ÎNVĂȚĂTURA ELEMENTARĂ TRANSCENDENTALĂ] PRIMA PARTE A ÎNVĂȚĂTUREI ELEMENTARE TRANSCENDENTALE: ESTETICA TRANSCENDENTALĂ 1. Oricar-ar fi modul și mijloacele prin cari o cunoștință se referă la obiecte, totuși acela prin care ea se referă la ele nemijlocit și la care toată cugetarea țintește ca mijloc numai [e] intuițiunea. Această intuițiune are loc însă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de aceea drept că materia tuturor fenomenelor ni-i dată a posteriori, forma lor însă trebuie să fie pentru ele toate a priori în sufletul nostru și să poată fi considerată aparte și deosebit de orice simțire. Numesc pure (în înțeles transcendental) toate reprezentațiunile acelea în care nu se află nimic ce s-ar ținea de simțire. Drept care forma pură a intuițiunilor sensibile în genere vom trebui s-o găsim apriori în sufletul nostru, în care privim toată diversitatea fenomenelor în raporturi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aparțin intuițiunei pure, care-și are locul apriori în suflet ca o formă numai a sensibilității chiar și fără un obiect real al simțurilor sau simțirei. {EminescuOpXIV 377} {EminescuOpXIV 378} O știință despre toate principiele sensibilității apriorice o numesc estetică transcendentală Trebuie așadar să fie o asemenea știință care să constituie partea întîia a învățături elementare, în antiteză cu aceea care conține principiele cugetărei pure și se numește logică transcendentală. În estetica transcendentală vom izola așadar mai întîi sensibilitatea, prin aceea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
378} O știință despre toate principiele sensibilității apriorice o numesc estetică transcendentală Trebuie așadar să fie o asemenea știință care să constituie partea întîia a învățături elementare, în antiteză cu aceea care conține principiele cugetărei pure și se numește logică transcendentală. În estetica transcendentală vom izola așadar mai întîi sensibilitatea, prin aceea că vom (secreta, secerne) discompune toate câte și cugetă la ele inteligența prin noțiunile sale, ca să nu ni rămâie decât intuițiune empirică. A doua, vom mai sustrage de la ea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
despre toate principiele sensibilității apriorice o numesc estetică transcendentală Trebuie așadar să fie o asemenea știință care să constituie partea întîia a învățături elementare, în antiteză cu aceea care conține principiele cugetărei pure și se numește logică transcendentală. În estetica transcendentală vom izola așadar mai întîi sensibilitatea, prin aceea că vom (secreta, secerne) discompune toate câte și cugetă la ele inteligența prin noțiunile sale, ca să nu ni rămâie decât intuițiune empirică. A doua, vom mai sustrage de la ea tot ce aparține
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]