433 matches
-
manieră, încât să alegem să contribuim (mai degrabă decât să nu o facem), din colțisorul nostru cultural particular, vizibili sau încă nu din perspectiva culturii academice dominante la nivel mondial (americană, în special pe domeniul Științelor comunicării) la efortul de transcendere a granițelor simbolice determinate cultural ale domeniului, efort inițiat de cei trei editori și pe care aceștia îl lasă, în baza textelor cu care și-au documentat experiențele, moștenire generațiilor viitoare. Interesul editorilor lui Our Voices în fiecare dintre noi
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
decât că este necesar să fim conștienți de faptul că, la fiecare pas, criticul riscă să "cadă de pe bârnă". Cu alte cuvinte, există pericolul constant și continuu ca, în aventura intelectuală pe care și-a propus-o, Campbell să riște transcenderea acelor limite fine care îi definesc "locul de manevră". Dincolo de aceste metafore, deci, să fim, împreună, conștienți, pe tot parcursul lecturii ce ne așteaptă, de faptul că nu judecăm oamenii în această situație, ci discursurile (desigur, din perspectiva morală din
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
exclusiv între numeroasele loialități, identități și interese ce există într-o lume aflată în globalizare (vezi Devetak 2003; Waller și Linklater 2003). Forme de mediere mai corecte și mai complexe pot fi dezvoltate, susține Linklater (1998: 60, 74), doar prin transcenderea "fuziunii distructive" realizate de statul modern și prin promovarea unor comunități de dialog mai largi. Efectul general ar fi, prin urmare, de a "de-centra" statul în contextul unei forme de organizare politică mai cosmopolite. Aceasta necesită ca statele să
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cazul problemelor noi, scrise de Ana Blandiana, unui model interior de autotextualizare prin respingere: respingerea limbajului, respingerea erotismului, respingerea vieții. Această negare face posibilă supraviețuirea, deși, uneori, în ciuda declarațiilor evidente, nu supraviețuirea textului o interesează pe poetă, ci supraviețuirea trupului. Transcenderea dorinței de a trăi în trup pare să fie scopul scrierii, detașarea de corp și, prin aceasta, victoria asupra lui. Toate se înscriu, într-un șir existențial, în care, dincolo de dorință, se află o altă dorință, dincolo de text, se găsește
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este sugerat printr-un peisaj dezolant: "E toamnă pe pământ și-n cer/ E iarnă grea: de-atâta amar de vreme/ Nu mai trimite iarna peste mări/ Decât bubuituri și jale și blesteme". Ni se pare că trecerea prin purificare, transcenderea materiei presupune la Ioan Alexandru o cale în spirală, urcând astfel în cercuri spre înalt, într-un univers de joc apocaliptic, reminiscențe, cum remarcă Ion Pop, din lectura romanticilor germani; trimiterea la Hölderlin,("Der Ister",) semnifică "călătoria locului" unitatea călătoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trăgându-și teoria semnificației sale de la libertate. Ce ne facem cu cei pentru care a munci reprezintă unica distracție? * Filmele ne sparg măsura posibilului. Însă și legendele făceau asta, semn că de ceva vreme ne mișcăm pe aceeași orbită a transcenderii de sine; asta ar putea să însemne că ne vrem altfel decât suntem. * Existența noastră este dominată de manipularea tehnologiei contemporane, rămânându-ne tot mai puțin timp pentru a ne gândi la Dumnezeu. Poate că ar fi mai nimerit ca
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Editura Helicon, Timișoara, 1996). În descendența recunoscută, Emilian Marcu celebrează un eros împărțit, egal, între carnal și spiritual, în care vede o modalitate eficientă de transcendere a terestrului. În mai multe rânduri, feminitatea este asociată, blagian, luminii, așadar vieții și cunoașterii ("Pe-aprinse palisade te zdrențuie lumina" sau "Ascunde-ncet lumina-n căușul palmei tale/ Cât iarba din privire va da în spic tăcut/ Absente răni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de spini/ enigmatică,/ floarea ciulinului, alb-liliachie,/ trufașă,/ doar sieși în parfumul amar/ mă subjugă/ ca un tropot de cai liberi,/ sălbatici,/ din amintirea câmpiei". Comentând versuri similare, Cristian Livescu nota, inspirat, că "Poezia aceasta se hrănește din interjecția culorii, din transcenderea instantanee a nuanțelor care se proiectează în noi, selectându-și sentimente și combustii imaginare. Tocmai această răsturnare de realuri, prin care densitatea de tonuri migrează spre trăiri și cuvinte, face să existe această aventură lirică jubilativă, venită din perspectiva experienței
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
participă la întărirea sentimentului mesianic. De la souffrance à la pensée, ca în eseul lui Jean-Albert Weil, iată o relație legitimă și un sens al mișcării în istorie. Suferința colectivă îndeosebi capătă un rost moral și o valoare metafizică, ea fiind transcendere în absolut, mântuire. Nimeni n-a formulat poate mai bine ca Bălcescu acest paradox al suferinței: "Adesea, din covârșirea răului iese binele". Conversiunea suferinței în energie revitalizantă ține, fără îndoială, și de acea psihologie de retardatari ilustrată mai ales de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
S-ar părea că ne aflăm, în cazul Economiei, în fața unei ciudățenii instalate în configurarea cogniției pentru a ne îndepărta de sau a renunța la reflexivitate. Ceva nu se leagă în modul în care suntem obișnuiți să vedem înlănțuirea și transcenderea de sensuri, atunci când analizăm cogniția economică. Căile tipurilor de economie par mai degrabă divergente cu înțelegerea noastră croită să vadă convergențe. Parcă ar fi vorba despre o cogniție pe dos, destinată să întemeieze enunțuri pe invers, în perspectivă negativă, ca
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
desemna o calitate înnăscută, moștenită pe calea sângelui, deci în mod natural (physis), concepție specifică aristocrației, pentru a desemna ulterior o calitate care poate fi dobândită prin paideia, devenită techné. Referitor la această evoluție, Werner Jaeger scria: "Scopul urmărit era transcenderea principiului aristocratic al unei educații privilegiate, care considera areté accesibilă numai celor care o aveau în sângele de origine divină". (Jaeger, 2000, p. 216) Această transcendere a constituit ținta și realizarea mișcării sofiste, pentru care "acordarea în masă a drepturilor
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
prin paideia, devenită techné. Referitor la această evoluție, Werner Jaeger scria: "Scopul urmărit era transcenderea principiului aristocratic al unei educații privilegiate, care considera areté accesibilă numai celor care o aveau în sângele de origine divină". (Jaeger, 2000, p. 216) Această transcendere a constituit ținta și realizarea mișcării sofiste, pentru care "acordarea în masă a drepturilor civile" impunea ca noua areté să fie una politică: "în concepția greacă (de fapt a unora dintre sofiști n.a.), această educație este exclusiv politică", iar paideia
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în discursul hipertehnologizării. Sunt criticate în principal pozițiile radicale, neocarteziene, ale transumaniștilor, situate la limita spiritualismului tehnologic, de pe linia postumanului promovat de Katherine Hayles. Astfel, teoriile lui Hans Moravec, Marvin Minsky sau Ray Kurzweil sunt chestionate în ambițiile utopice de transcendere cu orice preț a limitelor umanului, de destrupare și de privilegiere a minții umane artificializate asupra trupului „demodat” și dispensabil. Direcția simulaționismului (de tip Bostrom și Daintonă este încadrată în același registru discursiv criticabil, prin ambiția postulării faptului că mintea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a străduit să demonstreze că este mai mult decât o simplă mașină, fie grație raționalității, fie prin argumentul afectivității. Rezumând, ambiguitatea diacronică a metaforei mașinii în raport cu umanul a desemnat fie servitudinea omului în fața intrumentelor, fie capacitatea demiurgică a omului de transcendere a limitelor naturii, fie oglinda destinului tragic al individului-prizonier în închisoarea legilor implacabile, fie puterea subiectului de a se elibera de lanțurile necesității. Aceste conotații istorice ale mașinii și-au pierdut din intensitatea expresivă și funcțională în momentul emergenței unor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lipsite de idealurile normalității clasice, hibride și disproporționale, dezintegrate și nesimetrice, ieșite din tiparele socialului: cyborgi neadaptați, având o corporalitate transmutată și o interioritate coșmarescă, aspirând însă la integrarea umană și la spiritualitate (precum replicanții, Terminatorul, Robocopul, androiziiă. Încercarea de transcendere a limitelor tehnoștiinței este văzută în această ilustrare ca o întoarcere nefastă împotriva propriului demers, ca o tentativă de „răzbunare” a naturii sau ca o „revoltă” a produselor tehnologiei, ca în perspectivele ficționale distopice de tip cyberpunk. Astfel că majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vedere este unul al includerii și al recuperării, sugerând conviețuirea biologicului și a artificialului, a umanului și a altor specii în spațiul virtual, mai degrabă decât al excluderii și al rupturii. Postumanul, în varianta moderată a acestui capitol, nu consemnează transcenderea umanului sau substituirea lui (precum în variantele extreme, filosofice, științifice sau culturaleă, ci se raportează permanent la condiția umană, la corp și conștiință, la dorință și amintire etc. În această perspectivă, postumanismul nu este antiumanism, chiar dacă consemnează „sfârșitul” unei anumite
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și a nemuririi. Acest tip de ideologie tehnoreligioasă, născută din imaginația scriitorilor cyberpunk și extinsă propagandistic în legătură cu cyberspațiul prin intermediul Internetului, constituie un hibrid teoretic ciudat și monstruos, posibil de încadrat sub emblema cybervizionarismului. Având în vedere problematica eliberării sau a transcenderii condiției umane limitate și efemere, realitatea virtuală a cyberspațiului a devenit toposul tehnoideologic prin care se propulsează perspectiva utopică a paradisului religios (vezi Wertheim, 1999, pentru o analiză critică a perspectivelor cvasireligioase asupra cyberspațiuluiă. Dacă pentru Bukatman, cyberspațiul este un
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în dimensiunile de corporealitate și de identitate, ca o conlucrare între conștiință și trup: precum identitatea nu se poate reduce la corpul material, aceasta nu poate subzista fără un substrat material, în cazul de față trupul (postăuman. Astfel că idealul transcenderii și al imaterializării corpului este combătut în versiunea unui postumanism circumspect și echilibrat, care dorește a regândi umanul (ansamblul minte-trupă în forme reconstruite. Pretențiile omnipotente de descărcare a minții umane dincolo de trup, sau cele care celebrează posibilitatea existenței ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
raționalism, de fenomenologie și tehnicism, un hibrid (uneori monstruosă între sensibilitatea corporală postmodernistă și raționalitatea științifică modernistă. Postumanismul temperat critică idealismul transumaniștilor care încearcă să se desprindă de granițele corporale și mintale ale ființei umane. Mai degrabă decât să însemne transcenderea corporealității fizice, ontologia postumană hibridizează fizicul și computaționalul în condiția virtualității. Acest tip de ontologie nu țintește la evadarea din spațiul și trupul fizice și la obținerea stadiului imaterial, nu promite eliberarea eului de limitele corporale și nu aspiră să
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
exprimă o dorință de modificare corporală, voința de a se singulariza și de a-și personaliza învelișul carnal sau, dimpotrivă, de a aparține unui grup social sau etnic. Simbolic se poate întrezări și un act spiritual: control asupra corpului și transcenderea durerii fizice, sau un act afectiv. În mod evident, partea din corp tatuată sau găurită nu este neutră, la fel ca alegerea motivului sau a formei. La nivel psihologic, în afară de funcțiile citate înainte, tatuajul, piercingul și scarificarea fac parte din
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dramatic al românului modern 103 2.1.2. Comedia urbană și Pariziana-spectacol 110 2.1.3. Spectacolul Puterii sau guvernarea din culise 120 2.1.4. Viața că spectacol în scenariul românesc 130 2.2. Stratageme de afirmare ale Parizienei: transcendere a stereotipiei 137 2.2.1. Scene mondene sau aparente ritualizate 141 Scenă la teatru 142 Bălul că spectacol 143 Plimbarea 145 Călătoriile 146 Scenă la hipodrom 148 Scenă la cumpărături 149 Jocul 151 Activitatea filantropica 152 2.2.2
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în text evenimentul prin organizarea scandalurilor, spectacolului, fenomenului etc152. Această proiectare a Parizienei într-un rol se poate califica drept autoficționalizare. Ea poate fi înțeleasă ca semn al unei eliberări a sinelui identitar de stereotipurile epocii. Sfidarea legii morale și transcenderea canonului constituie programul ei existențial. Femeia pariziana impune societății o viziune nouă asupra rolului, obligațiilor, posibilităților, capacităților, ocupațiilor și spațiilor feminine. Experiențele majore ale personajului Parizienei sunt legate de dominarea, în plan intim, prin seducere și dominarea, în plan social
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pe parcursul aproape întregului secol al XIX-lea schimba schemă, intrigă romanesca și relațiile dintre personaje. În această perioadă de tranziție, de prefaceri rapide, de ascensiuni grăbite, rolul și destinul femeii se schimbă decisiv. 2.2. Stratageme de afirmare ale Parizienei: transcendere a stereotipiei Mediul social și privat din toate timpurile dictează un anume tip de pattern comportamental, spațial, genurial. Românul, foiletonul, teatrul secolului al XIX-lea tratează toate dilemele legate de femeie de pe pozițiile moralei burgheze dominante. Spre deosebire de ocupațiile masculine, măi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de efect deosebit. În spațiul parizian, impregnat de mitul dragostei, întâlnirea este inevitabilă. Savoarea imaginilor contemporanilor și ale romancierilor transmite emoția întâlnirii cu o ființă deosebită. Pariziana este o surpriză care destabilizează și fascinează. Întâlnirea cu o Pariziana este asemenea transcenderii miraculosului în cotidian. Trecătoarea din faimosul sonet al lui Baudelaire poate să servească, în cazul de față, drept exemplu-tip: privirea să transmite un șoc306. Nimic nu atrage și nu excită că întâmplarea, atât de legată de capitală și de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
omenească. Legătura energetică a omului cu formele anterioare de actualizare a energiei este necesară, dar este tot la fel, pentru păstrarea identității de sine, și trecerea dincolo de această determinare. Un fapt anterior personalității, anume conștiința, devine, la om, instrument de transcendere a constrângerilor pe care le crează chiar realitatea energetică în evoluția sa. Este vorba, desigur, despre o transcendere îngăduită de însuși "programul" energetic al lumii, de vreme ce impulsul ca și tehnica depășirii lumii date sunt forțe care se nasc din formele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]