464 matches
-
a creativității, pe realizarea unei imagini și identități proprii. Practica sa artistică se află în legătură cu o estetică a excesului și chiar și în prezent Madona continuă să violeze granițele a ceea ce este în mod obișnuit permis, să submineze și să transgreseze limitele stabilite în domeniul artei și al modei. În acest sens, presupusa latură postmodernă a Madonei pune în mișcare o estetică pop modernistă. Căci o evaluare mai bine documentată din punct de vedere teoretic a fenomenului Madona ar putea pune
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
filmul din 1991 Truth or Dare, Madona își descrie opera folosind termenul "artistic", afirmînd că refuză să facă vreun compromis în privința integrității sale artistice. Ea a mai arătat că dorește să continue să "acționeze", să aibă o atitudine "politică", să transgreseze limitele stabilite și să creeze opere de artă noi, cu caracter novator toate acestea fiind obiective și valori estetice moderniste care o prezintă ca pe un artist cu conștiință artistică 17. Ca atare, am putea pe de o parte să
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mod caracteristic artei de avangardă, Anderson pune întrebări referitoare la ce este în realitate arta și în special muzica și spectacolul muzical. Ca și John Cage, Anderson pare să sugereze că sunetul însuși poate fi considerat muzică și că el transgresează orice graniță în muzică, aducînd laolaltă sunete familiare și altele noi, produse prin mijloace electronice. În mod similar, Home of the Brave combină numerele muzicale cu narațiunea, cu fragmente din viața de zi cu zi, cu elemente de dramă și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în psihologia mulțimilor: mai întîi forța ideii de care depinde totul, apoi trecerea imediată de la imagine la act și, în sfîrșit, confuzia între realitatea resimțită și realitatea sugerată. Ce putem conchide de aici? În hipnoză, medicii trec dincolo de conștiința personală, transgresează domeniul rațiunii și al sentimentelor clare pentru a accede la o arie a psihismului inconștient. Acolo se face simțită cu putere influența memoriei profunde, asemenea unei iradieri provenite de la o sursă anume. Ca și cum individul, o dată cufundat în somn, întoarce spatele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
24 de ani, are deja o mare experiență literară și devine editorul revistei New Worlds. El publică, în revista lui, o literatură SF "diferită", care ia în calcul un nou raport între realitatea socială și literatură, intervenind în actualitate și transgresând tabuurile proprii genului, de exemplu abordând sexualitatea. Noua abordare este vizibilă, de pildă, în unele texte de Ballard, care vor fi ulterior reluate în Atrocity Exhibition ⁄ Expoziția atrocităților (1970). New Worlds propune deci o literatură SF originală: texte experimentale inspirate
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
lui de suveranitate, provin din natura Ecclesiei, care îi conferă funcții precise, cuprinse în anumite domenii de activitate. Cu alte cuvinte, s-a acordat autonomia Bisericii pentru simpla rațiune că această instituție, administrând și organizând bunuri și puteri spirituale, care transgresează, prin natura lor, "veacul", nu poate rămâne sub conducerea statului, care este o ființă "seculară". Autonomia rezultă din necesitatea firească a Bisericii de a trage o linie netă de demarcație între sacru și profan, de a împiedica intervenția mundanului în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
la cel pneumatologic implică repoziționarea spre aspectul luminii necreate pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se asociază cu vederea eshatologică. Sinteza palamită desăvârșește tradiția patristică, transgresând dualismul maniheist dintre sensibil și inteligibil. Dumnezeu se revelează creaturii în plinătatea Sa, fără a fi vorba de o cunoaștere intelectuală sau sensibilă. Limita este între creat și increat; cu alte cuvinte, aceasta nu înseamnă reducerea sensibilului la inteligibil sau
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
asupra sa". Nu se poate înțelege semnificația profundă a acestei culturi a Duhului fără a ne raporta la o valoare esențială a creștinismului, la atributul său primordial, libertatea credinței. În forma mistică a cunoașterii, realismul scoate omul din lumea vizibilă, transgresând indistincțiile dintre exterior și interior și situând ființa în orizontul arhetipurilor. În plan uman, potrivit concepției lui Petre Țuțea, Realul nu se identifică cu obiectul cunoașterii fenomenalismul kantian, ficționalismul -, iar sub raport mistic, Realul echivalează cu Adevărul Unic. Iată de ce
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
esența nu permit cunoașterea realității externe. Realitatea externă presupune condiția gnoseologică a universului, iar universul semnifică însăși această realitate externă, realizată sub semnul spațio-temporalității. Din punct de vedere ontologic nu din perspectiva cunoașteriii -, universul implică totalitatea corpurilor și puterilor care transgresează capacitatea subiectului cunoscător (ființa umană). Astfel, din subiect cunoscător, ființa umană devine obiect, sub raport metafizic, esențial, în această problemă a universului. Transcendența implică întotdeauna existența a doi termeni în proces: ceva care transcende față de ceva care este depășit. În
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o libertate absolută a omului. Precum am văzut, libertatea presupune posibilitatea de a alege între mai multe opțiuni, înainte ca faptul să se fi produs. Libertatea își are limitele ei, care sunt indicate de natura umană. În consecință, tot ceea ce transgresează normalul, natura umană, poate să fie interzis, fără însă ca aceasta să reprezinte un atentat la libertate. Se manifestă mereu o reacție a normalului, ceea ce arată limitele în care se exercită libertatea. Într-o societate normală nu se restricționează niciodată
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
libertate fără posibilitatea de alegere și nu există alegere înainte de acțiune. Cu alte cuvinte, alegerea se realizează înainte de act, atunci când acesta există ca posibilitate. Dacă acceptăm că domeniul posibilității este domeniul naturii, atunci libertatea constituie o caracteristică a naturii. Dacă transgresăm domeniul posibilului și ne plasăm în domeniul actului, atunci libertatea nu mai e posibilă, ceea ce ar putea semnifica că Dumnezeu, când este un act, nu este liber, ceea ce este iar fals3. Prin urmare, libertatea presupune posibilitatea în sensul unei legi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
monahismului românesc, constituie un îndreptar creștin fundamental în ceea ce privește relația dialogică dintre călugăr și fiul duhovnicesc. Se spune că cea mai scurtă scrisoare de tipul "eo, - i" ar aparține unor filosofi. Epistolele "Părintelui de la Marea Neagră", cum este denumit Părintele Arsenie Papacioc, transgresează limitele comunicării laconice a celor doi filosofi care au scris cea mai scurtă scrisoare din lume, transpunând în limba română unitatea specifică concret/abstract, destinată Kairos.-ului, de deschidere a transcendenței către sufletul ființei. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
proprietate și avere decât cele existente în regimul socialist. În acest sens, trei mecanisme majore sunt de luat în considerare: polarizarea în ceea ce privește averea, calitatea vieții și statutul social (marginalizare și chiar excludere socială), acest criteriu având tendința de a-l transgresa pe cel al școlarității; migrația externă, definitivă sau pendulatorie, care poate fi și un factor compensator vizavi de primul mecanism; gradul general de școlaritate, în special de pregătire universitară pe ansamblul populației, aflat în creștere. La intersecția acestor mecanisme, consensualesau
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
o contradicție în ce privește consecințele retragerii imediate din Vietnam. Președintele s-a referit, pe larg, la acestea, așa cum ne amintim din secțiunea precedentă a lucrării de față. Însă, zice Campbell -, iar pentru noi este suficient să observăm că, încă o dată, criticul transgresează, nepermis, granițele criticismului retoric de factură etică date fiind cifrele referitoare la corpurile armatelor nord și sud-vietnameze și a Vietcong-ului, pe care autoarea le menționează în analiza sa, bineînțeles, extragându-le din alte surse, strategia preferată de Nixon pare să conducă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
exprimă cât se poate de tranșant în privința posibilităților criticismului retoric ca atare: în ce privește dimensiunea sa, atât de necesară, etică, criticismul retoric nu trebuie să depășească anumite limite. Cum ne reamintim, din discuția pe marginea studiului lui Campbell, faptul că autoarea transgresează, nepermis, limitele respective, fac ca demersul său critic să poată fi chestionat ca atare, astfel că valoarea sa euristică scade. Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere faptul esențial care îl determină pe Edwin Black să traseze acea
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
cum se exprimă Deleuze și Guattari, a cărei funcție este definită de procesul de capturare și trasare a frontierelor. Cel din urmă, deteritorializarea, este asociat cu extrem de mobila logică a nomadismului a cărei funcție este definită de abilitatea de a transgresa frontierele și de a evita capturarea într-o formă-Stat. Primul concept se exprimă prin dorința de identitate, ordine și unitate, celălalt prin dorința de diferență, fluxuri și linii de mișcare. "Prozaica politică", în favoarea căreia argumentează Campbell și alții, utilizează acest
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
condiționeze domeniul acțiunii internaționale a statelor. Oricât de importante ar fi aceste intuiții, constructiviștii mai trebuie să vadă și relevanța lor pentru înțelegerea politicii normative a terorismului transnațional. Asemeni multor ONG-uri umanitare, organizațiile teroriste transnaționale operează în spațiul social transgresând frontierele statelor și, ca și aceste ONG-uri, grupuri precum Al-Qaeda folosesc forme de persuasiune morală și politici simbolice pentru a redefini termenii discursului politic, afectând interesele și acțiunile statului. Noutatea și magnitudinea violenței pe care ele o declanșează ne
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de "metafora succesivă". El atribuie acest concept scrierilor suprarealiste, în care funcționează dicteul automat, înțelegând prin metafora succesivă o înlănțuire de proximitate a metaforelor, una renăscând din cealaltă 37. În completare la această definire, Paul Ricoeur vorbește despre "metafora vie". Transgresând definirile restrictive anterioare 38, el va adopta un punct de vedere hermeneutic, care-l va duce la elaborarea conceptului de "metaforă vie", metaforă care produce sens la nivelul discursului luat ca întreg. Având acest arsenal stilistic, precum și modelul analitic deconstructivist
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
largă măsură de nuanțata analiză regizorală a unui text ce oferă sugestii vii și interesante. Jocul atât de mobil al celui dintîi, conjugînd ambiguități și contraste, se sedimentează într-o compoziție al cărei pitoresc este lesne transfigurat în stare ce transgresează tipologia psihologică, angrenînd orizonturile ireductibile la caracter ale condiției umane. Este, după cele mai numeroase și avizate opinii, cea mai de sus creație, sub aspectul registrului artistic, a actorului Constantin Popa. În ce ne privește, o situăm, totuși, pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
descinde dintr-o tradiție literară franceză unde, alături de maeștri ca Céline sau Louis Calaferte, Îi regăsim pe protagoniștii valului sexual textualist din anii 1970, Monique Wittig sau Tony Duvert. Față de literatura ultimilor, Însă, cea din Baise-moi nu ține atît să transgreseze limitele limbajului sau să depășească nietzschean literatura: narațiunea curge clasic, frazele scurte sînt expresia unei convingeri - și convenții - naturaliste, care ambele ajută scriitoarea să culeagă laurii unui succes imediat și sigur. Roman-hit, Baise-moi e făcut parcă pentru topurile din zilele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
supraveghează de la distanță pe Sade, care, la rândul său, îi supraveghează pe actori. Între aceste două dispozitive puternic teatralizate, agentul de legătură nu poate fi decât directorul ospiciului care, prin însuși statutul său, „supraveghează”. El este singurul care poate să transgreseze limitele și să treacă de la un cadru de supraveghere la altul, căci este socotit a priori îndreptățit să controleze această subtilă „mise en abyme”, în care privirile și funcțiile de reprezentare sunt strict distribuite. Directorul se erijează în garant al
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mila. Ne aflăm În fața a două atitudini exemplare din punct de vedere psihologic și moral: admirația care glorifică și sfâșierea care condamnă prin suferință. Dar nici eroul și nici tragicul nu mai sunt persoane. Ele devin În această situație personaje. Transgresând realitatea, ele nu mai pot fi reale, pentru că se raportează exclusiv la aventura umanului, care se identifică cu valorile unice și exclusive pe care le ilustrează. Personajul, spre deosebire de persoană, Încetează de a mai fi antinomic, de a mai avea contraste
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la urma urmei, atît de surprinzător. Cuvintele trei și trans au aceeași rădăcină etimologică: "trei" înseamnă "transgresia lui doi, ceea ce merge dincolo de doi". Transdisciplinaritatea este transgresia dualității opunînd cuplurile binare: subiect-obiect, subiectivitate-obiectivi-tate, materie-conștiință, natură-divin, simplita-te-complexitate, reducționism-holism, diversi-tate-unitate. Această dualitate este transgresată de unitatea deschisă ce înglobează și Univers și ființă umană. În viziunea transdisciplinară, pluralitatea complexă și unitatea deschisă sunt două fațete ale uneia și aceleiași Realități. Terțul ascuns, în relația sa cu nivelurile de realitate, este fundamental în înțelegerea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
unghi, se poate spune că ceea ce îl deosebește pe intelectual în economia de ansamblu a cetății e însușirea lui de a emite idei și a prevedea, pe cât posibil, desfășurările viitoare. Destinul său e să se afle mereu înainte, să-și transgreseze timpul, să muște, cum spunea Eliade, din eternitate. Trăind "sub vremi", el e chemat a le depăși mereu, altfel nu devine ceea ce trebuie să fie și cade sub incidența neantului. Utopia lui e într-un fel și anacronie. Prezența continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
documentologic. Totul interesează pe istoric, tot ce poate contribui la cunoașterea dramei omului în timp și spațiu. Propria lui devenire, egoistoria, intră de asemenea în ambițiosul său proiect cognitiv. E un fel de a sparge vechile prejudecăți scientiste și a transgresa vechile mărginiri, pentru a extinde la nesfârșit teritoriul dilematic al acțiunii sale. Cronica, XXV, 12 (23 martie 1990), p. 1 24 IANUARIE, AZI Ca în fiecare an, gândul ne poartă și acum spre acea zi unică din istoria noastră, când
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]