1,894 matches
-
structură culturală au fost amplificate de numeroși factori conjuncturali cu acțiune temporară și punctuală. Se aștepta doar evenimentul declanșator pentru normalizarea presiunii și mijlocul tehnic pentru realizarea acesteia. De asemenea, românii au împrumutat de la etnicii germani, conviețuind în diferite comunități transilvănene, o serie de elemente cuturale de specificitate a stilului de muncă: constanță, seriozitate, perseverență și angajament, adică un „comportament liniar”. Ele se materializează în construcții persistente și stabile, inclusiv la nivel organizațional și relațional. Trăsăturile menționate se vor remarca în
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
rute care nu se înscriau în standardul axei sud-nord, cum ar fi destinația Saarbrucken, ca și o acoperire judicioasă a vestului Germaniei, au făcut diferența față de concurenți. Dacă la început călătorii mergeau „cu treabă” în Germania și proveneau din județele transilvănene, spre sfârșitul deceniului trecut interesul pentru statele sudice a început să fie semnificativ, în special în județele din Moldova afectate de o rată mare a șomajului. Profilul clientului s-a modificat semnificativ, componenta economică devenind și mai importantă. I.4
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
Gazeta a fost totuși criticată de T. Maiorescu, odată cu celelalte jurnale românești din Imperiul austro-ungar, pentru exagerări etimologiste și forme străine de spiritul limbii noastre. În primii ani de apariție, la C. au scris mulți dintre cei mai cunoscuți literați transilvăneni ai epocii. Spre deosebire însă de „Gazeta de Transilvania” sau de „Familia”, Sigismund V. Pop și Al. Roman nu au avut intenția să facă din gazeta lor organul unei orientări literare precise, așa cum nu-l făcuseră nici organul unei direcții
CONCORDIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286354_a_287683]
-
cei doi scot la Târgoviște, în tipografia lui Dimitrie Liubavici, în care s-au și format, un Triod-Penticostar slavonesc, iar un an mai târziu, C. se stabilește definitiv la Brașov. Până în 1583 el a tipărit aici sau în alte orașe transilvănene numeroase cărți religioase în slavonă și română, fie la cererea oficialităților locale, fie la solicitarea domnilor sau mitropoliților din Țara Românească și Moldova, fie din proprie inițiativă. Între acestea se numără și variantele românești ale principalelor scrieri ale cultului ortodox
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
de De Camellis, C. încerca, în cea de a doua, mai cu seamă clarificări de ordin confesional; dintr-o necesitate, resimțită, poate, din nevoia de a apăra - cu argumente în parte preluate de la Inocențiu Micu-Klein - poziția acelei pături de intelectuali transilvăneni care vedea în compromisul asumat (tinzând a reface, prin biserică și școală, drumul arhetipal, relația cu Roma alma mater) un mijloc de emancipare și renaștere națională. Ca mai toți cărturarii clerici din generația de preiluminiști ai Blajului, îmbrățișa aspectele de
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
Andrei Bârseanu. Omul și opera, Sibiu, 1930; George Lăzărescu, Andrei Bârseanu, București, [1940]; Mihail Robea, Andrei Bârseanu folcloristul, LL, 1960, 261-276; Bârlea, Ist. folc., 297-298; Dicț. lit. 1900, 94-95; Adrian Fochi, Centenarul unui act fundamental de cultură: antologia de folclor transilvănean a lui J. U. Jarník și Andrei Bârseanu, REF, 1985, 152-155; Iordan Datcu, O carte a Blajului, T, 1985, 11; S. Fl. Marian și corespondenții săi, București, 1991, 82-84; Țepelea, Rememorări, 132-133; Datcu, Dicț. etnolog., I, 81-83; Dicț. analitic, I
BARSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285657_a_286986]
-
Drept din Sibiu, ajutat materialicește de prieteni și de foști elevi. Odată cu izbucnirea revoluției din 1848, ia parte activă la toate evenimentele, fiind unul dintre conducătorii revoluționarilor din Transilvania. La 24 și 25 martie alcătuiește două înflăcărate proclamații către românii transilvăneni, care cunosc o răspândire imediată. La 14 mai, rostește în catedrala din Blaj un amplu discurs, îndemnându-și conaționalii la luptă pentru dobândirea libertății naționale și sociale și luând atitudine împotriva nobilimii maghiare. Tot el citește jurământul solemn al revoluționarilor
BARNUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
declamatorii, romantice, sunt găzduite de „Gazeta Transilvaniei” (1900). Va continua să publice, în diferite periodice, cu deosebire proză scurtă, în care sunt relatate, aparent fidel, întâmplări obișnuite. Multe povestiri stau sub semnul amintirii, teren prielnic meditației și regretelor. Lumea satului transilvănean îi oferă material bogat, permanențele etice ale acestui microunivers - dreptatea, adevărul, onestitatea, compasiunea - fiind frecventate în spirit sămănătorist. Eresuri și răsfrângeri ale fantasticului din basmele auzite în copilărie, timide introspecții psihologice, note, uneori prea apăsate, de umor sau de duioșie
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
și comerțul petrolului, membru în comitetul Societății Presei, în comitetul Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor. În anul 1895, este numit director și, în 1916, guvernator al Băncii Naționale, calitate în care a acordat sprijin material mai ales revistelor transilvănene. A donat o bibliotecă orașului Turnu Severin. Preocupările sale au mers spre domenii diverse, ca economie politică, demografie, drept, istoria culturii, fără a străluci însă în vreunul dintre ele. B. și-a dobândit notorietatea prin activitatea de folclorist, pe care
BIBICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285722_a_287051]
-
lui N. Iorga, adversar recunoscut al noilor tendințe în poezia românească. Partea de cultură se concentrează asupra tradițiilor progresiste, datorate activității unor personalități și asociații culturale. Un domeniu bine reprezentat în revistă este acela al istoriei naționale și în special transilvănene; se publică documente ce evidențiază lupta seculară a românilor transilvăneni pentru drepturi sociale și politice, întru apărarea ființei naționale. Este înfățișată opera istorică și filologică a Școlii Ardelene, se dau informații prețioase despre evenimente istorice, se tipăresc documente referitoare la
BLAJUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285757_a_287086]
-
le-au dat naștere. Puternic ritualizate, cântecele funerare se impun prin arhaicitate și prin valoarea artistică deosebită. Departe de b. propriu-zis rămân versurile la morți, întâlnite în mai multe sate din jumătatea de nord a Moldovei, precum și în majoritatea zonelor transilvănene. Create și răspândite de slujitorii bisericii, aceste versuri funebre nu sunt încă asimilate de mediul folcloric. În ce privește structura, b. românesc are o serie de trăsături comune cu cântecele funebre ce răsună, în manieră asemănătoare, la înmormântările grecilor, albanezilor, sârbilor și
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
Fl. Marian și alții. Pentru Principate, începutul îl face N. Filimon (1862), urmat imediat de P. Ispirescu, I. C. Fundescu, D. Stăncescu, G. Dem. Teodorescu, din Muntenia, în timp ce din Moldova sunt de reținut culegerile lui Alexandru Vasiliu și D. Furtună. Repertoriul transilvănean este cuprins în culegerile lui G. Cătană (Banat), I. Pop-Reteganul, Pauline Schullerus ș.a. Stadiul contemporan al b. poate fi urmărit în culegerile lui Ovidiu Bârlea, I. Nijloveanu, Gh. Vrabie, Mihail M. Robea, Octav Păun și Silviu Angelescu, Pamfil Bilțiu, acestea din
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
că el ar fi urmat versiunea cronicii pe care o menționează (128). Nu aș insista atât de mult asupra acestui insolit și, într-un fel, rebarbativ ritual funerar (expunerea la înălțime), dacă nu l-aș fi întâlnit și în variantele transilvănene ale Mioriței, colinde despre care folcloriștii au convenit că reprezintă formele cele mai arhaice ale temei. Cererea testamentară a ciobanului, adresată propriilor săi ucigași, sună astfel : Pe mine pământ nu puneți Numa dalbă [sfântă] gluga mea, Fluieru după curea (45
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
astfel : Pe mine pământ nu puneți Numa dalbă [sfântă] gluga mea, Fluieru după curea (45, p. 565). Au fost inventariate 230 de versiuni ale Mioriței (deci circa 20% dintre cele aproape 1.200 de variante publicate), în marea lor majoritate transilvănene, în care expunerea cadavrului la suprafață este în mod explicit sau doar aluziv reclamată de ciobanul-victimă (46, p. 26). În multe variante, cu predilecție moldovenești, ciobanul cere ca la înmormântarea sa fluierul (buciumul) sau gluga (sarica) să fie atârnate într-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ciobanul cere să i se pună la cap „cruce de păltinaș” (45, p. 706), „fluieraș di paltin” (45, p. 816), „buciumaș din păltinaș” (45, p. 893) etc., deși motivele sunt intim înrudite. Am văzut că în seria de variante (majoritatea transilvănene) în care eroul reclamă să nu fie înhumat (ci, probabil, expus în copac), el cere ca gluga și fluierul să fie puse peste/lângă el. În schimb, în seria de variante pe care le comentăm acum (majoritatea moldo- venești) oierul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oierul cere să fie îngropat, iar gluga/fluierul să fie atârnate în copac (paltin). Este posibil ca, sub presiunea dogmei și menta- lității creștine, versul de tipul „Pe mine pământ nu puneți” - care a supraviețuit în mod miraculos în colindele transilvănene - să fi dispărut cu timpul din variantele moldovenești, ca fiind de neînțeles sau chiar inacceptabil. Astfel, probabil că locul de înmormântare reclamat inițial de către cioban (deasupra pământului, probabil în copac) s-a schimbat. El cere să fie îngropat (poate chiar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mâncare nici măcar animalelor domestice. Ea trebuie arsă, după cum zice evanghelistul Matei. în spațiul românesc, neghina este asociată cu agitația și cearta : „în leagăn mi-ai pus neghină,/ Să nu am în veci hodină”, se spune într-un cântec din folclorul transilvănean. Zicătoarea populară „a semăna neghină” înseamnă „a provoca discordie”. Nu întâmplător numele grecesc al plantei, zizania, a intrat în limba română în forma zâzanie (sau chiar zizanie), cu sensul de „ceartă, neîn- țelegere”. Numele latinesc al măselariței (altercum, după Plinius
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de varietate vine mai degrabă de la biologia și proprietățile acestei plante, pro ducția sa - fibră sau rășină - variind după climat, temperat sau tropical și subtropical”, conchide Arion Roșu (62, p. 342, n. 283). De o părere asemănătoare era și farmacistul transilvănean J.M. Honigberger, stabilit în India, la Lahore (azi Pakistan), în prima jumătate a secolului al XIX- lea (62, pp. 102, 244). În aceeași epocă, Baudelaire admitea că cele două specii vegetale, „cânepa euro- peană” („franțuzească” o numea poetul) și „cânepa
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
celor mai vechi locuitori ai Transilvaniei, precum conducătorii numesc foarte impropriu poporul lor, s-a făcut atunci pactul dualist între Ungaria și Austria și, ca consecuență ulterioară a lui, realizarea uniunii legale a Ungariei cu Transilvania 277 {EminescuOpXIII 278} Românii transilvăneni se 'nfioară atât de acel pact nefast cât și de uniune, pe care-o numesc fuziune inadmisibilă și stăruie într-o politică de pasivitate, încît nu iau parte la alegerile în Parlament, nici la alte acțiuni politice de însemnătate de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
e plină cu totul de ideile unei aversiuni ostile în contra legilor fundamentale ale țării noastre. Mitropolitul Miron Roman o spune aceasta fără pospai, și el trebuie să-și fi cunoscând oamenii. Dar încotro țintește această atitudine hotărât ostilă a românilor transilvăneni? Să se ia sama numai la deciziunile conferenței generale din 1881 și să s' asculte cele mai nouă discursuri și rezoluțiuni ale meetingurilor și oricine se va convinge că pretinsa pasivitate politică are în fond ținte foarte active. Înainte de toate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
între 30 și 49 de ani; - este absolvent de liceu sau de facultate; - are familie cu venituri peste media națională; - are afacere proprie; - este șef; - lucrează în sectorul privat; - domiciliază în orașe cu 100.000-200.000 de locuitori; - nu este transilvănean. Lista de mai sus ilustrează doar tendințe, și nu relații categorice, toate categoriile sociale fiind afectate, în diverse măsuri, de fenomenul corupției. Se poate infera că mita este instrumentală, intervenind în relațiile pe care este obligat să le aibă sectorul
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
În discuție și aceste probleme, fără a pretinde că le analizează exhaustiv. Cele trei organizații mai importante care au susținut eugenia au fost Societatea Română Regală de Eugenie, Secția de Eugenie a Institutului Social Român și Secția Biopolitică a asociației Transilvănene Astra. Numărul de membri activi ai acestor organizații nu era mare6. Printre ei se numărau Însă unii dintre cei mai de seamă doctori ai României interbelice: Iuliu Moldovan, liderul mișcării În Transilvania; endocrinologul Gheorghe Marinescu; Gheorghe Banu, liderul mișcării În cadrul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
generală de interes față de acest subiect. Pare Însă că Moldovan era mai sensibil la problemele particulare pe care le observa În legătura cu Transilvania sa natală. Dimensiunile populației de evrei existente aici erau mai greu de precizat, pentru că mulți evrei transilvăneni fuseseră asimilați voluntar naționalității maghiare În decursul jumătății de secol care precedase Unirea. Astfel, chiar dacă exista o populație numeroasă de evrei, atât În Cluj, cât și În Oradea, membrii acestor comunități vorbeau limba maghiară și unii se convertiseră la diferite
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a lui A.C. Cuza și Liga Arhanghelului Mihail, Înființată la puțin timp după apariția Biopoliticii. Pacifismul lui Moldovan nu este Însă surprinzător dacă luăm În considerare perspectiva sa puternic antirevizionistă, pe care o Împărtășea cu cei mai mulți intelectuali și politicieni români transilvăneni. Ca un corolar al argumentului său În favoarea rezoluției pe cale pașnică a conflictelor, Moldovan prezintă propunerea sa de reformare a Ministerului Afacerilor Externe, care urma să se ghideze În desfășurarea negocierilor după principiul prerogativelor eugenice. Una dintre măsurile specifice pe care
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
populația rurală În legătură cu responsabilitățile sale eugenice, cultivând În același timp energiile pozitive ale locuitorilor urbani 41. În mare parte, Manuilă Încuraja urbanizarea În Transilvania ca pe o măsură „pozitivă” de a obține o „balanță” etnică pentru majoritatea populației din orașele transilvănene, care nu era de etnie română. Preocupați fie de puritatea etnică, fie de progresul economic, eugeniștii au acceptat importanța urbanizării ca fenomen și l-au discutat nu doar ca aspect disgenic al vieții moderne, ci și ca un efect inevitabil
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]