604 matches
-
forță, în vreme ce-și rotea sabia în aer, el își reținu pentru o clipă calul, surprins și incapabil să se hotărască ce să facă; apoi își îndemnă și el animalul și merse în întâmpinarea ei, ținându-se însă la trap. Numai după aceea trecu la galop, doar pentru a câștiga spațiu și a face o eschivă printr-o deviere bruscă spre stânga. Se opri aproape imediat, întorcându-și calul. O văzu cum trage de hățuri și cum pornește din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să te duci, îi zise, ești liber. Privirea pe care o primi ca răspuns era plină de ură. Băiatul păru că vrea să-i spună ceva, dar mai apoi își îndemnă calul și, cu câteva strigăte mânioase, îl mână la trap în jos pe cărare. Mabertus se opri să-l observe câtă vreme lumina lunii îi îngădui să o facă apoi trase de hățuri și își întoarse murgul. Trecu ceva vreme până regăsi cărarea printre copaci, dar apoi, fără grabă, luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și fă tot ce-o să-ți spun. Chipul mândru al lui Toraman se lumină. — Sigur că da! răspunse prompt. Trase de hățuri și, biciuindu-și calul, se îndreptă cu ai lui spre detașamentul său. între timp, Mandzuk parcurgea într-un trap rapid întreaga coloană, arborând stindardul verde și chemându-i pe capii de jagun să-și pregătească detașamentele pentru lupta iminentă. Urmând o schemă pe care de mult o aplicaseră cu succes, războinicii, mulți dintre ei urmați de cel puțin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rânduri, flutura în vând stindardul unui jagun. Efectele, proviziile, concubinele trecură în coadă, sub supravegherea servitorilor. Mingan-ului nu-i trebui mult timp ca să se dispună în formație de luptă și să pornească, mai întâi la pas și aproape imediat la trap, în urma comandantului său și al stindardului ce flutura în vânt ținut de Mandzuk. Balamber, care, pentru a câștiga timp, își luase peste cămașa de in doar platoșa cu plăci metalice, umerarele și coiful ascuțit, se afla în fața lui Mandzuk la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mâna, dacă o să fie așa, fii fără grijă, eu și cu tăietorii mei de gâturi șleampăți o să ne facem datoria. Sebastianus îi răspunse printr-o strângere de mână la fel de viguroasă. — Mult noroc, atunci! — Și ție. O clipă mai târziu, în trap mărunt, Metronius se îndepărtă călare împreună cu tânăra sa ordonanță. Sebastianus rămase urmărind cele două siluete câtă vreme le mai putu zări în depărtare, până ce se pierdură la orizont, printre șirurile de corturi. îi făcu apoi semn ordonanței sale și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce o primise: pentru moment, cel mai important era să ajungă pe culmea acelui cocoașe înaintea hunilor. Imediat, folosindu-se de cei care sunau din corn, ordonă unității sale să se desfășoare în linie de atac și să treacă de la trap la galop, căci îl neliniștea faptul că nu putea vedea ce se întâmpla pe celălalt versant al colinei. Cercetașii pe care-i trimise în avangardă și care se distingeau limpede pe coasta acoperită de iarbă nu ajunseseră încă pe culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era vizibil alarmat. — Spune oamenilor să strângă rândurile și să se pregătească, îi ordonă scurt. Mi-e teamă că soldații n-or să reziste. Fără să mai aștepte ca Ambarrus să execute ordinului, își întoarse calul și, îndemnându-l la trap, porni să treacă el însuși printre rândurile bagauzilor, chemându-i pe capii cohortelor: — în rând, repede! Strângeți rândurile! Cum am repetat. Hai, iute! întrucât Metronius nu izbutise să facă din trupele bagaude adevărate centurii, care să nu fie doar simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
către Balamber: — Ai grijă să-mi acoperi în permanență flancul, ai înțeles? Era o onoare prea mare. Cu inima bătându-i nebunește, Balamber răspunse simplu: — Desigur, Mărite Rege! La scurtă vreme după aceea, cele trei mingan-uri porniră toate deodată, la trap, către frontul de luptă. Stindardul purpuriu al lui Atila se unduia în bătaia vântului. La mică distanță, flutura și stindardul lui Balamber. 29 Odată pornite în galop, celor trei mingan-uri sub comanda lui Atila nu le trebui mult până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nou acolo, înapoi, unde mai demult străzile și piețele erau înghețate, iar oameni înfofoliți ca niște mumii așteptau ceva în fața ferestrelor înalte dinspre șosea, decorate cu stuc, oamenii aceia cu mâna la pălărie. Simțea ritmul calului, clătinându-se ușor în trap, un ritm care îi încorda trupul, o umplea cu cele trăite, dar și de cele povestite - despre străbunicul acela care călătorise într-o troică prin Rusia lui Tolstoi -, și mama îi privea cu un fel de mândrie, da, chiar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care m-a lăsat cu gura căscată: aparatul de imitat galopul cailor. Un sistem ciudat de pârghii care se terminau cu două emisfere de lemn; acestea, când se loveau una de alta, imitau perfect mersul calului, fie că era la trap sau la galop. Am vrut să fur scula când am plecat din teatru ca să înființez Masca, dar n-am mai găsit-o, cineva fusese mai iute ca mine. Tot acolo erau și tunetele lui Zecheru, o foaie mare de tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
spun nevestei că plec la târg și ajutorului meu... În scurtă vreme, inginerul s-a întors . S-a așezat în stânga lui Costăchel și a deschis vorba. Sunt gata de drum, dragul meu. Armăsarul s-a întins la drum într-un trap cuminte... Ce mai noutăți, domnule inginer? Nu v-am văzut de multă vreme. De noutăți nu ne putem plânge, numai că nu-s și prielnice pentru noi. De o bună bucată de vreme ne merge din ce în ce mai rău. Ca la cei
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe la spițerie. Apoi au umblat după târguieli. Când totul a fost gata au pornit spre casă... Ședeau pe capra căruței unul lângă altul, tăcuți. Fiecare cu gândurile lui. De pe culmea dealului, la ieșirea din târg, armăsarul s-a întins la trap sprinten, fără nici un îndemn. După o vreme, agronomul a redeschis vorba. Din câte știu eu, în 1917 ai fost pe front ca voluntar și te-ai întors cu fruntea sus... Am fost, domnule inginer. Am fost. Și dacă neamul ista
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe care le scoteam din fundul gâtului, că altfel o să cazi. Asta m-a înveselit, nu glumă. — Coborâm cumva în pântecele pământului sau doar mi se pare mie? — Te descurci grozav. Ai coborât. După ce urci panta și mergi puțin la trap, o să fie foarte bine. Urcușul a fost la fel ca și coborâșul, numai că reculul s-a inversat, gâtul smucindu-mi-se în spate în loc de în față. — Te-ar deranja dacă am sări peste trap? am implorat-o eu. —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
panta și mergi puțin la trap, o să fie foarte bine. Urcușul a fost la fel ca și coborâșul, numai că reculul s-a inversat, gâtul smucindu-mi-se în spate în loc de în față. — Te-ar deranja dacă am sări peste trap? am implorat-o eu. —Nu-i greu deloc. Relaxează-te numai. Oare femeia asta a fost într-o lume paralelă în ultimele minute? Dacă m-aș fi putut relaxa, nu aș mai fi avut nici o problemă. Și-n afară de cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai fi avut nici o problemă. Și-n afară de cazul în care avea în buzunar niște Valium de administrat intravenos, nu posedam nici un mușchi pe care să-l fi putut descleșta. Mă durea și când clipeam. Hai, acum, mă avertiză ea. Trapul era într-adevăr ceva îngrozitor. De fapt am refuzat să cred că merg la trap. În mintea mea, eram prinsă de o forță centrifugă omnipotentă care îmi expedia toate moleculele trupului în afară. Cum vă descurcați acolo în spate? strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Valium de administrat intravenos, nu posedam nici un mușchi pe care să-l fi putut descleșta. Mă durea și când clipeam. Hai, acum, mă avertiză ea. Trapul era într-adevăr ceva îngrozitor. De fapt am refuzat să cred că merg la trap. În mintea mea, eram prinsă de o forță centrifugă omnipotentă care îmi expedia toate moleculele trupului în afară. Cum vă descurcați acolo în spate? strigă Ed cinci minute mai târziu. —Grozav, da, e grozav. Din colțul gurii i-am șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am dat în „Răzbunarea lui Ramses“, i-am reamintit eu dorindu-mi să nu mai dea drumul frâielor. Cred că o să te las singură de aici, hotărî Brenda. Nu! Te rog n-o face! am implorat-o. Ed veni la trap până la mine: —O să te descurci. Spre deosebire de „Răzbunarea lui Ramses“, nu stai niciodată cu capul în jos și nu te miști niciodată la o viteză mai mare de șase kilometri pe oră. Ai încredere în mine. Se pare că Brenda avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
scara șeii când încălecă. — Și mai ar fi ceva de adăugat. — Poruncă, măria ta. — Să se adune prostime în fața curții domnești. Să fie mulți. — Bine gândit, măria ta. — Să ne vedem cu bine. Brâncoveanu dădu pinteni calului care porni în trap spre casă. În sala mare de jos îl așteptau jupânesele Stanca și Marica îmbrăcate în haine cernite. De ce ai zăbovit atât? S-au adunat toți frații mei acolo și eu stau să te aștept pe domnia ta, îi reproșă smiorcăind jupâneasa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
paisprezece ani, gata nunta. Ușa se deschise, lăsând să intre postelnicul și două slugi ce purtau pe brațe hainele măriei sale. — Caleașca așteaptă. Era și timpul, că nu mai băteau clopotele. În întunericul caleștii acoperite, în caftan, tăcut, îl aștepta Ștefan. Trapul mărunt al cailor cu zgomotul lui sacadat acoperea toate zvonurile primăverii întârziate. — Ei? — Măria ta, taică, am prins niște vești proaste... Cum adică, ai prins vești? — Iertare, măria ta, dar cam de un an mi-am zis că trebuie să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sultan împotriva noastră și că acum de sărbători vreau să fiu lăsat în pace, fără griji lumești, să pot lua și eu sfânta cuminecătură cu sufletul împăcat. — Doamne, taică, măria ta, vor să te mazilească, rosti tânărul abia auzit. Ritmul trapului măsura parcă frecvența bătăilor inimilor celor doi. Ștefan se frământa. Cum adică, o să-i spună la timpul potrivit? Și apoi de ce să-i spună? Naș Dinu știe că boierii sunt mulțumiți de Cantacuzini și, dacă taica o să fie mazilit, vine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se așeză ducând mâna stângă spre mijloc, dreapta i-o ținea Ștefan strâns în ale sale după ce îi sărutase inelul cu pecete. — Să trăiești și domnia ta. Iar cu gânduri întunecate? — Iertare, măria ta. Drumul de la curțile brâncovenești până la Mitropolie în trap molcom nu dura mai mult de un sfert de ceas, așa că prințul trebuia să se grăbească. Aci, în ritmul egal al copitelor cailor, era singurul loc în care puteau vorbi fără să fie ascultați de urechi nedorite. Deodată, lui Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la piept al caftanului. Ștefan, care urmărise scena, răsuflă ușurat, cu un oftat care-i stinse lumânarea deniei din Vinerea Mare a anului 1703. Vodă se urcă primul în rădvan, dar așteptă până sui și doamna alături de dânsul și porniră în trap spre curțile brâncovenești. Dorobanți călări cu făclii înmuiate în rășină de brad luminau calea. La destinație, cele trei calești au intrat în curtea largă pavată cu lespezi de piatră de Albești și, în urma lor, porțile grele s-au închis. Cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
camarazii lui în același galop nebunesc. La un semn, seimenii călări, strângând ca o coardă frâiele și arcuind gâturile cailor se aliniară și, în două șiruri pe marginile drumului, porniră îndată în pas de manej. Turcii care se apropiau încetiniră trapul. Tobele răpăiau ritmat iar bidiviii, ridicând grațios copitele din față, se încadrau perfect în bătaia lor. Dulamele roșii ale seimenilor păreau și mai colorate în lumina soarelui de prânz. Când distanța dintre cele două cete de călăreți a fost cam
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să hăulească de trei ori: — Hălăi șa, hălăi șa, hălăi șa! De pe dealuri primiră răspuns, vătaful făcu un semn spre lăutari ca să se pornească jocul călușului. Cei unsprezece bărbați păreau acum cai ce se legănau când la pas, când la trap, când în galop, săreau, mimau că ar fi nărăvași și nu se lăsau înșeuați, ridicau picioarele ca să fie potcoviți, făceau acrobații iar printre ei, ca un fel de negare a lor, dar păstrând ritmul muzicii, mutul își juca rolul în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe lângă marele spătar fără să-l atingă, obrajii acestuia deveniră palizi, iar pe frunte îi apărură boabe de sudoare rece. Se pomeni că se gândește la omul de lângă sine nu ca la Constandinul Stancăi, ci ca la măria sa, domnul țării. Trapul cumpănit al cailor încetini, bidiviii mergând la pas pentru că se apropiau de destinație. Considerațiile voievodului privind nestatornicia firii omenești nu mai conteneau, când mâna spătarului galbenă ca ceara prinse ferm mâna lui Brâncoveanu: — Să nu primești, măria ta, să nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]