5,381 matches
-
atentat la pudoarea acesteia, o acțiune agresivă, forțată, care aduce o gravă atingere integrității corporale și intimității psiho-morale a victimei. Este un act care se opune, prin brutalitate și violență, voinței unei persoane.. În același timp, el reprezintă un grav traumatism psihic și moral care va avea consecințe negative multiple. că Exhibiția publică a corpului sau a unor anumite „zone interzise”, din punct de vedere moral, ale acestuia este fie un act deliberat, fie necontrolat. În orice situație el este considerat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pronunțat caracter cultural, ca forme de manifestare. Ele sunt conduite spontane sau programate, cu caracter simbolic, absolut obligatoriu, inseparabile de viața individuală sau colectivă. Din acest motiv, suntem obligați să le cunoaștem semnificația internă. Rolul lor este de a ușura traumatismul sufletesc și moral al despărțirii. Dacă am stabilit faptul că ele sunt conduite culturale ritualizate, ne Întrebăm ce rol sau ce funcție socială Îndeplinesc? Răspunsul este unul singur: o funcție terapeutică colectivă. Toate ritualurile participă la procesul de descărcare cathartică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a complexului prometeic. Eu mă pot recunoaște și mă identific cu persoane care adesea au aceleași probleme psihologice și morale ca și mine sau de altă natură. Această atracție este dată de nevoia unei compensări reciproce a problemelor noastre similare (traumatisme afective, carențe emoționale, frustrări, eșecuri etcă. O asemenea preferință interpersonală are un caracter predominant nevrotic și ea nu poate dura În timp, ci, d Dimpotrivă, va duce destul de rapid la situații conflictuale Între cei doi parteneri, sfârșind prin separarea acestora
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
experiență artificială, În care nesinceritatea a fost acceptată, fără a să i se dea o importanță reală, și care, În anumite condiții precare de criză, a izbucnit, nemai putând fi oprită. Orice despărțire este un eșec. Orice eșec produce un traumatism afectiv și moral. Fiind castrator pentru persoanele cuplului prin actul de separare, resimțit ca o ruptură a unității, el va lăsa o amintire dureroasă de durată. Efectul său este sentimentul penibil al absurdului. Este pierdut un partener. Se năruie un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
real sau simbolic prejudiciul produs. Actul reparator, ca să poată fi eficient, trebuie să reproducă pe dos sau În sens invers actul prin care persoana victimei a fost prejudiciată. Este un fel de reîntoarcere la situația anterioară conflictului, o anulare a traumatismului psihomoral al victimei. Reparația prejudiciului nu se face numai prin acțiuni exercitate asupra victimei, ca terapii morale psihologice. Ea are caracterul unui act de autocompensare psihomorală spontană, care ține de mecanismele de apărare/afirmare ale Eului persoanei respective. Acestea sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
asupra agresorului efectul pe care prejudiciul l-a produs asupra victimei; că să anuleze conștiința perversă și să trezească În persoana agresorului conștiința gravității actului comis, suferință și durere morală și sufletească, astfel Încât acesta să retrăiască În planul conștiinței sale traumatismul pe care l-a avut victima sa; dă să fie o compensare pentru victimă; eă prin efectele sale psihomorale, să-l determine pe agresor să dorească să se schimbe, atât În plan sufletesc, cât și În plan moral; fă pedeapsa
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a pierderii/dizolvării propriei sale individualități. În acest context ideea morții se raportează la conștiința realistă a actului morții, ca eveniment biologic (E. Morină. Această conștiință traumatică este cea care generează ceea ce E. Morin numește „complexul pierderii identității, mai exact, „traumatismul morții”. Aceasta reprezintă, În planul conștiinței morale, o dezînvestire axiologică a Persoanei. Este semnificativ faptul că putem face o analogie interesantă Între „traumatismul morții”, menționat de E. Morin, și „traumatismul nașterii”, despre care a vorbit O. Ranck. Ambele teme aparțin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Morină. Această conștiință traumatică este cea care generează ceea ce E. Morin numește „complexul pierderii identității, mai exact, „traumatismul morții”. Aceasta reprezintă, În planul conștiinței morale, o dezînvestire axiologică a Persoanei. Este semnificativ faptul că putem face o analogie interesantă Între „traumatismul morții”, menționat de E. Morin, și „traumatismul nașterii”, despre care a vorbit O. Ranck. Ambele teme aparțin, În egală măsură, și psihologiei morale. Trebuie să acceptăm ideea că eu nu trăiesc nici nașterea și nici moartea mea ca evenimente ale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
generează ceea ce E. Morin numește „complexul pierderii identității, mai exact, „traumatismul morții”. Aceasta reprezintă, În planul conștiinței morale, o dezînvestire axiologică a Persoanei. Este semnificativ faptul că putem face o analogie interesantă Între „traumatismul morții”, menționat de E. Morin, și „traumatismul nașterii”, despre care a vorbit O. Ranck. Ambele teme aparțin, În egală măsură, și psihologiei morale. Trebuie să acceptăm ideea că eu nu trăiesc nici nașterea și nici moartea mea ca evenimente ale prezentului. În momentul În care Eul meu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
următorul catren: Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-i spună adâncul tâlc al spumii; Ce rost avu venirea? Și-acum ce rost plecarea? Acest dublu traumatism psihomoral al persoanei, cu care Începe și cu care se termină viața, compensat prin dubla natură a persoanei umane, reprezentată prin trupul carnal material și perisabil, și sufletul imaterial și neperisabil. Ideea de dublu, deși o realitate incontestabilă, a generat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
eliberare a sufletului din Închisoarea trupului, despre care vorbea Socrate (Platon, E. Rohdeă. Mitul vieții de dincolo face ca, prin sufletul nemuritor, persoana să devină o „ființă destinată eternității” (D. Stăniloaeă. În felul acesta, miturile escatologice vin să anuleze, compensator traumatismul psihomoral al morții. Miturile escatologice compensează traumatismul morții dar nu explică moartea și nici nu Îi fixează un anumit loc În contextul existenței. Această explicație Încearcă să o dea filosofia. Pentru G. Marcel, „moartea nu este o temă de speculație
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care vorbea Socrate (Platon, E. Rohdeă. Mitul vieții de dincolo face ca, prin sufletul nemuritor, persoana să devină o „ființă destinată eternității” (D. Stăniloaeă. În felul acesta, miturile escatologice vin să anuleze, compensator traumatismul psihomoral al morții. Miturile escatologice compensează traumatismul morții dar nu explică moartea și nici nu Îi fixează un anumit loc În contextul existenței. Această explicație Încearcă să o dea filosofia. Pentru G. Marcel, „moartea nu este o temă de speculație[...], ci un moment decisiv al existenței”. În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoana caută să-și justifice faptul că trebuie să moară și să accepte acest aspect ca pe o necesitate. Împăcarea cu soarta cuprinde În sine speranța unei alte perspective pentru individ, dincolo de moarte. Această presupunere atenuează frica de moarte, ca traumatism psihomoral. Dorința de a muri este Însă o opțiune, un act de decizie premeditat, pe care persoana Îl pregătește. Prin această hotărâre, individul se ridică deasupra propriului său destin. Hotărându-și singur termenul propriei morți, care apare ca un act
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Însă o opțiune, un act de decizie premeditat, pe care persoana Îl pregătește. Prin această hotărâre, individul se ridică deasupra propriului său destin. Hotărându-și singur termenul propriei morți, care apare ca un act de voință ce Înlocuiește, prin curaj, traumatismul morții, individul atribuie morții o semnificație de trecere. Asemenea situații sunt dictate, În primul rând, din considerente de ordin moral, care Înving teama de moarte. Sunt cunoscute numeroase asemenea situații (C. Tacitus, Histories și Anales, Tuidides, Războiul peloponeziac, Virgiliu, Eneida
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de a gândi În medicină. Cei care Își asumă răspunderea față de bolnavul incurabil sau față de muribunzi o fac, chiar dacă nu recunosc acest lucru, În primul rând din considerente morale. Ei vor să le redea viața. Nereușind, Încearcă atunci să atenueze traumatismul morții. În cazul acesta, consolarea devine practică psihoterapeutică specială ( E. Kübler-Rossă. Oricare ar fi formele de evitare a morții, fizice sau sufletești, medicale sau morale, acestea ascund În interiorul lor, dincolo de practicile utilizate, refuzul morții și frica de moarte. Dar prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să trăiască mulțumit în orașul unde el a pus prima piatră. Nimic nu anunță în el un Meursault, o victimă a complicității vieții și a istoriei. Nu e totuși așa, ceva neprevăzut se întâmplă și curmă firul unei existențe fără traumatisme. Cartea începe în momentul în care neprevăzutul apare și împinge destinul acestui mărunt electrician spre o zonă tragică de existență. Călin Surupăceanu săvârșește un act curajos, având pentru el consecințele cele mai dureroase. Ars pe față și pe mâini, mutilat
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
psihosociale cu semnificație valorică (cultură, morală, religie, valori juridice, sociale, politice, economice etc). Toate acestea sunt contingente cu igiena mintală. Rolul igienei mintale, individuală sau colectivă, este de a favoriza adaptarea, evitarea sau anularea conflictelor și a tensiunilor interpersonale, a traumatismelor psihice, de a accepta, înțelege și interioriza interdicțiile normative ca pe niște măsuri de protecție, reprezentate sub forma unor modele de gândire sau de conduite simbolice generale. În sensul acesta, în procesul de „civilizare a individului”, igiena mintală va avea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Experiențele sufletești sunt variate, după cum urmează: a) apetențele și plăcerea somatică, reprezentate prin odihnă/mișcare, hrană/băutură, sexualitate; b) situațiile-limită somatice, reprezentate prin senzații fizice sau fiziologice, cu caracter acut, imprevizibil și perturbant, cum sunt: durerea, febra, apneea, stopul cardiac, traumatismele, setea, foamea, oboseala fizică; c) infirmitățile, percepute și trăite ca deficiențe somatice variate: paralizii, deficiențe senzoriale, malformații, amputații, sechele post-operatorii; d) fantasmele onticului, care se pot proiecta în domeniul somaticului ca o trăire fără fundamente reale, patologice, pur și simplu
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
îmbracă două aspecte: a) varietăți anormale ale ființei psihologice: aptitudinile intelectuale anormale, personalitățile anormale, reacțiile anormale la evenimentele vieții trăite; b) boli mintale propriu-zise (somatice și psihopatologice), în care se cuprind următoarele: - în plan somatic: intoxicațiile, PGP, malformațiile sistemului nervos, traumatismele cerebrale, ASC, tumorile cerebrale, epilepsia; - în plan psihopatologic: schizofrenia, PMD. În aprecierea bolilor psihice, trebuie avute în vedere trei aspecte (E. Minkowski): a) simptomul, un semn localizat, revelator al unei perturbații care se reflectă la nivelul strict al unei funcții
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
tulburări psihice pentru obținerea unor avantaje; afecțiuni psihice induse prin sugestie, de tipul ipohondriei, sau bolnavi imaginari (stări ipohondriace); crize scurte, de tipul unor accidente emoțional-afective și vegetative (crizele isterice); tulburări psihice datorate unor leziuni organice cerebrale (ASC, tumori cerebrale, traumatisme, neurosifilis, epilepsie, demențe, psihoze organice). 4. Stadiile bolii și formele acesteia Boala este definită ca fiind acea schimbare a stării de sănătate resimțită de individ drept ceva dezagreabil, pentru îndepărtarea căruia el caută remedii. În ceea ce privește evoluția bolii, se remarcă existența
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
desprinde din schema de mai jos: Fig. Circumstanțe pozitive Factori de protecție ai sănătății mintale Factori cauzali sanosau morbigenetici Comunitatea social-umană Sănătate mintală Circumstanțe negative Factori de vise pentru sănătatea mintală Boală psihică Capitolul 5. Factorii de morbigeneză psihică 1. Traumatismul psihic Factorii morbigenetici sunt factori psihotraumatizanți capabili de a duce, direct sau în raport cu anumite circumstanțe negative, la tulburarea stării de sănătate mintală și apariția bolilor psihice. Aceștia pot fi factori personogenetici (care țin direct de individ), factori demogenetici (care țin
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a unei anumite boli psihice în cadrul aceluiași grup; riscul de morbiditate, reprezentând probabilitatea ca un individ să prezinte la un moment dat o anumită boală psihică. În general, se consideră că factorii morbigenetici au semnificație de factori psihotraumatizanți sau de traumatisme psihice. Traumatismul psihic este un eveniment neobișnuit, subit și violent, care se confruntă cu mecanismele de apărare psihică ale individului (mecanismele de apărare ale Eului), dezorganizând echilibrul personalității acestuia. În ceea ce privește natura psihotraumatismelor, prezentând un mare polimorfism, acestea pot cuprinde următoarele
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
anumite boli psihice în cadrul aceluiași grup; riscul de morbiditate, reprezentând probabilitatea ca un individ să prezinte la un moment dat o anumită boală psihică. În general, se consideră că factorii morbigenetici au semnificație de factori psihotraumatizanți sau de traumatisme psihice. Traumatismul psihic este un eveniment neobișnuit, subit și violent, care se confruntă cu mecanismele de apărare psihică ale individului (mecanismele de apărare ale Eului), dezorganizând echilibrul personalității acestuia. În ceea ce privește natura psihotraumatismelor, prezentând un mare polimorfism, acestea pot cuprinde următoarele: agresiuni psihice
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de insuficiență a mijloacelor de apărare, incapabile a face față agresivității psihice, și în absența ajutoarelor venite din afară. Surpriza, frica, revelația vulnerabilității și sentimentul de neputință, de incapacitate de a reacționa, de a se apăra față de amenințare sunt corelate traumatismului psihic. De regulă, traumatismul psihic nu este reprezentat de un eveniment unic, ci de conjuncția sau însumarea unor factori situaționali cu valoare morbigenetică multiplă. În sensul acesta, pot fi descrise mai multe tipuri de psihotraumatisme: traumatisme multiple; traumatisme cumulative; traumatisme
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de apărare, incapabile a face față agresivității psihice, și în absența ajutoarelor venite din afară. Surpriza, frica, revelația vulnerabilității și sentimentul de neputință, de incapacitate de a reacționa, de a se apăra față de amenințare sunt corelate traumatismului psihic. De regulă, traumatismul psihic nu este reprezentat de un eveniment unic, ci de conjuncția sau însumarea unor factori situaționali cu valoare morbigenetică multiplă. În sensul acesta, pot fi descrise mai multe tipuri de psihotraumatisme: traumatisme multiple; traumatisme cumulative; traumatisme în lanț; traumatisme silențioase
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]