422 matches
-
am iertat. Acum, părinte, ce să fac? Să te spovedești, fiule, mai ai păcate? Să vezi, părinte, că într-o noapte cu lună plină, noapte de vară, când războiul era pe sfârșite, eu ... eu am fost capul bandei de tâlhari travestiți în ruși și, cu puști automate, cu măști pe obraz, am început să tragem focuri de armă și să atacăm pe gospodarii din sat, pe aceia care-i știam că au ceva bani și pe aceia pe care aveam eu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
în politică ca dopu-n sticlă? Stai, dom’ plotonier, stai că ești de-a dreptu’ formidabil! Sigur că sunt. Din profil însă arăt și mai și. Să-ți arăt o poză. Uite...semăn cu Napoleon. Ce Napoleon, că, după cât sunteți de travestit aici, cred că mai rapid semănați cu Ciociolina. Și ce silicoane?!! Domnule, să văz! Mda. Din confuzie ăsta nu-i, adică este un potret pentru urmărire generală, după cum I-am explicat și doamnei domnului maior care m-a somat s-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
repede pe lîngă ziduri, Încearcă să surîdă cîte unui ortac care-l fixează mai mult. Sonor (stereo): Lambada pe canalul din dreapta, Rapsodia română pe canalul din stînga, În centru nimic. Tăiat la: Cadru exterior: Cineva care seamănă cu George Enescu, travestit Într-o bătrînică, e blocat de un trio agresiv lîngă magazinul București. I se cere să deschidă cutia pe care-o poartă la subsuoară, el o deschide și scoate vioara. O vioară! urlă cineva. În secunda următoare o bîtă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
îmbrăcat în uniformă de poștaș. Avocatul și agentul de asigurări erau femei. Ana rămâne un pic pe gânduri: Pare, deci, că poștașul e criminalul. Dar tot mai trebuie cercetat și aici. Dacă poștașul nu se numea John? Dacă John era travestit în femeie și vedeta l-a recunoscut? Cercetările nu s-au terminat. Când se vor termina, abia atunci voi putea spune și eu cine e criminalul, Prințe, nu înainte. ...Spune-mi și a treia ghicitoare, te rog! Prințul: ─ Ești, într-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
un eșec la limita plagiatului ce-l va arunca într-o depresie vecină cu nebunia, iar Vernon Halliday plănuiește să-și salveze cariera prin publicarea unor fotografii compromițătoare (făcute de Molly) în care Julian Garmony, politician de mare influență, apare travestit în haine femeiești. Reciprocitatea perversă a prieteniei dintre Clive și Vernon scapă de sub control în clipa în care ceea ce altădată i-a unit ajunge să-i isterizeze și (literalmente) să-i otrăvească. Comedia neagră permite, însă, dincolo de pulsul ridicat al
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ale poetei, cuprinzând, totodată, evoluția Anei Blandiana de la primul său volum și până la "surprinderea miraculosului univers al copilăriei din versurile închinate copiilor, de la ceea ce Nicolae Manolescu, prefațatorul volumului de debut numea jubilația intensă a descoperirii lumii și până la pamfletul politic travestit în poezie pentru copii și sub înfățișarea parodică a dictatorului sub masca Motanului Arpagic din poemul O vedetă de pe strada mea"138. Acordând spațiu și unei prezentări detaliate a prozei Anei Blandiana, cercetând detaliat volumele de nuvele: Cele patru anotimpuri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
preeminența poeziei în fața vieții! De altfel, în al doilea volum, Ana Blandiana își va afirma și propriul crez poetic, printr-o definiție proprie atribuită poeziei: "Cred că singura definiție a poeziei, care nu m-a jignit, care nu m-a travestit vulgar, în clovn sau colombină, care m-a liniștit, împăcându-mă cu mine, a fost fraza lui Carl Sandburg Poezia este jurnalul unui animal marin, care trăiește pe uscat și ar vrea să zboare -. [...] Poetul poate să fie entuziasmat de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
alianțele și invită la un scepticism justificat, o dată în plus, de aceste „informații despre oameni” (ca să traducem englezescul human intelligence, care desemnează misiunea unuia dintre cele mai faimoase servicii secrete). În Shakespeare sau în Marivaux, când o tânără fată se travestește pentru a pleca să culeagă informații la curtea unor prinți din ținuturi îndepărtate sau pentru a se găsi mereu în preajma unor bărbați greu de îmblânzit, ea face exact acest lucru: o supraveghere focalizată. Căci restul oamenilor nu o interesează, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
marcheze „transformarea” doar prin câteva semne, tocmai pentru a sublinia artificiul procedeului; alții, dimpotrivă, sporesc detaliile, insistând asupra travestirii ca sursă de ambiguitate, de confuzie și de incertitudine. Oare ce-mi văd ochii? El să fie? Ce vrea să spună travestindu-se astfel? Dincolo de motivațiile strategice, travestirea „bruiază” identitatea persoanei, îi modifică aspectul, generând astfel situații favorabile amăgirilor și înșelătoriilor de tot felul, prin urmare favorabile unei excelente supravegheri. Ca să supraveghezi în liniște, trebuie să devii „altcineva” - moment premergător al strategiei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
tronul ducatului, fără ca tânărul să știe că va fi supravegheat de Ducele însuși. Pentru a obține informațiile indispensabile, stăpânul recurge la o deghizare: nu va fi vorba de vreo „modificare” a sexului, ci doar de o schimbare radicală de statut. Travestit în călugăr, Ducele dă târcoale pe la Curte, se strecoară în preajma supravegheatului, ca un Dumnezeu „absent și pretutindeni prezent”. El exercită un soi de supraveghere orizontală, similară celei operate vertical de către privirea divină. Ducele urmărește îndeaproape evoluția moștenitorului desemnat și, în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
avid, dar necritic, (de)format de foiletoanele unor ziare (între care cel mai căutat era acela din „Universul”) s-au bazat toate marile succese de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Autorii lor au fost cîțiva reporteri travestiți în prozatori, emuli ai celebrului povestitor despre haiduci N. D. Popescu: Al. Antemireanu (Din vremea lui Căpitan Costache), Emil Triandafil-Nicolau (Incestul, Crima socială) și Panait Macri (Din fundul ocnelor, Tainele căsătoriei). Acestuia din urmă - se menționa în „Anuarul general al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e inima trează.// Sunt grele visuri? halucinare? -/ -Pe cer, în fund, se ilustrează/ O conștiință din noaptea mare...” 3) Printre poeții contemporani, Bacovia nu era (și asta ar mai putea constitui o explicație) singurul ispitit de dorința de a se travesti în călugăr. Procedeul se întîlnește, de pildă, și la F. Aderca: „Pasiunea mea e un călugăr medieval/ Cu o sutană lungă/ și neagră la călcîie să-i ajungă -/ și la gît cu o cruce de opal.// Cu ochii arși de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prind,/ Dar nu aici. Aicea de viață n-are parte;/ Vom merge în lumea unde trăiește mai departe" (s.n.). Și iată-ne, cu Strigoii, "mai departe", în altă lume, unde Eminescu o putea întîlni pe iubita moartă. După ce s-a travestit în Arald, rege al avarilor, iar pe Casandra a travestit-o în Maria, regina dunăreană, același mag i-a prefăcut în strigoi, ca să fie morți pentru lumea noastră, dar în lumea umbrelor să fie vii: "Decît în ceruri singur, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Vom merge în lumea unde trăiește mai departe" (s.n.). Și iată-ne, cu Strigoii, "mai departe", în altă lume, unde Eminescu o putea întîlni pe iubita moartă. După ce s-a travestit în Arald, rege al avarilor, iar pe Casandra a travestit-o în Maria, regina dunăreană, același mag i-a prefăcut în strigoi, ca să fie morți pentru lumea noastră, dar în lumea umbrelor să fie vii: "Decît în ceruri singur, mai bine în infern./ Dar noi doi împre ună..."202. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în care scriitorul se deghizează în sexul opus sau își deghizează personajele în sexul opus. De exemplu, Albert în locul lui Albertine la Proust. Yourcenar se angajează în ambele. Este o femeie care scrie despre bărbați, iar bărbații ei nu sunt travestiți sunt masculi dar în mod contorsionat ea scrie totuși despre femei îndrăgostite. Pornind de la ideea că femeile nu pot face obiectul literaturii serioase ea ajunge la o estetică în care le transformă degrabă în bărbați și, după ce o face, este
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
este prezentă în toate scrierile ei. În Alexis ea atacă în mod direct dragostea dintre persoane de același sex; în altă parte își camuflează narațiunile deghizând identitatea sexuală a personajelor sale. Aceste patru teme: clasicismul, nomadismul, pasiunea erotică și scrierea travesti (în special ca punct de plecare pentru cele mai mari tragedii umane) vor constitui esența acestei relatări biografice; cum ele ne conduc către centrul domeniului, Yourcenar nu va fi consecventă în atitudini și nu va prezenta coerent cele patru teme
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
descifrat desenul,/ pielea de vițel fusese de prea multe ori ștearsă./ Se dansa,/ se dansa frenetic pe acoperiș,/ tu, Abaddon sau Oblivion,/ te rugai să nu-mi înțeleagă nimeni cuvintele.// Fluture, larvă, cocon,/ ploaia de meteoriți subpământeni,/ larvă, plânsul ușor, travesti". Altfel, nucleolul poetic recurent al majorității textelor din volum este ruptura. La nivelul tramei propriu-zise (poemele din Pragurile Apeiron conțin secvențe dintr-o istorie auctorială dilatată, uneori, halucinant), înregistrăm fie ruptura de o alteritate feminină (cu finalul previzibil al poveștii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sabia ninja,/ fioros ca Ștefan cel Mare și Sfânt la Vaslui:/ hotărâse omul lumea de hoți să o curețe!" etc. Nici vorbă însă, în acest ultim op al Marianei Codruț, de mai vechiul "ritual al jubilației ceremoniale în fața lumii", ce travestea reușit iluminarea ontică, după cum bine observa Iulian Boldea, plecând de la volumele anterioare ale poetei. Nucleul poemelor din Ultima patrie nu este deloc unul jubilatoriu, ci dimpotrivă, unul sumbru, aspru, întunecat, pliat pe o sensibilitate mai ascuțită, mai deschisă percepției distrofiei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
timp în care însăși poezia e "o respirație decapitată,/ din mijlocul literelor", un remediu viabil în fața atacurilor repetate ale angoasei, nevrozei sau "înstrăinării perfecte". Până și iubirea, în fapt, resimte această tendință de a-și revitaliza esența grație măștilor; " Marele travesti/ al sentimentului portocaliu" ocupă, de altfel, spații poetice dintre cele mai largi, în 1999, iunie 26, Scurtă nostalgie a paradisului sau La dispoziția morții. Scrisori de închiriat (Cartea Românească, București, 2004), cea de-a treia și, până acum, ultima carte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este însă deloc pașnică, din vina exclusivă a regizorului acestui spectacol sumbru al literaturii. El își contaminează (voit!) reprezentarea cu toate maladiile sale. Bolile poetului sunt, într-o mare măsură, și cele ale generației sale. Adică: greața, devitalizarea lentă, abil travestită în ostilitate fățișă împotriva sistemului, dorința împinsă până la extrem de a epata noul burghez neaoș (pe care, natural, tot cu vechiul comunist îl identifică), obsesia putridului/ drojdiei/ putregaiului, într-un cuvânt, a universurilor reziduale, tentația suicidului nu atât eliberator, cât demonstrativ
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin fantezia, prin pretențiile sale. Întoarcerea capului Șarpelui la Sion [adică izbînda definitivă a lui Israel], afirmă al douăzeci și patrulea Protocol, nu va putea avea loc decît [...] atunci cînd decăderea spirituală și corupția morală [...] vor domni pretutindeni cu ajutorul evreicelor travestite în franțuzoaice, italience etc. Acestea din urmă sînt cele mai bune instrumente pentru a se realiza depravarea bărbaților care conduc diverse națiuni. Femeile aflate în slujba Sionului servesc drept momeală pentru cei care, din vina lor, au în mod constant
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mediu decât prin sinucidere. Mediul familial devine spațiul unei acțiuni epico-dramatice terifiante și în Pisica în noaptea Anului Nou, unde un tată, smuls din familie în perioada condamnărilor arbitrare, reapare în mijlocul ei după douăzeci de ani, în noaptea Anului Nou, travestit în Moș Gerilă. Reacțiile convivilor, după spulberarea „mistificației”, definesc calitatea morală a fiecăruia. Altă familie, cea din Ca frunza dudului din rai, nu își acoperă murdăria, ca pisica, ci o etalează, ca porcii. Șeful acesteia, Ionel, e, de altfel, director
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
strălucitoare ca soarele de la mama sa: un inel, un ceas (dacă stătea deschis pe masă, cânta mai frumos decât toate muzicile din lume) și o lădiță de aur (din care ieșeau cele mai bune mâncăruri și băuturi din lume). Eroul, travestit în haine de femeie, trece granița împărăției zânelor peste apa cea mare, luând cu el frâul calului. "zânele se jucau într-o grădină frumoasă de nici raiul doar nu putea fi mai frumos decât grădina aceea." Eroul le spune zânelor
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
corb. Eroul urmărește corbul, apoi se reîntoarce la nevastă și copil. Reuniți, ajung la casa feciorului de împărat. D. A. Vasiliu afirmă, în Sufletul românului în credințe, obiceiuri și datine: "Așa erau Zânele până mai eri, când un fecior de împărat travestit în fată, cu ajutorul unor obiecte miraculoase le-a înșelat. Așa spunea bătrânul Dimitrie Fiat, din Cărăvan-Severin, «că de atunci nu mai sunt zâne, ci mueri». Zânele sunt fete mari, care nu îmbătrânesc nice când. Acum s'a pierdut, nu mai
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
său oficial solemnul anglo-saxon Edgar și neaoș-moldovenescul Bostandaki, rusticul și modestul bostan înnobilat cu un sufix străin; nu în alt fel procedează Madame Esmeralde Piscupesco, five o'clock tea tous les jeudis în denominarea căreia se alătură autohtonul Smaranda (smarald) travestit în haină franceză și sonorul Piscupesco ce nu reușește să mascheze perfect românescul episcop; în Coriolan Drăgănescu, Ibrăileanu recunoaște un nume roman și sonor ca o trompetă de alarmă de bîlci potrivit pentru șeful zvăpăiat al naționalismului cu tinctură latinistă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]