28,662 matches
-
cînd umbra-ți mută-mi dă de știre Amarul rod al vieții, putred, cu gust de lacrimi și țărînă." Poetul român a avut și el totdeauna un acut sentiment al fragilității lumii, versurile lui dintre Pașii profetului (1921) și Nebănuitele trepte (1943) excelând în exprimarea disperării ființei, care nu-și mai simte înrădăcinarea organică în lume. Bântuit de spaima existenței, poetul și omul Blaga vede erosul ca pe o exaltare vitalistă și, în plus, ca pe o salvare de îmbătrânire și
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
apucă, așa, cum să zic, urîtul, un fel de să-ți vină să-ți zbori creieriiť). O veleitate ce-și găsește împlinirea în utopica Ťdoctrinăť a Ťmarelui M.S.N.ť, singurul nebun legal din roman - și pînă la care ceilalți sînt trepte intermediare, ipostaze ale aceluiași sindrom. Cazuri individuale ce țin de o patologie generală. Există astfel în Refugii o reluare a motivului gogolian al revizorului, dar dintr-o perspectivă cu totul inedită. La uzina unde lucrează Ioana se așteaptă și se
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
slavă-oprită-i ciocârlia lumina-a înghețat un cântec mut turme-n poiene au făcut popas păstorii au trecut în nevăzut: din cer așteaptă - toate - Sfântul Glas solemn - pâraiele cu țurțuri iscălesc pe filele pădurii-n rugăciune stinghere-n pisc - tălăngile vestesc: trepte de nori se dezvelesc minunii ...în mijlocul de magi și de păstori El-Crist aprinde drum de flori... mașini care se scapă pe ele (numai motorină...) înviorând funebru iarba pădurii burtoșii - doi câte doi la grătarul răscrăcărat sub brazi: nemulțumiți că pe
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Tine - Doamne - cum Te pregătești să ne părăsești - și cum atât de mult îți convine să pleci din mine...” - nu mă putui eu abține... Dumnezeu îmi făcu - așa - hâtru cu degetul: „așteaptă fiule: aici nu mai este decât o singură treaptă...” și - deodată-ntru nenumărați sori - El intră cu buze - cu nasul și ochii - în aburi de raze și-n nori ...atunci am înțeles eu abia: și iată cum pun acum - punct și virgulă - la lut - la necazuri la fiece stea... ----------------------------------- Adrian
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
răstignit de propriul meu destin și-n vârful crucii-mi crește o aripă ce-n zborul ei deschis către pământ îmi tot adună clipa de risipă. Și tot cioplind în lemnul ud să scap, mă pierd în soartă cu-o treaptă mai jos, apoi mi-adun într-un poem nescris trăirile-mi rămase de prisos. Mă ard preț de un ceas și mă fac scrum când bolți de ceruri mi se lasă grele și mă propag ca un ecou prin timp
ÎMI LACRIMEAZĂ OCHII-A RUGĂCIUNE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380665_a_381994]
-
de fundament al poeticii avatarurilor: „Avatarurile sunt prezente pe tot traseul poeziei mele, încă de la debut. Nicio clipă, nici măcar una, fie zi, fie noapte, nu m-am ‘distins’ și nu mă ‘disting de propriul arheu’, și de avataruri”. (Ibidem) Poetica treptelor, pe care am prezentat-o în Eseul hermeneutic (2015), este constant alimentată de progresul pe care Poetul îl realizează în căutarea Sinelui. Nălucirile avatarurilor, interogațiile fără răspuns imediat, exprimabile sau nu, au conturat un traseu creativ incomparabil cu cele ale
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
asumat de Poet ca avatar și totem, după cum o demonstrează titlurile poemelor al căror protagonist este lupul: Avatar, Avatar I, Avatar II și Totem. Recunoașterea relației eu liric - lup presupune un îndelungat proces de căutare și clarificare, un număr de trepte simbolice fascinante. Proiecția emergentă a avatarului, acumularea de sensuri profunde, care definesc un raport unic al eului poetic cu lupul, se produc pe un fond semiotic amplu - în diverse ponderi, și filosofic, și religios, și artistic. Complexitatea moștenirii culturale a
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
întrebărilor/ Fusese un sărut tainic/ Al unui tâlhar orbit/ Gemea iubirea clasică/ Ploaia cădea pe suspinele mele/ Gemeam amândoi în tăcerea ta/ Negura înghițea ușor tăcerea ta/ Iar eu mă întorceam fără sărut...” (Și azi m-ai sărutat). O nouă treaptă a conștientizării se produce între timp, și este aleasă pentru aceasta expresia determinată de justificată „Altă dimensiune”: „Ei mă cheamă/ Transformați în figuri/ Pe care abia le cunosc/ Când se ridică/ Din funeraliile lor vechi/ Caută sânge/ Și noi victime
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
papërshkrueshëm lëkund gjandrat nga vendi să telat nga vjen drita jeshile u këputën Ato re të zeza, ai peizazh gri ajo ëndërr e përhimtë e fëmijënisë filluan të zbardhen nga psherëtima SUSPINUL Numaidecât s-a suit pe acoperiș prin acele trepte sparte ale vârstei pentru a aranja șindrila de unde picura ploaia O bucurie de nedescris își mișcă glandele din loc încât sârmele de unde vine lumină verde s-au rupt Acei nori negri, acel peisaj gri acel vis cenușiu al copilăriei începură
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
dincolo de oamenii de cultură romani. Aproape toți îi pot recita un vers, dacă nu chiar o poezie sau mai multe. Nu există în cultura romanească o personalitate atat de cunoscută, iubită , admirata și pomenită așa de des pe oricare din treptele cunoașterii. În lumea întreagă el este știut în special în mediile culturale și poate în unele locuri a pătruns și în alte sfere printre iubitorii de artă, de poezie de știință. Da, de știință ! Poate puțini dintre noi au sesizat
COMEMORARE, de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380688_a_382017]
-
rimën e tokës Pa i shkelur me këmbë gjethet dhe lulet RIMELE PĂMÂNTULUI Ieri m-am transformat în mierla Pe malul lacului am așteptat în genunchi valurile Pământului unde se trăiește și cu o lingură de soare Suindu-se pe trepte ca să ajung pomul ceresc În interiorul meu și al tau se despart durerile În sângele roșiatic al unui amurg pe piatră Tu învii iarbă cu puterile tale divine Că un sfânt al gliei trăiești până-n veșnicie Mă așez pe rădăcinile vieții
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
că intervalele de timp dintre două mari războaie au crescut, iar fenomenul își urmează în continuare tendința. Omenirea a reușit să evolueze, spiritual, de la o epocă la alta, dar evoluția nu a fost una cursivă, lină, ci mai degrabă în trepte. Fiecare mare încercare (război, cataclism sau criză economică), îi va determina pe oameni să-și schimbe punctul de vedere asupra vieții în general, și a scării valorilor în particular. Pe de altă parte, se poate spune ca ciclicitatea este și
DE CE APAR NENOROCIRILE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380711_a_382040]
-
un capăt de lanț pentru cei din famile. O burniță deasă făcea să fie deprimant sfârșitul de toamna. Sfidând anotimpul, crizantemele au înflorit mai frumos ca niciodată. Tufele muticolore se aflau ceva mai departe de poartă. După ce cobori cele patru trepte și intri în curtea casei îngrijite, în pofida evidentei modestii, nu se poate să nu te oprești electrizat de florile cu miros ferm, colorate în mov deschis, foarte mari și cu petalele cochet ondulate. Lângă ele o altă tufă de crizanteme
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
un capăt de lanț pentru cei din famile. O burniță deasă făcea să fie deprimant sfârșitul de toamna. Sfidând anotimpul, crizantemele au înflorit mai frumos ca niciodată. Tufele muticolore se aflau ceva mai departe de poartă. După ce cobori cele patru trepte și intri în curtea casei îngrijite, în pofida evidentei modestii, nu se poate să nu te oprești electrizat de florile cu miros ferm, colorate în mov deschis, foarte mari și cu petalele cochet ondulate. Lângă ele o altă tufă de crizanteme
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
avea parte de ceea ce-și dorește văzându-le la altul și luptă să îl deposedeze. Cel care urăște este în acelați timp și un mare ticălos care nu face altceva decât să lupte din răsputeri ca să te doboare la treapta lui și să te infecteze cu boala de care suferă el. Sunt unii oameni care nu-și găsesc reazim în propriile lor coordonate de viață și, bătuți de vânturi în toate direcțiile, trebuie să găsească ceva pe care să se
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
a urmărit toată viața. Pot să fac orice doresc. Fără restricții, fără teamă... Și ca o performanță specială a unei persoane operate pe inimă, mă pot lăuda că am cucerit „Everestul”... meu personal... Am reușit să urc cele 1480 de trepte de la Cetatea Poenari... trepte pe care oameni sănătoși nu s-au încumetat să le urce... însă eu cu perseverență, cu motivarea faptului de a-mi demonstra că nu sunt o invalidă... le-am urcat... pas cu pas... și m-am
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
Pot să fac orice doresc. Fără restricții, fără teamă... Și ca o performanță specială a unei persoane operate pe inimă, mă pot lăuda că am cucerit „Everestul”... meu personal... Am reușit să urc cele 1480 de trepte de la Cetatea Poenari... trepte pe care oameni sănătoși nu s-au încumetat să le urce... însă eu cu perseverență, cu motivarea faptului de a-mi demonstra că nu sunt o invalidă... le-am urcat... pas cu pas... și m-am bucurat din suflet că
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
răstignit de propriul meu destin și-n vârful crucii-mi crește o aripă ce-n zborul ei deschis către pământ îmi tot adună clipa de risipă. Și tot cioplind în lemnul ud să scap, mă pierd în soartă cu-o treaptă mai jos, apoi mi-adun într-un poem nescris trăirile-mi rămase de prisos. Mă ard preț de un ceas și mă fac scrum când bolți de ceruri mi se lasă grele și mă propag ca un ecou prin timp
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Citește mai mult Sunt răstignit de propriul meu destinși-n vârful crucii-mi crește o aripăce-n zborul ei deschis către pământîmi tot adună clipa de risipă.Și tot cioplind în lemnul ud să scap,mă pierd în soartă cu-o treaptă mai jos,apoi mi-adun într-un poem nescristrăirile-mi rămase de prisos.Mă ard preț de un ceas și mă fac scrumcând bolți de ceruri mi se lasă greleși mă propag ca un ecou prin timpîn sunetul făcliilor de stele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
tine, iubito? O inocentă maturitate! Timpul trece și tu te verși, la fel de repede, spre râul acela mare. Sufletul tău se uită pe marginea lui cum curge. Iubesc inocenta maturitate; văd simplitatea ce n-o poate nimeni opri. Să atingi toate treptele! Nu există limite! Iubește, îndrăznește, cântă, slăvește! Iluzile sunt ale noastre, ale tuturor! O trecere prin lume, un semn de carte, amurguri, trăiri, neastâmpăr, surplus de căutări, emoții, atingeri, doruri, tăceri, amintiri scăldate în lumina dată și primită, și-n
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
din lumină, din zbor, din salt și-amintiri... Prin murmurul vântului ai privit-o în vis. O crăiasă! A reușit uimitor să te treacă dintr-o dimensiune în alta, te-a ridicat mai mult decât ai fi putut gândi, pentru că treptele de mai sus trebuie ajunse și călcate, altfel inutile mai sunt. Ucenic al luminii, al iubirii și-al ei, te miri cum poate da viață atâtor sentimente, bucurii, dureri, emoții, simțiri, cum îți încarcă sufletul cu hrană. E fiica lui
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
acesta succint al evoluției burgheziei echivalează cu un algoritm istoric, așadar cu o succesiune de etape din înlănțuirea cărora nu există scăpare. O societate care a apucat să intre pe unul din capetele algoritmului va străbate obligatoriu înșiruirea celor trei trepte. E ca un tunel în care, dacă intri, trebuie să înaintezi în virtutea direcției pe care tunelul o are deja. Tunelul poate fi deviat sau poate fi blocat pe alocuri - cum s-a întîmplat în comunism -, dar nu poate fi astupat
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
a metamorfozat în inchizitor inclement, care nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i miroase. A afirma despre actualul ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu, tocmai el, Fănuș Neagu, c-ar fi o nulitate, că s-ar situa "sub treapta cea mai de jos a culturii" e, oricum am lua-o, o neobrăzare. Dar toate astea sunt nimic față de nemernicia de-a vorbi despre Mona Muscă în termenii în care nu se vorbește nici în birturile de mahala. A te
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
determinarea d-sale "provincială", deoarece e foarte posibil să-i datoreze acesteia un spirit neconvențional, o deprindere de-a scormoni lucrurile mai în adânc, dincolo de suspectele aparențe. O înclinație spre "exercițiile de luciditate", favorizată de absența unor relații, inclusiv la treapta contactelor umane prea strânse, generatoare de eschive, pudibonderii, ipocrizii. Pretind unii că trăim într-un "haos", într-un "mediu invadat de mediocritate și impostură"? Că "autoritatea critică" a dispărut după decembrie? Că, implicit, "era mai bine înainte"? Mircea A. Diaconu
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
de ajuns, totul e să trecem peste valuri. Unii aleargă pe cai mari, alții călăresc pe catâri sau măgari, cei mai mulți Însă merg pe jos. Dacă nu reușim să fim fulger, dacă nu reușim să fim scară, să fim măcar o treaptă. Suntem În același timp și zi și noapte, până nu mai știe nimeni dacă am fost. Curge nestăvilit prin noi un fluviu. Dacă n-ar fi aluviunile, Apa n-ar trece peste maluri. Omar Khayam, poetul, ne Învață să bem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]