452 matches
-
încercau să spargă norii joși și întunecați. Nici unul dintre ei nu avea formă și culoare de inorog. Parcul era pustiu. Am închis ochii, ascultând zumzetul tăcerii. Nu mă simțeam bine, eram în continuare răcită și ușor amețită, dar mintea mea trebăluia de zor, adunând precum o furnică toate frânturile de întâmplări din ultima vreme, punându-le cu destoinicie cap la cap, în imprevizibila ei logică, încercând să separe realitatea de ficțiune. în mine creștea, din ce în ce mai viguros, dorința de a scrie la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de aproape de mamele și înfoindu-și a semn de mare spaimă, blana ei bătucită de scaieți, la vederea leșurilor de porci târâte și răsturnate brutal în văpăile alimentate cu sarcini de paie. Unul dintre rândașii de la ferma de porcine, care trebăluia pe lângă animalele înjunghiate, își îndreptă, în cele din urmă, lampa de benzină, către pisica turbată, lansând un jet de flăcări, pârlindu-i blana, în hohotele de râs ale gloatei și îndepărtând-o într-un final. Nenorocitul animal se aruncă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dovadă de cruzime, chiar și față de niște copii nevinovați. Pentru a-ți atinge scopurile ai torturat și ai violat. Ai crezut că totul ți se cuvine și n-ai avut niciodată mustrări de conștiință. Mă opresc. Aștept indicațiile Andreei. Întârzie. Trebăluiește ceva la cameră, o desface de pe trepied, o ține acum În mână, se plimbă cu ea. Până la urmă se urcă cu picioarele pe o măsuță, filmează de-acolo. Îi face un semn lui Leac. Leac Începe să vorbească, Îi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Întrucâtva absent de la evenimente. Ca să dau un exemplu: așezând camera video pe noptieră, mi-a trecut prin cap că Sergiu Nicolaescu e senator de Arad. Și-am râs, aproape cu poftă. M-a auzit tanti Clara, o auzisem și eu trebăluind prin bucătărie, bătând bucățile de carne pentru șnițelele de la prânz. Era duminică deci. Când Clara a deschis ușa camerei mele am auzit și radioul, mătușa asculta slujba. - Sunt bine, i-am spus mătușii. Vin și eu În bucătărie. Îmi venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de bebeluș. Adusă de curenți necunoscuți, valuri de ceva nedefinit încearcă pe Marius, trec prin sânge în inimă și iar, înapoi, fără ca el să înțeleagă ce se întâmplă. Deschide ușa. Cu spatele la el, o femeie îmbrăcată în uniformă de infirmieră germană, trebăluiește ceva deasupra unei chiuvete. În stânga ei, fereastra camerei este obturată cu scânduri bătute în cuie. Printre spațiile înguste dintre ele se vede geamul spart și imaginea trunchiată a curții din spate. Sanitara se întoarce și la vederea lui buzele lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ne sărutarăm din nou, - spuse că rămîne cu mine, dar la ziuă, cînd mă trezii, nu mai era. 9. Ne aflam În plină primăvară, copacii Înverziseră. Deschizînd fereastra dinspre curte, mă Întîmpină urarea de „bună dimineața” a domnului Pavel care trebăluia la micile lui răsaduri cu flori, de-a lungul gardului din față. Parcă aud, deodată, lătratul lui Rex, o Înșelare, el a murit de mult, simple iluzii care ne cercetează din cînd În cînd, din lumi revolute, o clipă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe umeri; se opri și zise: „Iată valoarea timpului! Străbăturăm micul bulevard, eram În plin soare. Fața Îi strălucea de-o rară tinerețe. CÎnd intrai În odaie deschisei fereastra dinspre micul bulevard din fața porții. El nu mai era. Doamna Pavel trebăluia la bucătărie, se mișca cu greutate, Își ținea mîna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui În Încăperea alăturată să fac puțină ordine În bibliotecă și pe birou. CÎnd mă Întoarsei În camera de la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu era propriu scenei în cestiune. [12 noiembrie 1877] [""ROMÎNUL" DEAPĂNĂ DIN NOU... "] Romînul" deapănă din nou cuvinte ca să dovedească că "Presa" ar fi dovedit că avem nevoie de război cu turcii ca de apă și că mari lucruri a trebăluit d-nealor până acuma. Pe noi nu ne interesează apucăturile "Romînului" decât numai din punctul de vedere al stilului și a curăției de inimă. 7 {EminescuOpX 8} Iată un pasagiu din acest șir de articole în care grecii besmetici din Strada
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
soarele strălucea proaspăt și viu, răcoros și vesel: orașul nostru e așezat între dealuri înalte și împădurite care ne aduceau vara curenții de aer proaspăt, iarna zăpezi liniștite, ferite de crivățul de dincolo de lanțul Carpaților. Îi găsii pe soții Nicolau trebăluind, proiectaseră o excursie, împachetau în rucsac fripturi, tacâmuri, sticle, o pătură. Tocmai picase o doamnă care le aducea un cozonac rumen, auriu, care stârni entuziasmul Matildei, sau mai bine zis acest entuziasm își găsi un pretext ca să se exprime (era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ținea un picior ridicat pe un bolovan de minereu și mâna cu lampa în sus, să vadă ce se întîmpla de survenise această pauză, această tăcere de adâncuri în care el nu mai era nimic. Trecui pe lângă această umbră și trebăluii dând scândurile la o parte; se puneau totdeauna deasupra peste gaură după o rostogolire de minereu, să nu nimerească vreunul din noi în ea, cum nimerise unul și se făcuse jos zob. Mă retrăsei prin spatele lui și deodată, cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pildă, nu poți să zici că nu sânt un popor civilizat, dar când îi vine unuia să tragă o..." "Mai taci din gură, îți merge gura tranca-fleanca..." "mere acre!" râdea bunicul. Nu era adevărat că gogea în pat. Îl găsii trebăluind prin mica lui grădină, unde avea câțiva stupi. Era puțin agitat și îmi spuse că am căzut la țanc, de dimineață a descoperit în salcâmul din spatele casei un roi de albine sălbatice, și că să-l ajut să-l prindă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
potolit, probabil sărbătoresc: „Ich muss sterben, Ich muss sterben“. Prăjiturile îl însoțeau, strălucind în creme mov și roșii revărsate peste blaturile din vitrină: tiramisu cu fructe de pădure, Apfel-Tarte, cremșnit cu sos de zmeură, tort de vișine cu mure. Ospătarii trebăluiau printre farfurii, înfășurați în șorțuri lungi și negre. Mai deslușeam și-un monstru rotund, cafeniu: nelipsitul Sacher-Torte, un soi de roată de cașcaval din blat de tort, acoperită cu ciocolată și îndopată cu straturi moi de cremă de nuci. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cred etc. Blocaj total, nu știu de partea cui să mă situez. Mirel 31 decembrie 2005 Poșta din Câmpina nu mai avea cărți poștale, de aceea am ales această foaie de hârtie, care poartă urmele antetului oficial al instituției unde trebăluiesc zilnic. Voi folosi celebrele puncte ale acelei ciudate doamne doctor psiholog din Zürich, cu care se mândrea atât de mult în revista „Dilema“...). Sărbătorile astea de iarnă nu mai au nici un Dumnezeu, nu găsești? Nu mai au nici sare, nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în el. De la Otopeni, orașo-comună bizară, împânzită cu clădiri noi, acoperite de mari cearșafuri publicitare. Urăsc Bucureștiul și din zona Kiseleff, zona selectă. Urăsc și Piața Victoriei, cu circulația ei infernală și cu turnul BRD, unde zeci, sute de firmaci trebăluiesc zilnic la bunul mers al acțiunilor companiei pentru care poartă costume de firmă și serviete scumpe, la minimum 2 milioane bucata. Urăsc mai puțin Piața Romană și chiar ajung să accept Piața Universității, de care mă leagă multe nostalgii stupide
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
înfățișat însoțit de soția mea la locul cu pricina la ora stabilită. Am intrat într-un salon unde încăpeau fără să se înghesuie cel puțin două sute de persoane, dar, în afara noastră, în încăperea spațioasă nu se aflau decât chelnerii care trebăluiau în jurul meselor unui bufet de o abundență rar întâlnită, efectuând ultimele retușuri ale impunătoarei "expoziții"culinare. Eram la prima noastră ieșire oficială și nu prea înțelegeam cum se face că invitații nu sosiseră încă, iar la văzul bucatelor calde mă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Raj a ieșit de la pîrnaie, Raluca avea un copil, o casă nou-nouță, ultradotată și o mașinuță roșie și micuță. Tudorel prospera și banii dădeau năvală în buzunarele sale. Neamurile s-au împăcat și după un timp prin grădina lui Tudorel trebăluiește Raj. Cunoșteam istoria dar nu l-am cunoscut pe Raj. Mi l-au împrumutat ca să-mi prășească grădina și îi iscodesc gîndurile. La un pahar de vin. L-ai bătut tare, atunci? Ochii i se aprind și fața exprimă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
văd și-acum. Așteptând și torcând. Până fusul din mâna-i Căzu pe vecie... Odă mătușii Nisia Cu graiul blând, cu vorba înțeleaptă, Adesea o vedeam, privirea cum-și îndreaptă Spre cei ce-o ispiteau. Ochi-i mărgăritare scăpărau. Ziua trebăluia prin tindă, prin băracă. Sau prin grădină, să culeagă de pe-o cracă Un măr rotat ori pere pârguite Sau prune de brumă albăstrite. Nu știa să scrie, Nici să citească. Dar nici neadevăruri nu știa să născocească. Cu vorba
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
un desiș, aștepta... De acolo se uita ca în palmă spre Poiana Teiului, la căsuța albă, străjuită de trei brazi drepți și înalți până la cer, plantați la nașterea lui și a fraților săi, Alexandru și Vlăduț, unde bătrânii lui părinți trebăluiau, „supravegheați”, zi și noapte, de milițieni înțesați prin șură, cotețe și șoproane, poate pun mâna pe „bandit”. Când..un tufar, la marginea pădurii, se mișcă și, un moșneag ca din cărțile de povești cu poze, din copilărie se ivi urcând
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o platoșă de argint. O liniște grea apăsa toată valea. Poiana Teiului zăcea la poalele Stânișoarei, într-un somn adânc.. ca de mormânt. Trebuia sa ajungă la căsuța albă, străjuită de trei brazi... să-și vadă mama. Poate o vede trebăluind prin ogradă, dar, mai era până la ziuă. Știa că șopronul, cotețele, șura.. erau tixite de milițieni care îl așteptau... Totuși, în pădure întunecimea era deasă.. de nu se vedea la zece pași. De după un copac apăru o umbră, părea să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dureroasă îi îngălbeni obrajii... și, fiori cu spini otraviți îi trecură prin tot trupul.Un dor nestăvilit, de casă, de mama lui, îi năpădi sufletul. De acolo, de sub Grințieș, încercă să deslușească, peste vale pe coasta Stânișoarei, poate o vede trebăluind prin ogradă. O ceață argintie plutea peste Poiana Teiului... Era o zi caldă, poate prea caldă pentru sfârșit de august. Soarele dogorea de sus... la amiezi. Clopotele de la biserica din Poiana Teiului băteau la sfârșitul slujbei de prăznuire a Tăierii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
piatră pentru Parcul Central din Tecuci. Dar ca să ajungă aici, până și americanii au aflat că "năzbâtia" este "sportul național românesc"... "Scânteia răutății de a face bine" L-am găsit printre trandafirii lui, alături de cei vreo 70 de lucrători care trebăluiesc din noapte-n noapte. Dacă-l vezi pe Pazvante, sigur nu-l mai uiți: un amestec de Jean Valjean, și Socrate cu chelie, format de școala străzii, un bonom pasionat de proverbe, pe care nu-i bine să-l înfrunți
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de sub lege și din păcat nu la o biată moralistă de virtute ne cheamă, ci la deplina libertate, la condiția de onoare. Și totodată, cum zice Fericitul Augustin, răpindu-ne îngrijorării căreia îi cedase Marta, ne duce la Bucurie. ("Marta trebăluia, iar Maria benchetuia"). De la condiția de sclav trecem la aceea de om liber. De la trudă și agitație la liniște și ospăț. La onoare ne invită creștinismul, nu la onoarea de comandă și ceremonie, ci la neînfricata asumare a calității de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
motion picture) atât de potrivite, cred, spiritului timpului nostru pentru a-l omagia, pe 12 octombrie, pe academicianul Alexandru Zub. Intram, pe la începutul anului 1979, pentru prima oară în biroul Institutului de istorie "A. D. Xenopol" din Iași, unde domnul Zub trebăluia alert, îngropat "de viu" între cărți, pentru a mă pregăti pentru Olimpiada Națională de Istorie, trimis de mama, în virtutea faptului că tatăl meu, dispărut prematur, fusese congener și coleg la Școala Normală de la Șendriceni cu marele istoric ieșean. Eram interesat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
raft din dulapul cu haine, să dau CTRL+P. Când mă enervez, mi se pare inutilă, o strâng în pumn și o arunc la coș. Dacă m-ar vedea, Carlo Giovani s-ar strecura tiptil și-ar recupera cocoloșul, ar trebălui febril o vreme și-apoi mi-ar arăta un bătrânel simpatic în baston, cu mâna-n șold și zâmbetul până la urechi. În mâinile lui, hârtia se transformă în personaje nevisate, de la jaguari la pândă și tucani până la samurai și hip-hopperi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
anii 1915, la Buftea, ea, soția, la 28 de ani, singură creștea, îngrijea și educa primii trei copii, lucru care nu era deloc ușor pentru o tânără care își petrecea mai toată vremea spălând, călcând, pregătind rufele tuturor din casă, trebăluind și îngrijind de bunul mers al tuturor treburilor gospodăriei lor. Într-adevăr, rămas fără tovarășa de viață, poetul se izolase în camera sa de lucru. Astupase până și soba cu cărți, se supusese unui regim sever de austeritate, a trăit
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]