999 matches
-
Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc. Fiu de țăran sărac, dotat cu o capacitate intelectuală de excepție, a urmat școala normală și a ajuns învățător. În Primul Război Mondial, s-a distins în luptele pentru apărarea patriei în regimentele muscelene, la trecătorile de pe Valea Dâmboviței, pe fronturile de la Oituz și Mărășești, fiind decorat cu ordinul militar de război „Mihai Viteazul”. A organizat și militat pentru izbânda referendumului prin care populația din Basarabia a hotărât în 1918 revenirea la patria mamă. După Primul
Ion Mihalache () [Corola-website/Science/303997_a_305326]
-
numărat printre cei care au cucerit Vârful Staroleśny. După 1896, din cauza unor probleme de sănătate, a renunțat la expedițiile montane, însă a continuat să urce pe dolinele acestor munți, precum și pe cele din Podhale. În anul 1902, alpiniștii au numit trecătoarea dintre Vârful Gerlachovský și Zadni Gerlach Trecătoarea Tetmajer, devenind în același an și membru onorific al "Towarzystwo Tatrzańskie" ( al "Asociației Alpiniștilor din Tatra"). Fiind fascinat de folclorul goralilor, Tetmajer a scris ciclul de povestiri "Na skalnym Podhalu", iar mai târziu
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
Staroleśny. După 1896, din cauza unor probleme de sănătate, a renunțat la expedițiile montane, însă a continuat să urce pe dolinele acestor munți, precum și pe cele din Podhale. În anul 1902, alpiniștii au numit trecătoarea dintre Vârful Gerlachovský și Zadni Gerlach Trecătoarea Tetmajer, devenind în același an și membru onorific al "Towarzystwo Tatrzańskie" ( al "Asociației Alpiniștilor din Tatra"). Fiind fascinat de folclorul goralilor, Tetmajer a scris ciclul de povestiri "Na skalnym Podhalu", iar mai târziu epopeea "Legenda Tatr", care este împărțită în
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
lăsând descoperită strâmtoarea San Bernardino din partea de nord a insulei Samar. În afară de el toți (Nimitz la comandamentul superior și amiralul Kinkaid la Flota a 7-a) că Halsey se ia după Ozawa cu portavioanele sale,iar puternicul grup 34 păzește trecătoarea. Grupul 34 nici nu s-a format, iar cuirasatele lui Lee se deplasau împreună cu flota lui Halsey spre nord, ca dealtfel toate navele Flotei a 3-a. Navele lui Kurita la ora 3 dimineața în data de 25 octombrie au
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
Mării Neagre și Crimeea. Pentru ca aceștia să nu se mai întoarcă și să prade iar Transilvania, regele ungar l-a pus pe Dragoș, ca vasal, la conducerea noii entități numite Moldova cu reședința la Baia, având obiectivul de a apăra trecătorile prin care tătarii obișnuiau să treacă peste munți. Baia a devenit cea dintâi capitală a statului feudal Moldova, confirmat prin actele cancelariei lui Ludovic de Anjou. În anul 1359 Târgul Moldovei a dat numele său întregului teritoriu al țării care
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
a fost numele unei așezări fortificate sau a unei regiuni din Dacia. Făcea parte din sistemul de fortificații al cetății Sarmizegetusa, care era centrul politic al statului dac. Se afla în zona cunoscută ca „Porțile de fier ale Transilvaniei”, o trecătoare naturală între Munții Țarcului și Munții Poiana Ruscă, care leagă Banatul de Țara Hațegului. Astfel, zona era una dintre puținele variante pe care o armată invadatoare ar fi putut să le aleagă pentru a pătrunde în Transilvania și mai apoi
Tapae () [Corola-website/Science/303547_a_304876]
-
au fost stabilite înaintea Vienei. Frederic a continuat incursiunea, în timp ce prințul Carol a lăsat o parte din trupe pentru a-l înfrunta pe Broglie, mărșăluind spre prusaci pentru a-i diviza în Silezia, în timp ce maghiarii intrau în Silezia Superioară prin trecătoarea Jablunkov. Saxonii, nemulțumiți și demoralizați, au mărșăluit prin propria lor țară, iar Frederic și forțele prusace au fost împinși de Svitavy și Litomysl la Kutna Hora din Boemia, unde l-au contactat pe Broglie și Glatz ce se predase. Fără
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
(redenumită de turci în Bender) este o cetate moldovenească din secolul XV, din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, care a construit-o din pământ și lemn - o palancă, pentru a apăra trecătoarea de tătari. Cetățuia de pământ era, probabil, rotundă sau semirculară, avea șanț și val de apărare, iar în poală valului din interiorul cetății erau făcute locuințe de tip bordei. Acest lucru este demonstrat de săpăturile care au descoperit urmele unei
Cetatea Tighina () [Corola-website/Science/317016_a_318345]
-
Prima bătălie de pe Valea Jiului, s-a desfășurat între între 23 - 29 octombrie 1916 și a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătătlia de pe ValeaJiului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Divizia 11 Infanterie (comandant colonel Dumitru Cocorăscu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe trecătorile Vâlcan și Surduc. Dispozitivul forțelor române nu era continuu, fiind format din detașamente dispuse pe principalele căi de comunicație. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase o grupare de forțe comandantă de generalul Paul von Kneussl, compusă din Divizia 11
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
(numit și Pasul Tătarilor) este o trecătoare din România, situată în Munții Tătaru din Carpații Orientali la 1340 m altitudine, care leagă valea Teleajenului de cea a Buzăului. În zilele noastre prin pasul Tabla Buții trec doar drumuri forestiere și poteci turistice, dar atât în Antichitate cât
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
în vârful Cetățuia, la Gura Vitioarei și în alte locuri de pe valea Teleajenului. Ulterior calea a fost utilizată de către legiunile romane în timpul Războaielor Daco-Romane și a fost păzit spre sud de castrele de la Drajna, Mălăiești și Târgșoru Vechi. Spre nord trecătoarea a fost vegheată de castrele de la Cumidava, Boroșneu, Angustia. Tot romanii au construit un drum pavat cu lespezi de piatră care, urcând de la Măneciu pe valea Teleajenului și pe cea a Dracului, ieșea dincolo de munți tot prin Pasul Tabla Buții
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
secolele al XIII-lea - al XIV-lea. În 1542 a fost atestată trecerea pe aici a lui Petru Rareș, iar în octombrie 1599 a lui Mihai Viteazul. Adesea tătarii, armatele turcești, cele transilvane sau cele ale Țării Românești au traversat trecătoarea, care a fost de două ori chiar teatrul unor operațiuni militare (1655 și 1688). După 1700 vama transilvană a fost mutată la Vama Buzăului, la Tabla Buții rămânând doar un pichet de grăniceri. Până în secolul al XIX-lea Pasul Tabla
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
1655 și 1688). După 1700 vama transilvană a fost mutată la Vama Buzăului, la Tabla Buții rămânând doar un pichet de grăniceri. Până în secolul al XIX-lea Pasul Tabla Buții a fost după unele opinii unica sau - cel puțin principala trecătoare practicabilă din punct de vedere comercial, care a legat partea de est a Munteniei de Transilvania. După anul 1784, în contextul deschiderii (în momente diferite) a unor noi puncte vamale în apropiere (actualele drumuri ce traversează Carpații prin văile Buzăului
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
care a legat partea de est a Munteniei de Transilvania. După anul 1784, în contextul deschiderii (în momente diferite) a unor noi puncte vamale în apropiere (actualele drumuri ce traversează Carpații prin văile Buzăului sau Prahovei precum și prin pasul Bratocea), trecătoarea și-a pierdut din importanța militară și economică. Un proiect promovat cu bani europeni și susținut de de primăria din Întorsura Buzăului, se constituie într-o tentativă de a introduce zona pasului în circuitul turistic românesc actual. Aceasta se află
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
pasul pentru incursiunile lor în teritoriile habsburgice). A încetat să funcționeze din punct de vedere militar pe parcursul ultimului sfert al secolului al XVII-lea, deși a mai fost și ulterior parțial locuită. Intrarea României în Primul Război Mondial, face ca trecătoarea să redevină teatru de operațiuni militare începând cu 15 august 1916. Efectivele Corpului III Armată alături de efective din Divizia a 5-a și Regimentul 8 Infanterie (3 batalioane) - cu un total 3.000 de oameni, au format "Grupul Tabla Buții
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
Casei Domnului, în 1450. În 1471 cele două ligi se aliază cu Liga Gri. În 1496 Habsburgii au moștenit propietățile dispărutei dinastii Toggenburg. Această situație a dus la alianța dintre ligile grisune și Confederația Elvețiană. Habsburgii au fost învinși la Trecătoarea Calven și la Dornach. Aceasta a ajutat Confederația, iar ligile aliate ale Cantonului Grisunilor au fost recunoscute. Ultimele urme ale jurisdicției Episcopatului de Cora au fost abolite în 1526. Teritoriile cantonului au devenit parte din Republica Elvețiană, dar "aliatul perpetuu
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
Coaliții. A murit în timpul angajamentului de deschidere a războiului, în Bătălia de la Saalfeld. Louis Ferdinand a fost la comanda celor 8.300 de oameni care au avansat împotriva corpului V al mareșalului Jean Lannes în timp ce aceștia încercau să iasă din trecătorile Munților Pădurea Turingiei. În această luptă mareșalul a angajat o forță franceză mult mai mare (12.800 de oameni), condusă de Lannes însuși. Francezii au avut la picioare un sol mai mare în timp ce prusacii au avut în spate râul Saale
Prințul Louis Ferdinand al Prusiei (1772–1806) () [Corola-website/Science/323931_a_325260]
-
că întregea sistemul de fortificații romane din Dacia, cunoscute sub numele de limesul transalutan. Tocmai datorită importanței sale deosebite, după ocuparea Transilvaniei de către regalitatea maghiară, aceasta a dispus construirea castelului de la Bran, ca punct înaintat de pază și apărare în trecătoarea Branului. Actul de naștere al castelului de la Bran a fost emis de regele Ludovic I de Anjou la 13 noiembrie 1377, iar în 1382 castelul era terminat, în forma sa de atunci, dar suveranul n-a mai apucat să-l
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
gherilă, ale cărei rânduri s-au mărit considerabil, aproape că pierde tunul atunci când generalul Jouvet folosește artileria în apropierea unei trecători montane pe unde partizanii trebuiau să treacă pentru a ajunge la Avila. Cu ajutorul populației locale, ei reușesc să traverseze trecătoarea cu tunul, deși acesta este grav avariat la coborârea unui deal. Tun este ascuns într-o catedrală unde este reparat, fiind nevoie să fie deghizat ca o piesă decorativă în timpul celebrării religioase de Paști. Ofițerii francezi sunt informați cu privire la prezența
Mândrie și pasiune () [Corola-website/Science/325232_a_326561]
-
impact asupra finanțelor sultanatului mameluc iar otomanii au început să se teamă de o eventuală cruciadă împotriva lor. Astfel, ambele puteri doreau să pună capăt acestui conflict indecis. A fost semnat un tratat care a fixat granița lor comună prin Trecătoarea Gülek din Munții Taurus, lăsănd câmpia Ciliciei mamelucilor. Otomanii au fost capabili să îi domine pe mameluci pe mare dar pe uscat mamelucii au reușit să reziste cu succes atacurilor otomane mulțumită șirului lor de fortărețe din Anatolia și Siria
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
Pentru a-și extinde și păstra stăpânirea asupra centrului și sudului Transilvaniei, între secolele XI-XIII, regii Ungariei s-au văzut nevoiți să aducă coloniști din diverse colțuri europene, pe care să-i așeze pe linia Carpaților, pentru a putea apară trecătorile: sașii, secuii și cavalerii teutoni. Secuii, popor rezultat din elemente etnice diferite (turcice orientale și maghiare), luptători de avangardă ai armatei ungare, a pătruns în Țară Crișurilor și între secolele XIII-XIV, au constituit o zona autonomă în Transilvania. Sașii, populație
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
() este o trecătoare din Carpații Orientali localizată la o altitudine de 1153 m (1159 m după alte surse), aflată la limita dintre Munceii Nășcolat (aflați la nord - vest) - zona sudică din Munții Hășmașului și Munții Ciuculuilui (aflați la sud - est). La sud - est
Pasul Ghimeș () [Corola-website/Science/328408_a_329737]