3,565 matches
-
decadent, cu steaguri și santinele la poartă și cu straneitatea înspăimântătoare a noilor lui ocupanți și m-am regăsit pedalând pe străzile aproape pustii. Portretele uriașe ale lui Stalin, Marx, Lenin lipite pe ziduri sau agățate pe sârmă deasupra capetelor trecătorilor, de pe un trotuar pe altul, alternau cu steagurile sovietice roșii, fluturând în vânt. Acestea erau imaginile obișnuite, practic, pe fiecare stradă în oraș, la fel ca și afișele și stindardele de tot felul, care repetau până la sațietate lozincile de propagandă
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
celei mai avansate și este pus în situația de a-i sonda abisul: frica. Neil Jordan a realizat un film despre frică care trimite la efectele generate de 11 septembrie, inamicul a pătruns în oraș și poate fi oricare dintre trecătorii grăbiți să ajungă la slujbă, însă regizorul inversează într-un fel rolurile: victima este un american de origine arabă și prezentatoarea unui cunoscut post de radio, nu atît de celebră însă pentru a declanșa un scandal mediatic. Răzbunarea apare ca
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
fie că aceasta este o odă, un sonet sau altceva. Este, așadar, vorba despre relația dintre un a spune ceva cuiva și experiența propriu-zisă a locuirii în lume, atașamentul: o curiozitate constantă în fața unei culori, a unui peisaj, a unui trecător, a unui eveniment din lume etc. Este ceea ce romantismul german numește locuirea poetică: dichterisch aber wohnet der Mensch. Este punctul în care mă întâlnesc, în zilele noastre, cu preocuparea ecologică. Anume: ecumen-ul, atașamentul față de lumea Terrei. LP: Dar ce înseamnă
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
consolare, au fost prezente în festival și câteva lucrări ale unor coregrafi străini situate cam la același nivel valoric. Astfel, în Mister K, coregraful și interpretul francez Osman Kassen Khelili, care declară că în creațiile lui "canibalizează gesturile și fluxul trecătorilor... ale martorilor (citește spectatorilor) prezenți sau dispăruți", în mod sigur s-a folosit numai de gesturile unor martori (spectatori) dispăruți, deoarece nici unul dintre cei prezenți în holul din fața Sălii Atelier a TNB nu s-a aruncat pe jos, nu s
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
sisific, pe portativul unei mitologizări elementare: "Porți neantul în gînd,/ Te prefaci a fi mulțumit,/ Te scrutează atîtea priviri de sticlă,/ Atîtea capete de beton.// Știi exact ora Terrei,/ Cui să-i spui?/ Nici nu mai poți plînge.// Ești ultimul trecător prin ani/ Care mai simte gustul pîinii,/ Mireasma vîntului.// încîntarea este soră/ Cu vinul din Arcadia.// Pînă acum ai trecut/ de trei ori styxul,/ Iei drumul de la capăt/ De fiecare dată" (De la capăt). Sufletul e cuprins de vertij. Se instalează
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
de pagini înnegrite cu pixul și stiloul. Prin 1978 însă, m-am mutat într-o cameră de demisol, în plin centru al Bucureștiului, pe strada Galați, la doi pași de Piața Rosetti. De la fereastra mea (unică și mică) vedeam picioarele trecătorilor. Acolo am scris într-o zi (dintr-o suflare) Sufleurul fricii. Gazda mea se numea doamna Vernescu și din cînd în cînd mă invita în apartamentul ei plin de mobile de epocă, unde îmi oferea cîte o prăjitură. Cum soarele
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
-o fără milă peste un an pe doamna Vernescu pentru doamna Grubach, care avea și ea, în același labirint de la demisolul blocului, o odăiță de închiriat, dar cu fereastra spre răsărit. În plus, strada pe care puteam privi acum picioarele trecătorilor se numea "Speranței". Acolo am scris piesa Ușa. Piața Rosetti era un loc animat, unde se putea bea o bere sau o cafea, cumpăra un ziar, privi vînzoleala mulțimii. Mai locuiau și cîțiva scriitori prin preajmă, îl întîlneam, de pildă
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
înțelepciune adevărată din lume (vezi Poem cu învățătura sănătoasă, p. 24). Alteori Traian Ștef găsește discursul potrivit pentru a vorbi despre Sufletul Patriei (titlul unui ciclu din volum). Tonul e subtil ironic, lăsând deschis finalul poemului: "Cum iese în calea trecătorului Cătălina/ Cu găleata plină de noroc/ Are obrajii rotunzi/ De pictură oficială/ și corpul gata să ardă palmele de hîrtie/ O trimite/ Să caute bărbați dar nu/ Eu sînt alesul în această duminică/ și miroase a cînepă verde/ Pusă la
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
o voce behăită, pretind alții. Dar indiferent că vorbea pe nas sau peltic - mărturiile, mai ales contra-dictorii, nu pot fi luate în seamă -, problema e alta. Problema e că nu se purta ca un profet. Își șușotea prezicerea la urechea trecătorilor, și abia termina s-o mormăie că își cerea pe dată plata. Acest milog al harului cerșea. Cu o voce umilă, slugarnică, îți susura refrenul ("Era ginandrelor începe"), apoi întindea mâna, gata să se evapore, să dispară, ferindu-se să
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
noi cît ne ținea gura: "Jos guvernul", "Moarte capitalismului", "Moarte exploatării", "Trăiască votul universal!" și, măcar că nu știam despre ce e vorba, eram convinși că îndeplinim un voluntariat conștient în serviciul clasei muncitoare. Colaboratori ai demonstrației, îndeplineam sarcini precise: împărțeam trecătorilor manifeste și strigam lozinci pînă răgușeam. De-a lungul coloanei în marș alergau delegații cu ordinea, comandanții strigăturilor lozincare, semnalizînd cu stegulețe roșii cadența de marș a puhoiului, iar alături de ei agenții de legătură, pentru transmiterea dispozițiunilor ce veneau din
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
care am fost ieri, și alaltăieri, și acum patru ani, și în vecii vecilor... De ce? Treapta a XIII-a Aștept Aștept și încerc să nu fiu singur, dar sunt singur. Numai cuvintele celorlalți mă ating uneori și umerii grăbiți ai trecătorilor cărora le stau în cale, pe străzi. Te-am așteptat de dimineața până seara și toate nopțile. Știu, trebuia să te caut, dar eu te-am așteptat. Acum... cred că s-a făcut târziu. Trupul acesta al meu a obosit
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
să-L răstignească. Și ducându-și crucea, a ieșit la locul ce se cheamă al Căpățânii, care în evreiește se zice Golgota. Și duceau și alți doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Și au silit pe un trecător, care venea din țarină, pe Simon Cirineanul, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf, ca să-i ducă crucea Lui. Trebuie să înțelegem, fără a judeca, fără a alege Iar Iisus a zis: Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac! 9
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
intern. Regiunea Dél-Alföld este cea mai însorită zonă a Ungariei, cu râuri bogate și lacuri saline care ascund valori naturale unice. Regiunea Vest este bogată în munți, lacuri, strâmtori, peșteri, canioane, păduri, aici se pot găsi numeroase vârfuri de munte, trecători și poteci. Distribuția pe județe a sosirilor în structuri de cazare turistică În Regiunea Vest în 2011 erau la dispoziția oaspeților 513 structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, cu 29% mai multe decât în 2008. În ciuda creșterii
PRINCIPALELE CARACTERISTICI SOCIO – ECONOMICE ALE REGIUNILOR DÉL-ALFÖLD – UNGARIA ŞI VEST – ROMÂNIA, 2008 – 2011 by ed. Sorin BELEA, Zsolt KOCSIS -NAGY Zoltán VÉGH () [Corola-publishinghouse/Administrative/91540_a_92395]
-
în anul 325“ (La résistance au christianisme, 1993). * Când adevărul începe să ți se deschidă în viață, realizezi cât de fără poveste este acest adevăr; și că viața e o poveste a neadevărului, nonșalant, neglijent și fermecător cum numai efemerul, trecătorul, poate naște o poveste de iubire devoratoare. * ...de priveghi la căpătâiul numenului, copii ai lui Kant, șomeri ai sufletului, singuri știind ce înseamnă să fii mort. Ratații. * Scriind toate câte le scriu, nu fac de fapt altceva decât să mă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Și abia de acum încolo, aducînd în joc o nuanță suprinzătoare, Glucksmann începe să strălucească. Trebuie să înțelegem, spune Glucksmann, că planeta e scăldată în ură, că așadar ura nu e un sentiment pe cît de reprobabil pe atît de trecător, un fel de frămîntare sufletească pe care, dacă o condamnăm moral cu fermitate, vom reuși să scăpăm de ea, ci trebuie să pricepem că ura e o trăsătură constantă a ființei umane, o veritabilă pacoste pe care, în măsura în care am înțeles
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
curiozitate. A cîntărit-o: era groasă și grea. A suflat praful de pe ea. A deschis cu sfială prima pagină. A citit două rînduri. A închis-o la loc și a pornit razna pe stradă, spunînd cu voce tare, de se uitau trecătorii uimiți: "Am să scriu eu o carte în care să dovedesc că Dumnezeu există"."16 Evenimentul nu e altceva decît "întîlnirea cu zeul", miraculoasă ("fiindcă acest adolescent nu s-a bucurat de o creștere creștină; părinții erau prea ocupați ca să
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
special pentru această ocazie. Era lume multă și apăruseră fețe noi; o masă cu exilați afgani și o armeancă bătrână în rochie cu paiete, cam beată, care dansa singură cu pași împleticiți, cu capul pe umărul unui partener imaginar, în timp ce trecătorii de pe străduța vecină se înghesuiau la intrare să caște gura la spectacol. Eram în familie. Când oboseam, Merry maker's Band ne susținea cu efecte de baterie și prelua ștafeta. Publicul cerea, iar și iar, Le Temps des cerises: ..."cerises
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
bronzezi pe plaje și mori tragic în accident de mașină, ca să nu zic de motocicletă. Deci ce rămâne din acest om pirpiriu, îmbrăcat cu mare grijă în haine comode? Ce vor fi reținut platanii care mărginesc încă bulevardul despre acest trecător furișat, cu fularul de mătase înnodat sub gulerul deschis al cămășii? Și dacă plimbările lui zilnice au fost acelea ale unui deținut rotindu-se prin curtea închisorii? Sau ale unui defunct care și-ar fi căutat ieșirea din Infern? Începând
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
era sesiune. Nici injuriile adresate cu o voluptate inimaginabilă. Nici manipularea nerușinată pe care Televiziunea a făcut-o cu o deșănțare încărcată de vinovăție și de complicitate. Nici corpurile contorsionate de izbituri aplicate animalic, în stînga și-n dreapta, tuturor trecătorilor care păreau "golani", manifestanți plătiți de Rațiu în dolari, curve ce au făcut copii în corturi cu Marian Munteanu, drogați, legionari, smintiți de libertate și democrație. Nici faptul că nici un preot nu a ieșit cu crucea în mînă ca să-i
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
respirația" 9. Politicienii, în general, se dau drept martiri ai onoarei și idealului în stare de jertfă și eroism: "Iată dintr-o dată zece mucenici care se bat cu pumnul în piept, apar în balcoane ziua-n amiaza mare, ținând discursuri trecătorilor buimăciți, și fac întruniri publice, în care sângeră pentru binele obștesc" 10. Un fapt cotidian, nu bun pentru glumă, incendiul de la Calafat, are chip de farsă: din prea mare grabă, pompierii ajung la locul pârjolului cu sacalele goale. Care este
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
definitivă: "Oamenii sînt proști și inumani." Sau: "Duceți-vă de-a tăvălugul, ambiții, aspirații, bucurii, tristeți, nu mai am ce să fac cu voi!". Scene de anecdotă tragică, de revoltă consumată în sfidări fără replică: "Mă apropiam de cîte un trecător. Îmi scoteam pălăria și, cu glasul cel mai dulce din lume, îi spuneam cu blîndețe: ŤBoule!ť". O rasă de compătimit blînd, homunculii... Una din poveștile despre eu, aceea dintre Diana și Emil, are memoria crizelor generației (a se vedea
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
literară... întâlnire întâmplătoare, prin 1960, cu o prostituată cunoscută și care acum, la vreo 45, spăla pe jos într-un restaurant, - la închidere. O prostitutată care, în urmă cu vreo 20 de ani, arăta bine, fiind vestită și apreciată de trecătorii de pe Brezoianu... Acum, îmbătrânind, și de mizerie, - regimul schimbându-se -, executa o muncă umilă. Ce i-am zis eu cu acel prilej, - câteodată viața este..., devine atât de livrescă... Și, probabil, eram și oarecum amețit, - băusem ceva în restaurant încât
Frica!... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8033_a_9358]
-
aer liber - pe străzi, în curți interioare ale unor clădiri din centrul orașului, în locuri dragi clujenilor și nu numai. Tema din acest an a fost „re-creează" iar implicarea artiștilor, preponderent clujeni, a fost completată de momentele participative prin care trecătorii au fost invitați să fie parte din proiecte - ateliere de creație, instalații interactive, scene pentru amatori; practic au fost organizate întâlniri între public, artiști și produse artistice create special pentru comunitatea clujeană. Vedeți în albumul foto de mai jos "povestea
Emil Boc a dat culoare orașului Cluj-FOTO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81703_a_83028]
-
merg pe străzi murdare/ printre înjurături/ liniștea iernilor de atunci miroase urît/ printre gunoaie avansăm/ gunoi și noi cu ele/ zău//; pace dragoste omenie/ cu litere mari se scriu în văzduh/ și iată-le cum cad/ în băltoace festive/ stropind trecătorii și-așa murdari/ neînțelegători/ tot mai deși/ tot mai mulți/ unul într-altul în marș (spre moarte)// parfumurile frumoasei tinereți/ ale frumoaselor adolescențe/ cu sexe înmugurite abia/ miros urît acum/ vă asigur/ deschideți-vă nările/ ochii, gura, sexul/ și veți
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
face totul privire/ pe urmă strigăt/ pe urmă tăcere/ mi-e greu să spun// cam la fel cum noaptea/ ceea ce era de înțeles/ se face coșmar/ și se substituie corpului" (fără ajutorul nostru). Iar existența subiectivă nu e decît iluzorie ("trecător în ceață fiind/ îți vine să crezi că exiști" - un teatru de altă natură), o risipire în anorganicul care guvernează: "rămas în soare deodată riști/ să te usuci floare veche ce ești/ în nisip ascunde-te/ acum el e creierul
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]