229,903 matches
-
din cel al contractorului care își face treaba în bătaie de joc sub ochii și pe nervii noștri. Apropo, cu cîteva luni în urmă atrăgeam atenția că metroul ușor e o adevarată insultă la adresa bucureștenilor din cartierele prin care va trece acest tramvai transformat în tren. Pentru a traversa stradă, bucureșteanul din aceste cartiere trebuie să meargă pe jos o stație de metrou ușor, daca nu vrea să sară gardul care i-a fost pus înainte. Celor mai mulți dintre cei cu care
Binecuvintari edilitare bucurestene by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14784_a_16109]
-
nu vrea să sară gardul care i-a fost pus înainte. Celor mai mulți dintre cei cu care stau de vorbă despre utilitatea acestei insulte edilitare nu le vine să creadă că atunci cînd lucrările vor fi gata nu vor mai putea trece stradă decît în dreptul stațiilor de metrou. Mai prompți în reacții par a fi șoferii care au descoperit că Bucureștiul va fi tăiat în două de acest metrou al stupidității. Sau al bătăii de joc! În orice Capitala care își merită
Binecuvintari edilitare bucurestene by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14784_a_16109]
-
destul de mult de limba care se vorbea în anii 1950-1960. Schimbările se petrec într-un ritm galopant. Chiar și în Marea Britanie, o țară conservatoare, limba de la sfîrșitul secolului XX diferă de limba vorbită la începutul acestui secol. Par că au trecut vreo 300 de ani nu 100. Probabil că ne-a fost dat să trăim într-un timp în care are loc unificarea limbilor. Va ajunge oare omenirea să vorbească o singură limbă în mai multe dialecte? Internetul și televiziunea vor
Globalizare și culturi naționale by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/14788_a_16113]
-
Cu greu se poate decela realismul din metaforă, totul este filtrat subtil, filosofic, amestecând vidul gesturilor moderne, al întrebărilor noastre moderne, în textura ficțiunii poetice: "firească lupta pentru existența/ spunem continuu/ mulțimi căutate de sălile de gimnastică/ un animal preistoric trece stradă în zori/ spre cafenele literare/ ar putea fi altfel cafenele/ când marile preocupări nu sunt doar politice/ că mișcarea umbrei prin vis?" Sfâșietoarea melancolie emanata de obiecte, de trecutul închis în ele definitiv, de timpul perceput de poet până la
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
fi Oricare; la nevasta, la Penelopa lui, Molly, o curva și-o stricată care se culcă cu toți bărbații din jur; mă urmărește Odiseea memoriei și imaginației lor, eternă, meschina, conjugala, durând o singură zi, 16 iunie 1904. Cred că trecusem de Orléans când, intrând în vorbă, aflasem că americanul făcea literele la Harvard, si ca teza de licență avea să și-o dea la toamnă tocmai cu Joyce... Era o ediție veche tipărită în 1949, la opt ani după moartea
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
Bloom, Florea, Florica, cum ar veni. Iar sublinierile, de care adusesem vorba, oarecum mirat că ele, practic, ocupau uneori pagini întregi, otova, una după alta, nu-i aparțineau, nu el le făcuse, ci așa cumpărase cartea care se părea că trecuse prin mâinile a nenumărați clienți, studenți în special, niște profesioniști, în orice caz, nu cititori de rând... Ulise ședea încă în fața mea pe mesuța trasă anume încă înainte ca Jeff - asa-l chema - să se întoarcă de la restaurant. Atunci, din
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
scandaloase. Onoarea CNA pretindea reamintirea precedentelor și o mea culpă. În al doilea rînd, îi văd jubilînd pe cîțiva dintre cei care au răspuns chemării lui D.D. Cum, adică: ieri D.D. era frecventabil iar azi e detestabil? Așa, deodată. Au trecut prin closetul public al OTV președinți de partide, miniștri, parlamentari și nu, în ultimul rînd, Geologul, nume de cod pentru fostul Președinte al țării pe care o emisiune de denunț nu l-a oprit să stea pe scaunul de lîngă
De la 20% la 33% by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14783_a_16108]
-
au creat), Băsescu (auzi vorba, că doar la OTV ar mai avea acces opoziția), Radu F. Alexandru (că orice liberal, el urăște cenzură și îi iubește victimele), Eugen Nicolaescu (dar părerea lui chiar nu merită comentată). În tot balamucul, a trecut aproape neluat în seamă un detaliu important. Și anume o propoziție din finalul Comunicatului CNA care solicită tuturor posturilor t.v. să acorde opoziției 33% din timpul de emisie și puterii 66% (restul de 1%, cine știe cui!). Întrebat de realizatorul unui
De la 20% la 33% by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14783_a_16108]
-
1%, cine știe cui!). Întrebat de realizatorul unui interviu pentru Europa Li-bera ce se înțelege prin asta, dl Răzvan Popescu, membru al CNA, a dat un răspuns aiuritor: și anume că CNA a constatat că opoziția n-avea nici 20% iar puterea trecea de 80%. Așa că se cădea o reparare. Trei remarci se impun. Dacă așa stau lucrurile, de ce CNA a tăcut pînă acum? N-a observat că scorul meciului Nastase-Vadim era 8 la 2? (Despre alți opozanți mai bine ta-cem). Telefil a
De la 20% la 33% by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14783_a_16108]
-
staturii creative a unui scriitor, este o revelație dar și o datorie pusă în fața editorului. Este o operă de sinceritate în stare să absoarbă timpul, chiar dacă pare a se fixă numai asupra unui anume moment al timpului, trăit de alții, trecut prin capacitatea de absorbție a sensibilității celui care îl cuprinde, descriindu-l. Adevărate schițe, personal detaliate ale momentului istoric, trăit pe viu. Alexandru Busuioceanu - Caietele de miezul nopții (Jurnal 1939-1957), Editura "Jurnalul literar", București, 2001, 254 pag.
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
cînd au loc (și nu mai devreme sau mai tîrziu). În povestea mea, așa cum mi-o închipui, se amestecă o mulțime de lucruri precise, demonstrabile, și altele care par iraționale, în orice caz foarte misterioase. Într-un moment oarecare din trecut cineva ia condeiul (sau, mai bine zis, pana de gîscă) și scrie în limba română cîteva rînduri sau cîteva pagini. E o epistolă, o înșirare de evenimente, un imn religios sau orice altceva care are legătură cu viața și cu
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
oarecare exercițiu. Și la noi, la fel. Celebra scrisoare a boierului brașovean Neacșu nu este deloc convingătoare în rolul de primă operă care i se atribuie de către istorici. Doar că de eventuala existentă a altora anterioare n-avem habar. Timpul trece, secole, decenii sau ani, și oamenii continuă să scrie aceleași lucruri pînă cînd, într-o bună zi, cineva inventează ori copiază după străini o specie, un gen, un fel de operă necunoscută contemporanilor. Alții îl urmează și literatura se transformă
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
În planul substanței poetice, aceasta discrepanta față de existență chemătoare însă refuzată (fără scandal) se traduce într-o oscilație între abstracțiune și concretețe, ambele soluții ale unei idealități posibil salvatoare în radicalitatea lor alternativă, ca atunci cînd, purtînd o greutate, o treci din- tr-o mîna în alta. De notat că "abstracțiunea" e mai curînd expresia unui sincretism cosmic, a unei complexități sugerate alegoric ("Ating cu gura abstracțiunile/ semințe cu miezul revărsat peste coaja/ că valurile mării valuri/ verticale înspumînd văzduhul" - Respirația subacvatica
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
și exotisme: "televizorul/ învîrte planete. Și iarăși,/ prietenii fumînd și aruncînd zaruri/ pe pîntecul balenei albe;/ muzică purpurie - tatuajul/ unei dansatoare se zvîrcolește" (ibidem). Ori cultiva un grotesc solemn, cu inserturi mitologice, o degradare aulica, țeapăna: "Cu lira lui dezacordata trece/ Orfeu pe sub bolțile de piatră crăpate/ tăi peste începutul acestui poem/ și rămîn doar bolțile de piatră crăpate/ dintr-un oraș unde rînza e rege/ și brînză regina/ nebunii fac tumbe în săli de consiliu/ după uși capitonate se ghiceste
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
și anume la unghiul contemplativ, atît de prielnic magiei afectelor discrete. Amăreala existențiala se dizolvă în lumina și culoare. Rigiditatea cărturăreasca se destinde și ea într-o baie de limpidități necondiționate, lăuntrice. Dumitru Chioaru face figură unui pictor impresionist care trece de la șevalet la vers: "Primăvară pe cîmp vine o flacăra verde/ odată cu profilul/ femeii (în timp ce udă florile/ în balconul alăturat) pe fondul de lumină/ inutilă fiindu-i îmbrăcămintea; las cartea/ și ochii coboară închiși/ o cascadă, sunetul unor tocuri/ pe
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
străbunicul meu, zise Pașadia. Fiind din familie singurul pentru care am simpatie nu i-am ars ca celorlalți portretul. Fu un Bergami. Mîndrețea lui, aureolată de prestigiul ce înveșmîntă în ochii femeilor pe aceia care au ucis, îl făcu să treacă de la coada butcei Domniței Ralu, la dînsa în pat. Primi drept plată Măgura și topuzul armășiei. Cum vezi dar, surceaua n-a sărit departe de trunchi și cred că și starea sa sufletească trebuie să fi fost la fel cu
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
acuzată de legături pe care rangul nu i le permitea cu acest personaj seducător venit la curte. Povestea e și cea a străbunicului lui Pașadia, dar se petrece în Valahia, locul reginei e luat de domnița Ralu, seducătorului i se trece sub tăcere vina de a fi comis o crimă cumplită și primește plocon moșia Măgura și demnitatea de armaș. Calchiată după cea britanică, istoria capătă puternic iz balcanic. Măgureanu, celălalt nume al lui Pașadia, are prin urmare o poveste preaosebită
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
ar fi fost prea joasă, se întrevedeau tocmai dinpotrivă, trupește și sufletește semnele unei înalte stirpe în cădere: portul semeț și înfățișarea nobilă, trufia, cerbicia și cruzimea, lenea, sila de viață, setea de răzbunare și puterea de ură, semne ce trecu urmașilor săi carii de nu s-ar fi prigonit între dînșii, dezbinați toată vremea, ar fi putut încă dura o casă puternică și vestită". Înd descoperă în cel mai împodobit salon al casei lui Pașadia portretul străbunicului acestuia, Povestitorul află
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
filierei (non-engleze). Tratarea este defalcată pe sensuri: preluate, uneori modificate, chiar adăugate. Factorul esențial în abordarea lexicului este considerat uzul: dicționarul indică gradualitatea de acceptare a termenilor proveniți din engleză în cele 16 limbi: de la cuvintele folosite doar de bilingvi, trecînd prin statutul intermediar al termenilor tehnici, pînă la integrarea celor pe care vorbitorul mediu nici nu le mai percepe ca anglicisme. Gradul de acceptare e comparat cu cel al sinonimelor, mai ales al calcurilor concurente. Unde este cazul, sunt indicate
Anglicismele în Europa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14801_a_16126]
-
v-am numit, eu vă zbor!" îngrijorat, probabil, de dimensiunile imperiului construit pe șest de către premier, Iliescu a ajuns la concluzia c-a sosit momentul să reteze macaroana bățoasă a Arogantului... Ceea ce confirmă bănuiala că lui Iliescu nici nu-i trece prin cap să renunțe la baza de putere agonisită cu atâta trudă. Pentru că, nu-i așa, plecarea lui de la Cotroceni, în 2004, nu înseamnă decât renunțarea la o treaptă a rachetei pe care visează s-o piloteze la nesfârșit...
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
Frumoase (Institutul de Arte Plastice ,,N. Grigorescu''), participă la numeroase expoziții din țară și din străinătate. Premiul UAP pentru sculptură - 1966 și 1974 și premiul UAP pentru artă monumentala - 1964. Locuiește în București și este soția sculptorului Vasile Gorduz. Au trecut deja cîțiva ani de cînd a fost amplasată la Timișoara, în cadrul complexului de monumente cunoscut sub numele de Memorialul revoluției, compoziția Sf. Gheorghe a sculptoriței Silvia Radu. înainte de a fi trimisă spre a-și ocupă locul rezervat în minusculă Piața
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
despre faptul că "o carte își are momentul ei, acela imediat următor scrierii și nu pretinsa valoare în timp îi dă sens", și dă exemplul Țiganiadei care, netipărită atunci când a fost scrisă, nu și-a educat publicul influențând astfel literatura. Trecem peste naivitatea autoarei care refuză efectiv teoria fundamentală a valorii operei și ne oprim puțin la exemplu. Altfel spus, nereceptată atunci, epopeea ar avea acum o valoare inutilă. Exemplul e rău ales dintr-un foarte evident motiv (sau poate tocmai
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
șunt mult prea/ șireți ca să citească vreodată ceva). Iată din nou/ ai mai scris un poem, te-ai mai tras încă o dată pe/ sfoară, mai bine/ te-ai face copac, boiler electric sau varză./ Termină naibii." Biografia Nu poate fi trecută cu vederea biografia acestui extraordinar poet, o biografie care e pe masura poeziei, în spectaculozitate și risc, dar care niciodată nu pare să afecteze opera, nu pare s-o impurifice și nici s-o dateze. Aproape că nu transpare nimic
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
stă, se gândește, se scarpină în chica lui roșcată și debitează mecanic cu un accent imposibil, - transcriu fonetic, pe românește: șampagne... șampignon... șampelizée... Râd, fără să vreau, aprobând, ca și cum altă definiție mai bună nici că se putea... Pe urmă, trenul trecând ca o vijelie de orașul Tours, tânărul se prăvălește din nou în somnul său adânc pe care un insomniac ca mine nu poate decât să-l admire... Loviturile însă pe care le primesc la clătinăturile mai bruște, mă silesc în
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
un volum atât de gros; și chiar dacă ar fi, o carte polițistă, oricât de palpitantă, nu se citește într-un asemenea hal de uzură. Într-adevăr, pare un volum nu citit,... ci arhicitit, arhibuchisit, ronțăit, rumegat, mestecat și iar rumegat, trecut prin mâinile a mii și mii de cititori, dacă nu și mai mult, generații întregi de-a lungul a cel puțin un secol. Cum ar arăta o carte editată de pe la 1695... 1746, cu celuloza crescută, revărsată ca un cozonac, având
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]