894 matches
-
Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Amărâtă bătrânică ! O bătrână-n colț de stradă Pe-o piatră de trotuar; Pe cap, doliu, o broboadă, Necăjită de amar. Stă cu mâna tremurândă Întinsă pentru un ban, Că de trei zile flămândă A zăcut într-un canal. Pe soț, cu mulți ani în urmă, Gangrena l-a mistuit. Era poate cel din urmă Dintr-un leat care-a pierit. În Italia un fiu
AMĂRÂTĂ BĂTRÂNICĂ ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378905_a_380234]
-
chiar îl vreau de partener permanent. Așadar, mă-nfig în linia întâi a celor lipsiți de curaj și dau să trec pragul intrării. -Domnu’! Alo Domnu’! mă respectă cineva. Acum ați venit! Păstrați ordinea! -Chiar așa! exclamă o voce feminină tremurândă. Au dispărut toate regulile de comportare civilizată?! N-o mai aud. Glasul îi este acoperit de alte și alte replici... Mă-nfierbânt. Uit de orice cutumă. Sunt tatăl zmeilor. Mă zbârlesc. Fac un pas uriaș, trec pragul hotărât să mă
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
Autorului Vreau să transmit cuvintele trecute Pe foi veline, urme de condei, Căci nu doresc ca șoapte neștiute, Să-mi umple cu nimicuri, anii mei. Le scriu încet, cu inima vibrândă, Le-aștern precum ninsorile în ierni Și fiecare slovă tremurândă, Aș vrea Isuse, Tu ca să o cerni. Și caut mereu să spun despre Iubire, Despre iertarea ce-am primit în dar, Lumii vorbesc de har și mântuire, Să nu trăiesc o viață în zadar. Adesea văd și simt disprețuirea Atâtor
ȘI CAUT MEREU SĂ SPUN DESPRE IUBIRE... de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379133_a_380462]
-
astăzi orașul a plecat/la iarbă verde, se pare/pentru că așa a vrut poetul/” (dictare) “ce rost are? ce rost are?-se-ntreabă/din tranșeele albe și reci/de sub crivăț, copilul literar,/amărâtul universal/ răsfoind cartea de versuri/cu-o mână tremurândă/” (copil sub colind) “(vă asigur că, peste timp,/dintr-o carapace de țestoasă bătrână/-poate aceeași de care-am amintit- aruncată aiurea pe fereastra altei primăveri/se va ivi un poem mult mai reușit/decât acesta/și mai puțin efemer
NICOLAI TĂICUȚU- “PESEMNE CĂ NU DESPRE MINE E VORBA” de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379124_a_380453]
-
prezumtivul criminal. - Niște începători incompetenți, mârâi printre dinți comisarul, mutând nervos țigara cu limba dintr-o parte în alta a gurii. Un inspector de poliție tânăr, foarte roșu la față, se apropie de comisar și-i spuse cu o voce tremurândă: - Am trecut la interogarea proprietarilor de apartamente din apropiere ! Sperăm ca cineva să fi auzit sau să fi văzut ceva ! - Mda..., mârâi din nou comisarul, convins de inutilitatea acțiunii. Lumea în România este fricoasă, majoritatea se bazează pe principiul „nu
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
-l mâhnit, se lămuri cu cine are de-a face și despre ce era vorba. Se apropie de el, ca de o victimă sigură, cuprinzându-l cu priviri lacome. Își pieptănă părul încâlcit cu ghearele degetelor ei uscățive și negre, tremurânde, își drese glasul și începu un descântec în fața tânărului: - Ahou, diavole bătrân, care pe oameni ești stăpân!... Dispari curând din calea mea până nu te-oi descânta!... Iar tu, băiete, ce stai așa de doborât de gânduri!... Mai bine ai
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
în colb. Însă, vitejește, nu se lăsă cu una cu două, se ridică dârză de jos și-și reveni, legându-se iarăși, și mai hotărâtă, de Nerun. - Ce-ai, băiete, ești nebun? De ce îmbrâncești o bătrână slabă și cu mâinile tremurânde? Mai bine ai da un ban babei... colea... să am pentru un colț de pâine!... Nerun n-avea deloc chef de prea multe târguieli cu urâta de cerșetoare, așa că, venindu-și oarecum în fire, luă la întâmplare o pânză din
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PELERINA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Să nu spui adio, coarda încă doare Pe rana deschisă mi-au turnat iar sare, Pleopa tremurândă caută și-acum Colțul de lumină și Omul cel bun. Aripa se frânge când furtuni lovesc Cad mereu în mine și mă poticnesc Stâncile crescute chiar în fața mea Știu că într-o zi sigur vor cădea... Vulturi o să vină să
PELERINA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379977_a_381306]
-
Voislova, Darianei Mincu, a simțit că aerul proaspăt a dimineții a fost cucerit de parfum de floare. A privit în jur și a observat că în grădina bisericii a înflorit liliacul. - A înflorit liliacul! a spus Daria cu o voce tremurândă ce s-a rătăcit câteva clipe în singurătatea împrejurimilor. S-a apropiat de gardul ce înconjura grădina și a privit cu atenție spre copacul înflorit, pe urmă s-a așezat pe o piatră înaltă din apropiere pierzându-se într-o
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
pățești ceva rău. Te așezi de care parte a baricadei vrei, eu îți întind mâna să urci în barca mea, îți las cartea de vizită, mă poți suna oricând, dacă ai ceva urgent de comunicat. Secretara a luat, cu mâna tremurândă, micuțul cartonaș din mâna avocatului. O transpirație abundentă croise zeci de drumuri prin fardul gros al femeii; teama pusese stăpânire pe ea, de mult îl bănuia pe director că nu ar fi tocmai curat. Două zile mai târziu, era într-
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380292_a_381621]
-
cuvinte încet mi se destramă, Culorile pe pânză s-au veștejit de-acum Și simt cum de o vreme nu mai încap în ramă Când pașii mei, trudiții, se-ntunecă pe drum... Mă duc să-mi vărui pomii cu mâna tremurândă, O mierlă se aude prin crâng de Nicorești Și umbra mi se pare ciudată, stând la pândă De parcă mă întreabă: străine, cine ești? Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Vreau să mă-ntorc acasă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VREAU SĂ MĂ-NTORC ACASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380384_a_381713]
-
O altă surpriză! Și una și mai mare mă așteaptă deseară, la cină! - Em, cred că o să devii doamna Pascal! spune Cris entuziasmată. - Abia aștept să-l văd! - Cred! Em ia telefonul și îl sună pe Vic. Cu o voce tremurândă și plină de emoție îi spune cuvinte dulci de iubire. După câteva minute bune, reia discuțiile cu Cris și vorbesc și verzi și uscate, și mâinile le merg cu spor, făcând lucruri minunate. Va urma... (mult așteptata întâlnire de iubire
SURPRIZA... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380459_a_381788]
-
ACASĂ Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017 Toate Articolele Autorului Acasă este Acolo, cald ție îți este ... Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă. Grijulie, ca un licăr tremurândă Te sărută fierbinte pe inima plăpândă. Acasă este Acolo, unde liniștea ta este ... Unde pâinea rotundă aburindă Își plimbă în voie miresmele prin tindă. Unde, când bei răcoarea din ulcior, Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”. Acasă este
ACASĂ de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380486_a_381815]
-
Undeva, într-un copac, Ea se unduie, împlinită, Baiadera de pe lac! DESPĂRȚIRE O-mbrățișare dată-n fugă, Un sărut și o privire. Și te-a luat de lângă mine, Nemiloasă despărțire. Lacrimile-ncătușate Sub pleoape fremătânde, Au luat gustul sărutării De pe buze tremurânde. În urma ta aud ecoul "Mă întorc curând la tine,. Va trece timpul, ca o boare, Ai încredere în mine". Cum nu ți-am spus că-mie este teamă, Că am să pierd tot ce iubesc? De unde am găsit puterea La despărțire
NATURĂ ŞI IUBIRE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379514_a_380843]
-
grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorata. Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite de timp și praf... Timpul trecea ... Citește mai mult MIRELA PENU (București) - PREMIUL III la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea PROZA SCURTABUCHETUL DIN FLORI DE CÂMPPe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorată.Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite de timp și praf... Timpul trecea ... XIII. DORIN RADU (BUCUREȘTI) - PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNAȚIONAL "MEMORIA SLOVELOR", EDIȚIA A II-A, 2016 - SECȚIUNEA PROZA SCURTĂ, de Ion Nălbitoru , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
o mărgea.. Mâinile îmbătrânite Dezvelesc trecutul dus... Ochii întălnesc privirea Unei iubiri ce a apus... Fața albă o atinge, Cu o slabă mângăiere... Dulceața gurii îi surâde, El simte doar gust de fiere.. Trupul de nimfă se unduie, Sub palme tremurânde... În ochii triști se-aprind scântei Și se scurg lacrimi fremătânde... Treizeci de ani nimeni nu știe Cine-i femeia în năframă... Doar pictorul bătrân și-aude Inima, pulsând în ramă! LEGENDA ȚIGANILOR Casă, le este pădurea... Acoperiș, bolta cu
FANTEZIE SI LEGENDA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379610_a_380939]
-
Aurel Lucian Chira , publicat în Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016. GHIOCELUL Un ghiocel plăpând, cu trei albe petale, Ce-a găurit o frunză putrezită de stejar, Pe când voiam să-l rup, mă implora cu jale, C-o voce tremurândă, de foșnet de frunzar : -« Te rog să nu mă rupi și îți voi spune-o taină : Știu cât de mult îți place, fata cu ochelari ! Și chiar îți dau dreptate, este o tipă faină. Dar nu-i plac ghioceii, vrea
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
place. » -« Bine, nu te mai rup, atât ești de frumos ! Citește mai mult GHIOCELULUn ghiocel plăpând, cu trei albe petale,Ce-a găurit o frunză putrezită de stejar,Pe când voiam să-l rup, mă implora cu jale,C-o voce tremurândă, de foșnet de frunzar :-« Te rog să nu mă rupi și îți voi spune-o taină :Știu cât de mult îți place, fata cu ochelari !Și chiar îți dau dreptate, este o tipă faină.Dar nu-i plac ghioceii, vrea
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
Cătușele purtate de creștinii „vinovați” de Dragostea întru Dumnezeu și Neam sunt cele mai odioase stigmate, ce profanează în făptura zămislită de Atotcreatorul, verticalitatea spirituală, cugetul arzând nemistuit și flamura mistică a Crucii credinciosului ortodox. Cătușele sunt prinse de mâinile tremurânde ale creștinilor torturați, deveniți umbrele suferințelor, cu scopul mișelesc de a le sugruma cântarea închinărilor sfinte în suișul lor către Domnul. Zalele cătușelor sunt împletite de neputincioșii putinței, care se târăsc în lașitatea lor spre trădare, nituind Drumul Robilor spre
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului Stau și privesc soarele cum dispare, pe țărm sunt stânci și alge, cochilii părăsite, năvodul de lumină lin așternut pe mare încet scufundă astrul în străvezie criptă. O linie tremurândă s-a format în zare și fiecare val cu o mână nevăzută îmi scrie pe nisip un rând ca de scrisoare, că mâine vei veni, ca soarele din criptă. Referință Bibliografică: Asfințit / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ASFINŢIT de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381501_a_382830]
-
Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Sentimentală... Plânsul mi- e sec, fără cuvinte, Amestecat în șoaptele stinse, Peste pleoape, sărutu-ți cuminte Îmi scutură flori cu petale aprinse. Mâinile- mi se opresc, tremurânde, La mijloc de gest tandru, firesc, Ochii- ți triști în care marea se-ascunde, Cât de adânc, de direct mă privesc... Ai ales: învolburată, privirea de-acum, Se revarsă în sufletu-mi strâns, inundat De ploile reci, scuturând zarzăru-n drum
SENTIMENTALA de DANIA BADEA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380842_a_382171]
-
oră, mă sfătuia ea. - Mă grăbesc încet draga mea, i-am răspuns eu, ca să o liniștesc: Sper să ne vedem cu bine acolo în căsuța noastră, „cuibușor de nebunii”... - Te aștept eu ca să vii... a complectat ea rar, cu vocea tremurândă, conform cântecului atât de bine cunoscut, al lui Gică. Începuse să se însereze când am oprit la o stație de benzină, ca să fac ultima alimentare, înainte de a ajunge la Otilia: Tocmai umplusem rezervorul și eram gata să plec mai departe
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
se sfârșesc odată pentru totdeauna? Privesc o ființă pentru care nisipul din clepsidra timpului aproape s-a scurs, care în curând se va alătura universului, transformându-se în lumină. Niciodată nu m-am simțit mai neputincios, ascultând cum împletește cuvinte tremurânde cu buzele uscate de sete. Îi simt palmele cum îmi ating fața, cum mă învăluie. Mă simt în siguranță. Pielea ei catifelată pare că nu a fost atinsă de greutățile vieții, dar e din ce mai rece. În jur, o
SFÂRŞIT?! de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380938_a_382267]
-
la pagina respectivă, gata să o sun. Mi-am amintit însă că nu mai aveam decât puține minute de convorbire la telefonul celular și am luat telefonul din casă, la care puteam vorbi nelimitat în America, apoi emoționat, cu mâna tremurândă, am format numărul respectiv, așteptând curios să aud vocea de la celălalt capăt: Telefonul a sunat de două ori, apoi după câteva secunde, o voce de femeie foarte bine dispusă în acel moment, mi-a răspuns veselă: - Alo, da! Din primele
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]