880 matches
-
murdară de noroi a Prepelicarului. Fratele și sora rămaseră nemișcați un moment, cântărind totul în minte. — Spune-i femeii ăsteia proaste să-mi dea drumul, frățioare. Vocea îi era arțăgoasă. — Am văzut-o apărând, Vultur-în-Zbor, rosti Media cu un glas tremurător. Ca o stafie. Am văzut-o apărând, așa că am prins-o. M-am gândit că ai vreaă ai vrea s-o vezi. Făcuse un gest curajos. Prepelicarul spuse: — Dacă m-ai văzut apărând, nu crezi c-aș putea la fel de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mă mințise, Însă nici nu-mi spusese tot adevărul. Nu-mi zisese nimic despre acel ciudat tremur al mîinilor care prefăcea fiecare nasture, fiecare fermoar Într-o muncă titanică. Nu-mi zisese nimic despre acea vrajă a pielii palide și tremurătoare, de acea primă atingere a buzelor, nici de acel miraj ce părea să ardă În fiecare por al pielii. Nimeni nu-mi zisese nimic despre toate astea fiindcă știa că miracolul se petrece doar o dată și că, atunci cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
coborît pînă la promenada San Gervasio, În speranța că vom găsi un taxi sau un autobuz. Mergeam În tăcere, de mînă, fără să ne privim. — N-am să mă mai pot Întîlni cu tine pînă marți, zise Bea cu voce tremurătoare, ca și cînd, dintr-o dată, s-ar fi Îndoit de dorința mea de a o revedea. — Am să te aștept acolo, am zis eu. Am considerat de la sine Înțeles că toate Întîlnirile mele cu Bea urmau să aibă loc Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și Înainte și nu-și amintea unde. M-am temut că Fermín se va grăbi să mă prezinte drept fiul lui Carax sau vreun alt tertip asemănător, Însă el se mărgini să Îngenuncheze lîngă bătrînă și să-i ia mîna tremurătoare și ofilită. — Jacinta, eu sînt Fermín, iar acest vlăstar e amicul meu, Daniel. Ne-a trimis prietenul dumitale, părintele Fernando Ramos, care azi n-a putut veni fiindcă avea de spus douăsprezece slujbe, știi și dumneata cum e cu calendarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
argument, climatologic, a dat-o gata imediat pe Bea, căreia căldura emanată de dalale de pe jos Îi alungă temerile inițiale că născocirea mea zănatică avea să dea foc casei. Apoi, În penumbra roșiatică a lumînărilor, În timp ce o dezbrăcam cu degete tremurătoare, ea surîdea, căutîndu-mi privirea și dovedindu-mi că, atunci și Întotdeauna, orice mi s-ar fi putut Întîmpla mie, ei i se Întîmplase deja dinainte. Mi-o amintesc așezată, cu spatele rezemat de ușa Închisă a Încăperii, cu brațele căzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
domnișoare. După propriile lui cuvinte, „parcă știa deja“. — Și domnul Fortuny? E adevărat că a refuzat să-și recunoască fiul? Asta e partea care mă intrigă pe mine cel mai mult. Don Manuel susține că, la lăsarea serii, un omuleț tremurător a sosit În compania unor agenți de poliție. Era domnul Fortuny. După el, ăsta e singurul lucru cu care nu te poți obișnui niciodată, momentul cînd cei apropiați vin să identifice trupul unei ființe iubite. Don Manuel zice că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
șoptit Julián. — Nu-i nici o grabă. Eu o să aștept. Tocmai cînd cei trei polițiști se Întorceau către dînșii, Miquel s-a ridicat de la masă și s-a Îndreptat spre ei. La Început n-au văzut decît un muribund palid și tremurător care le zîmbea În timp ce sîngele i se ivea În colțul buzelor descărnate, lipsite de viață. CÎnd au observat revolverul din mîna lui dreaptă, Miquel se afla la mai puțin de trei metri de ei. Unul a vrut să țipe, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
chipeș reporter american mereu pieptănat ireproșabil, un individ s-a așezat lîngă mine. Nu era pentru prima dată. Cinematografele din acea perioadă erau bîntuite de fantoșe duhnind a singurătate, a urină și a colonie, care Își agitau mîinile asudate și tremurătoare ca pe niște limbi de carne moartă. Mă pregăteam să mă ridic și să anunț plasatorul, cînd am recunoscut profilul retezat al lui Julián. M-a apucat de braț cu putere și am rămas așa, uitîndu-ne la ecran fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
CÎnd am ajuns pe palierul de la primul etaj, am constatat că mai erau două lumînări, pe coridor. Cea de-a treia pîlpîia În fața fostei camere a Penélopei. M-am apropiat și am bătut ușurel În ușă. — Julián? a venit vocea tremurătoare. Am apucat clanța și m-am pregătit să intru, fără să știu cine mă aștepta de partea cealaltă. Am deschis Încet. Bea se uita la mine dintr-un colț, Învelită Într-un pled. Am alergat lîngă ea și am Îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
marcante ale artei. Iată protestul lui Vitruvius împotriva iraționalului: “Cum este posibil ca trestiile să poată realmente suporta un acoperiș, sau ca niște candelabre să susțină cupola unui mic templu cu toate ornamentele sale, sau ca o tijă delicată și tremurătoare să țină o figurină șezând? Și cu toate că oamenii observă că aceste fantezii sunt complet false, nu le critică și chiar le face plăcere și nu se întreabă dacă aceste lucruri imaginare pot să existe sau nu; aceasta se întâmplă pentru că
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
erou o iubea acum pe Angelica mai mult decât își iubise viața, iar ea fugea de el așa cum fuge turtureaua de erete. Fântâna din care a băut Angelica avusese o asemenea înrâurire asupra frumoasei prințese încât, deznădăjduită și cu glas tremurător, l-a conjurat pe Sacripant să nu aștepte apropierea lui Rinaldo, ci să fugă cu ea. -Atât de puțin prețuiesc eu, deci, în ochii tăi, zise el, încât te îndoiești de puterile mele? Ai uitat oare bătălia de la Albracca unde
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mănânce. Când a ajuns lângă ea, Rogero exclamă: Ce mâini crude, ce suflet barbar te-a putut încătușa în aceste lanțuri? Angelica a izbucnit într-un torent de lacrimi care a fost la început singurul ei răspuns; apoi, cu glas tremurător ea i-a dezvăluit înfricoșătorul destin ce o aștepta. În vreme ce vorbea astfel , un vuiet grozav s-a stârnit departe în largul mării. Uriașul monstru nu a întârziat să se arate, cu o parte de trup ieșind deasupra valurilor, iar cealaltă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cum să scrie bilete de mulțumiri, cum se așază cel mai bine masa pentru cină - dar era total În ceață când venea vorba de Avery, droguri sau Avery și droguri. Skye se Întoarse În sfârșit de la baie, cu maxilarul la fel de tremurător. DJ-ul schimbă muzica de la cea de atmosferă la OutKast, ceea ce păru s-o stimuleze pe Elisa să-i apuce pe Davide și Skye și să Înceapă să danseze pe banchete. Își desprindea rareori privirea de pe Philip, care Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
agenda electronică Filofax cu un asemenea interes hotărât Încât m-am Întrebat În treacăt dacă nu cumva va lua foc din cauza privirii mele intense. O evaluare mintală rapidă a stării mele fizice scoase la iveală o listă de reacții-clișeu - mâini tremurătoare, bătăi de inimă, gură uscată - care nu puteau arăta decât un singur lucru: corpul meu Îmi spunea că Îmi plăcea Sammy sau, destul de posibil, că Îl veneram. Chestie care, dacă cineva se obosea să facă această paralelă, era exact ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
foarte frumoase, "nouă"! Ah, cum l-am fericit pe Constantinescu, când am auzit că aluat nouă! Ce bine de el...! ― Popescu-Băjenaru Grigore! ― Prezent! ― Zece! Doamne sfinte!... Visez sau e o glumă?! Mă-ndrept spre catedră, împleticindu-mă, și întind mâna tremurătoare, ca să iau teza... Camil Petrescu mi-o dă și mă oprește o clipă la catedră: ― Într-adins am lăsat teza ta la urmă, pentru că e cea mai bună din clasă. Du-te la loc și citește-o tare, ca s-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Pereții de marmură albă, rece, sunt întrerupți pe o parte de un rând de ferestre arcuite prin care adie un vânt ușor, făcând să pâlpâie flacăra unei lămpi de alamă, frumos ornamentată, suspendată în tavan. Lumina ei își joacă umbrele tremurătoare peste fețele celor cincizeci și mai bine de curteni adunați aici, strângându-și șalurile în jurul umerilor și tragând meditativ din narghilea. Servitorii așteaptă în umbră cu cărbuni aprinși, cu prize de tutun mirosind a măr, sticle de vin cu gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
va mai lăsa să se vadă că se teme. Pe când howdah-ul se balansează dintr-o parte în alta, se simte copleșit de rușine fizică, o senzație de rău chiar în fundul stomacului, accentuată de înălțimea înfricoșătoare și de șoldurile masive și tremurătoare ale elefantului, care se îndreaptă spre palat. Stă drept, neplăcut surprins de greutatea șirului de medalii de pe pieptul său. Are o misiune. Trebuie să zâmbească, să facă semne cu mâna. Pe moment, procedura în sine poate părea ridicolă, dar este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
într-o scânteiere de oglindă, curba molcomă se rotunjea în dreapta, în lumină, atât de prelungă și de pierdută. încât, în depărtare Colnicul Hora înainta ca o citadelă, în vârful cel mai înalt, părând un castel de vis, albăstrui, diafan și tremurător printre aburii trandafirii ai orizontului. Paralelă îmi face impresia că locuitorii orășelului meu seamănă între ei, bărbații în maiou și șlapi își lustruiesc mașina ori sapă fără convingere o bucată de grădină, femeile în pantaloni, cu țigara în gură, caută
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
milă pentru aceste femei și mă aud spunând: — Eu sunt Orhideea. Îmi pare bine să vă cunosc. Ele se ridică, mijinduși-și ochii. Expresia de pe chipurile lor seamănă cu a unor animale de pradă. Avem o intrusă! se aude o voce tremurătoare, de femeie foarte bătrână. Ce să facem cu ea? — Să o ciupim până moare! e răspunsul ascuțit al mulțimii. Mă arunc la pământ și fac plecăciuni repetate. Le explic că am greșit deranjându-le. Îmi cer scuze și promit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mintea-mi peste lume și să-și spele jungherul În carnea mea. Ce-ți veni să ne trimiți căruța cu draci? Și să oprești lumea-n loc?” Însă acum Enin cel tânăr nu-și putea urma răzvrătirea. Își ținea sufletul tremurător În palme și se străduia să-l curețe de praf și de gozuri. Pricepu că nu Îi era dat să meargă cât ar fi vrut de departe, așa cum l-ar fi Îndemnat răscoala de dinăuntru. Se ridică Încet, cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apă, s-a scufundat și și-a scos băiatul. Lică avea ochii deschiși. Cineva a aprins o lumânare. Au pus pe ochii mortului, ca să țină pleoapele Închise, doi bani de metal. Acoperit cu o foaie de cort și cu luminița tremurătoare la cap, lui Lică nu i se vedea decât o parte din chica neagră. Cei doi băieți se așezaseră În iarba stufoasă a Digului și se uitau tăcuți la mișcările fără noimă ale celor din jurul Gropanului. În partea cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce axă a punctelor cardinale sălășuiau grajdurile cele lungi, se oprise și dăduse alarma, ca și cum abia atunci descoperise năucitoarea nepotrivire: „Tovarășu’, tovarășu’! Ăștia ai noștri au construit pe nord-sud, nu cum scrie În manual!”. Arăta, spre Încredințare, busola cu ac tremurător. „Ia, mă! Ia, mă!” se arătaseră iscoditori nevoie-mare ceilalți, apoi ochii li se Îndreptaseră nerăbdători către Director, ca să vadă cum avea să iasă din groaznica Încurcătură În care Îl băgase Vieru. Păi, cartea - care nu minte niciodată - spune una, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iar tuburile turtite de alamă roșiatică le aruncase Împreună cu alicele În hazna. Se repezise acasă, cotrobăise În fundul prăfuit și plin de lucruri inutile al unui dulap din magazie și scosese - spre adânca deznădejde și presimțire a morții Încercate de sufletul tremurător al lui Ectoraș - câteva cartușe vechi și adevărate de vânătoare, cu partea de metal coclită. Le distrusese Învelișul de carton, răspândise prin curte iarba de pușcă și alicele, apoi de ocupase, temeinic, și de odrasla sa, care se găsise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ști. Fără să dea vreun semn de tulburare, femeia căzuse deodată În genunchi, scurmase țărâna cu fruntea și jelise Îndelung și cu deznădejde. Avea să se bage slugă la o mânăstire de maici, iar râsul neîncetat al copilului furat de tremurătoarea apă urma să-și Înceteze răsunetul, alungat de bolovanii uscați ce bocăneau În capacul sicriului. Cu mult Înainte, Însă, de sărăcăcioasa Îngropare, pe când țiganca jelea cu fruntea În țărână, tractoristul care se fălea că se suia pe ea la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chipul lor nu‐ i cel de‐aici din viață, E cel de dincolo, cu ochi de ceață și cu obrazul supt de lungi zăceri. Arareori, vorbesc cu noi în vis, Ca dintr‐ o foarte mare depărtare, Cu glasuri stinse și tremurătoare, Năluci de glasuri, murmur indecis, Ca vâjâitul scoicilor de mare. și ani de zile trec, și‐ abia târziu, Când ochii noștri nu‐ i mai văd, — deodată, Răsar în noi, cu chipul lor cel viu. Prietenoși ca‐n viața de‐altădată
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]