1,604 matches
-
umed care-ți Înconjoară organele sexuale, frecându-se de ele, ci senzația aceea că undeva În adâncul trupului tău se ascunde un tremur nestăvilit, dorința impetuoasă de a-ți smulge pielea de pe tine, de a-ți expune măruntaiele până când acel tremur interior s-ar fi potolit. Încă de când eram la liceu am avut ocazia să locuiesc o perioadă de timp pe Coasta de Vest În America, apoi În Hamburg, datorită serviciului tatălui meu. De atunci am prins gustul drogurilor. Numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se Îndreptă Înspre șlițul meu și mi-am dat seama că a Înțeles ce se Întâmpla cu mine. Ea nu a spus nimic, dar eu m-am Înroșit de rușine până În vârful urechilor și nu puteam să-mi mai stăpânesc tremurul. Nu mai aveam ce face. Eram complet dominat. Dorința era mai puternică decât mine și, pentru prima dată, mă simțeam complet lipsit de apărare. Keiko Kataoka Își continuă mărturisirea, cu toate că era conștientă de ce se Întâmpla. Oare ce avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
află pe marginea unei prăpastii. De fapt, dacă stătea bine să se gândească, Încă de când simțise prima dată, ca o gâdilătură Între coapse, plăcerea sexuală, adică de când era la grădiniță, trăise urmărită de acea senzație de tensiune extremă, de acel tremur al trupului care te cuprinde atunci când privești În jos de la marginea prăpastiei. Oare nu sunt eu cea ciudată, să mă gândesc la așa ceva și să mă umezesc la acest gând? Chiar cu o zi Înainte, o femeie mai În vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Veți colinda prundișuri fierbinți, veți trece ape Și munți pentru-a vă pierde în negrăite slăvi... V-o spun: Dăruitorul Beției e aproape! Dar ascultați cum crește ascuns sub orizon Tumultul surd de glasuri mereu mai tunătoare, Se clatină în tremur al înălțimii tron; Și iat-o, înspumată, sălbateca splendoare. O! nesfârșită hoardă și hohotul sonor! Un viu puhoi coboară colinele Heladei, Un clocot peste care strident, străbătător, Vibrează-nfricoșata chemare a Menadei. "El, El aprinsa torță al cărei scrum sunteți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
născândă, Lăsând să scape râsul din pieptul tău sporit, Acopere căderea cu hohot de izbândă. HIEROFANTUL În rândurile celor ce s-au bătut sub Miltiade coborâse și preotul din Eleusis Portalele trufașe, sfruntând venirea lor, Răsfrâng mânii de bronzuri sub tremurul luminii Pe templul ars, pe cerul topit al Salaminii, Un fum gălbui înnoadă prelung, ca un fuior. Am azvârlit cununa, am desfăcut herminii Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor: O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor... Aici, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la turcul atât aliș-veliș... Zi darnică, de lapte și miere, aferim! - Hai, ia ce vrei din coșul lui Haivada Selim." Și trase mucavaua panerului turtit... Ca sculele-n sipeturi, așa mi-ați răsărit, Alvițe rumenite, minuni de acadele Sticloase - numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Leonte Publicat în: Ediția nr. 354 din 20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului ODIHNĂ . . . Lasă-mă să-mi odihnesc privirea În ochii tăi atât de minunați Și care ne-au adus iubirea De care amândoi am fost frustrați. Mâinile cu tremurul încet Se caută-ntre ele Atingându-se discret Ale tale cu ale mele Da, îmi amintesc sărutul Cu ale tale buze dulci Acesta a fost începutul Ți-amintești? Atunci... Îmbrățișarea caldă, fermecată Cu neastâmpăr tineresc Cu fior avid de fată
ODIHNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361365_a_362694]
-
untdelemn o putere tămăduitoare, ca să fie pentru cei ce se ung sau gustă din aceste făpturi ale Tale spre depărtarea a toată boala și neputința, spre antidot al oricărui demon, spre izgonirea oricărui duh necurat, spre alungarea oricărei fierbințeli și tremur și a oricărei neputințe, spre har bun și iertarea păcatelor, spre leac al vieții și mântuirii, spre sănătatea și întregirea sufletului, trupului și duhului, spre înzdrăvenire desăvârșită. Să se teamă, Stăpâne, orice lucrare satanică, orice demon, orice sfat al celui
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
Atingerea ar fi ucis iubirea netăgăduită de nimeni. Ea poate nu ar fi aflat niciodată când el ar fi început să moară în viață. Pentru că nu ar fi simțit niciodată atingerea lui de prea dorință. Așteptarea mâini la marginea sânului, tremurul frunții la aroma apropiată a buzelor cărnoase care nu uimeau tăcerea, ci doar o îmbrățișau cu timiditate, glasul ochiului care uitase să clipească din dor nemăsurat de aceeași priveliște, toate acestea îl înfiorau. Parfumul glasului ei tăcut, vibra parcă la
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
pot iubi la nesfîrșit Îți pot iubi trupul o viață Dulceața ta m-a nemurit N-am somn, adorm spre dimineață Și-mi amintesc că m-ai trezit Să te învălui că o ceață Tango! E frig, zăpada a-nflorit Tremur de dorul tău, femeie Pe cerul zilei aurit Dospesc aprins de-o scînteie În crucea ta de alizee Tango! Ușor, plutind spre asfințit, Te strîng în brațe cu durere Că prea mult nu te-oi fi iubit Dar asta e
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
-și capul pe umărul său, cu mâna aruncată tandru după gâtul partenerului. Își îndepărta din când în când capul și îl privea în ochi cu insistență, făcându-l să roșească de plăcere. Picioarele tânărului profesor au devenit nesigure, simțea un tremur ușor când corpul fierbinte al fetei se lipea provocator de al lui, mai ales când a simțit sânii pietroși ai acesteia lipiți de pectoralii săi, făcându-l să-și retragă corpul, să scape de tentația de a-și lipi gura
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
una din camerele de la etaj, trântindu-mă cu dezinvoltură pe patul larg desfăcut ce-mi aștepta sosirea. Mi-am aruncat cămașa și pantalonii, mirându-mă de brusca liniștire a femeii. - Ce-i?! Nu te dezbraci?! Ea nu-mi răspunse. Un tremur abia perceptibil i se instala treptat pe fața transpirată și îmbujorată. M-am apropiat de ea și-am tras-o la rându-mi spre patul din cameră. - Lasă-mă!, îmi zise ea, smulgându-se brusc din strânsoarea mâinii mele. Am
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
puternice, exagerate.) Încă tot mai ai pretențâia că ești scritor, băi sulică? - Ce să fac, oameni buni? - catadicsi Solomon să răspundă - Dacă scriu, oare nu sunt cumva scriitor? - Orice, dar scritor nu! - i-o tăie scurt Jery, cu un ușor tremur al buzei de jos. - Nu sunt orice și oricine. Eu sunt scriitorul Solomon Sfetnic. Așa să știți cu toții! Aduc acum legitimația... - Repetă ce-ai zâs, băi coptură, încă o dată, că-ți mut fălcile de-o vezi pă mă-ta în
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
De la peisajul cantonat într-un desen riguros trecem la frumusețea unor pensulații largi ce construiesc armonia unui ,,Țărm la Mangalia”. Respectând legile compoziționale specifice peisajelor marine, pictorul se lasă sedus de atmosferă pe care o redă cu fidelitate. Există un tremur parcă al valurilor, un joc subtil născut din tonurile de albastru ale cerului și cele ale apei, despărțite printr-o subtilă linie albă, cu mici inflexiuni de ocru, semn al orizontului. Tușele ritmate așezate în primele planuri ale compoziției conferă
CREAŢIA PICTORULUI CATUL BOGDAN SUB SEMNUL EVOCĂRII de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362855_a_364184]
-
Toate Articolele Autorului Când gândul mai zvâcnește-n al meu suflet, mi-atinge buzele-nsetate, căutând, șoaptele ce îmi mângâie în cuget, păcatul dulce ce mă chinuie adânc. Degetele îți ating păru-n joacă, și în șuvițe lungi, cosițe despletesc, tremur de fiori, clipa mă dezbracă, dorințe nude și săruturi te-nblânzesc. Va geme-n mine setea, de iubire și șoapte rupte din abisuri iarăși zbier, când dragostea-n dorințe de-mplinire, o-mpart cu tine, veșnicia-n care sper... Autor, Mihail
CÂND GÂNDUL… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362978_a_364307]
-
pare că-i toată scăldată-n lumină. E mică, slăbuță, iar vocea-i firavă Îmi pare o șoaptă ce-ascunde durerea Ce-o văd doar în ochii ce au doar puterea Să treacă de ploaie și nori, înspre slavă. Un tremur mă-ncearcă iar pieptul îmi crește, Pe față am dâre de lacrimi și ploaie, Credințele vechi se zbârcesc, se înmoaie, O nouă-ndoială în minte-ncolțește, Căci fata, desculță, se roagă-n noroaie Să-i vină, din ceruri, cea care
RUGA COPILEI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363424_a_364753]
-
spre imensitatea patului de lângă ea. Acesta o ținea strâns cu o mână la piept, iar cu cealaltă îi mângâia fesele tari. Buzele sale flămânde se plimbau pe gâtul fetei, furnicând-o până în vârful degetelor de la picioare. Tinerei i se simțea tremurul nervos din întregul corp. Trăia ceva inedit. Niciodată nu mai trecuse prin asemenea clipe pline de suspans. Era mai amețită acum de mângâierile și sărutările lui Sebastian, decât de alcoolul consumat la petrecerea Simonei. Privi din nou spre patul imens
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
ne așteaptă fericirea, cu brațele pline de azur și culoare... sau abisul flămând. Am participat la cursul festiv de absolvire a unei clase de a XII-a. Eu le-am înmânat diplomele și albumele. N-am să le pot uita tremurul mâinilor... Au pășit zâmbitori pe scenă, încercând să ascundă emoția care-i devora pe dinăuntru. Mâinile i-au trădat! Nici nu se putea altfel. Erau conștienți că se despărțeau de o anumită etapă din viața lor. Erau conștienți că aceste
VINO, DOAMNE, SĂ VEZI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363534_a_364863]
-
-IRIS, zugrăvește-mi lumea în culori frumoase.. -Nu pot! Pânzele luminii sunt zdrențuite, roase. -SUFLET, fă-mă să mă simt zi de primăvară... -Nu pot! Noaptea din adâncul meu zâmbetu-l-omoară. -BUZE, murmurați cuvinte dulci, auzul să-l încânte... -Nu putem! Tremurul nostru se zbate-n spasme frânte. INIMĂ, te rog, sâ-mi dai iubire, alean, tumult... -Nu pot!...Muritorule... Ai suferi prea mult. Există de fapt și alte cauze ce pe tineri îi privesc: Moda, plictiseala, teribilismul (fițe ce cred că li
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
eu vreau să doar stau Să vă privesc cum vă chinuiți Cum vă agitați și transpirați Ce vreți de la mine ? Să calc în gol și să cad, asta vreți în loc să stau? Să vă admir chinul de a mă chinui Și tremurul vocii de sus Fă un pas, mi s-a ordonat Și ma uitam în gol Haide, cu curaj ... fă un pas, uite așa Și mă agățam de gol Uite, fă așa, mi s-a arătat, stând în rând Și eu
PRIMUL PAS de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362461_a_363790]
-
și pace. O anume tristețe și nostalgie se degajă din unele versuri, reflex al amintirilor care nu-i dau pace: „Gândul meu dus spre nicăieri/ mi-apasă greu tâmplele ude/ iar boabele ochilor umbriți/ își caută-n freamătul timpului,/ amintirile/ Tremurul de ieri,/ rămas aninat de-un colțișor/ al sufletului trist,/ unde mugurii abia plesniți/ acoperă goliciunea/ tristei primăveri/ desenate-n contur de șotron/ dă acum anotimpului/ nesfârșitul ecou/ al eternității scufundate/ în teluricul iubesc” (Un gând spre nicăieri, Oradea, 30
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
cu gura ta, nesătulă vreodată de ea, să-i simți gustul, miresmele și-aroma iubirii. Ca un nebun să o iubești! Să vrei să-i simți vibrația cu-a ta cum se unește, devenind una singură, minunată! Să-i simți tremurul sânilor cum se zbat sub săruturile, sub mâinile și-atingerile tale, într-una să o mângâi, s-o guști, s-o muști ușor, ușor, să o cunoști, s-o recunoști și să rămână pururea cu tine, în tine, în mintea
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
Acasa > Stihuri > Momente > IMPASUL LIBERTĂȚII Autor: Maria Cozma Publicat în: Ediția nr. 233 din 21 august 2011 Toate Articolele Autorului Impasul libertății? Aripi frânte în inima pământului la marginea nopții, pulsând tremurul unui Pescăruș, în timp ce furtuni de nisip destupă gura mării... urletu-mi mut purtat de-o vioară pe-al ei arcuș, dezleagând balada-i în liniștea vântului, ce nu pot s-o mai ascult. Impasul libertății? Geana orizontului ce-mi ține ochiul
IMPASUL LIBERTĂŢII de MARIA COZMA în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361218_a_362547]
-
să fii a mea mă întreabă oglinda din odaie răspunsul se află în miile de țăndări nu vrei să fii a mea mă întreabă fiecare ciob în parte e clipa în care el tocmai mă pătrunde; în timp ce eu de plăcere tremur, părul meu, precum o cortină ne ascunde de ochii lumii. Referință Bibliografică: Poem indecent / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 238, Anul I, 26 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate
POEM INDECENT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360787_a_362116]
-
asediul cetății Atalya de către armata persană. Totuși, zărind de departe zidurile înalte și cenușii ale cetății și văzând puzderia de corturi strălucitoare ale păgânilor întinse pe câmpia din fața cetății, inima i se făcu cât un purice. Fu apucat de un tremur cumplit al picioarelor, iar pielea de pe spinare începu să i se zgâlțâie de frica pe care o simțea că pătrunde în el. S-a aruncat numaidecât la pământ, privind cu teamă în jur și târându-se până în vecinătatea unei tufe
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]