52,672 matches
-
parfumat al scrinului din sufragerie Și deodată alerg la fereastră " Trece trenul" strig din toată inima și arunc socotitoarea și toți copiii mă urmează în curte dincolo de gardul de lemn al grădiniței chiar trece o linie ferată și chiar un tren adevărat ca și aici la Lewisburg, chiar prin grădina Casei Poetului iar veverițele și iepurii se joacă printre traversele din lemn. La capătul străzii mele americane Trece și un fluviu leneș Susquehana Și pot zări chiar și podul imens legînd
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
scurte, cel din 1908 (Novele, povestiri) și cel din 1910, Schițe nouă este unul eteroclit, ele reunind "bucăți de diverse genuri literare" (Șerban Cioculescu). în Novele și povestiri, autorul a introdus și schițe ca Reportaj, Groaznica sinucidere din strada fidelității, Tren de plăcere, Inspecțiune, Art 214, 25 de minute, iar Schițe nouă conține și nuvele și povestiri precum: Kir Ianulea, Mamă, Pastramă trufanda, Calul dracului, Făt Frumos cu moț în frunte. Tot din perioada berlineză datează o cantitate impresionantă de scrisori
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
aburi. Una dintre ele a șuierat și-a oprit. M-am urcat, a șuierat și-a pornit. Bagă cărbuni! - am auzit. Bagă și vei conteni din murit. Să-l luăm și pe El, am îndrăznit. Tu bagă cărbuni, ăsta e trenul tău - al Lui n-a venit. Dumnezeu mai este pentru că mi-l aduc aminte: se făcea tot mai mic și mai mic, înghițit de asfalt și cuvinte. cu acești ochi, cu care n-am văzut niciodată la mai mult de-
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
mă răsfăța cu un cuvânt imposibil de asortat, credeam, cu pistruii ei. Mai avusese și altele, chiar din primele clipe când îi făcusem loc lângă mine. La Ciulnița coborâse grăsana cu papornițe lângă care mă proptisem încă de la urcarea în tren. M-am repezit să-i iau locul. Nu aveam chef să-l cedez altuia. Era îmbulzeală și până la T. aveam de mers toată noaptea. Nu-mi ardea să stau în picioare. Cumpărasem în gară "Secolul XX". Numărul recent, despre film
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
M-am întors și m-am repezit direct în baie să-l ușurez. Scrâșnea din dinți. "Sfigmosul! Mi-ai înnebunit sfigmosul!" Pulsul, într-adevăr, mi-o luase razna. Din clipă în clipă așteptam să leșin. Mi-era ciudă că pierdeam trenul. Mi-era ciudă că mă întorsesem din drum. Una din cele mai profunde superstiții ale mele este să nu mă întorc din cale. Mi-e frică să nu pățesc ceva rău apoi. Știu că nu-i adevărată teama mea. Mi-
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
noapte mi se păruse, pentru o clipă, că puteam să mă joc cu ea. Acum, când veneau zorii, reveneam în mine. Nu mai îmi păsa de joaca ei. - Știi, i-am spus, am făcut odată o chestie de-asta în tren. Și nu mi-a plăcut. "Minți, arhonte", se hlizi caimacamul, trezit și el din moțăială. "}i-a plăcut, trecletule, ți-a plăcut." Cei doi bătrâni se treziseră și ei. El se ridicase și se chinuia să dea jos boccelele din
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
întors spre mine. - Mă conduci la autobuz? - Stau cu tine, altceva ce să fac. - Nu să stai. Să mă conduci. Așa cum conduci pe cineva, când te desparți. Pricepi? înțelegeam. Am zâmbit înduioșat. Mi-am coborât sacoșa și așteptam să oprească trenul. - Nici nu mi-ai spus cum te cheamă. - Are vreo... De ce nu ghicești, dacă tot spui că te pricepi, i-am răspuns. Am intrat în clădirea gării. Pustie. Pleca un tren abia pe la prânz. Un tip înfofolit într-o șubă
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
înduioșat. Mi-am coborât sacoșa și așteptam să oprească trenul. - Nici nu mi-ai spus cum te cheamă. - Are vreo... De ce nu ghicești, dacă tot spui că te pricepi, i-am răspuns. Am intrat în clădirea gării. Pustie. Pleca un tren abia pe la prânz. Un tip înfofolit într-o șubă vișinie dormea pe-o bancă în dreptul casei de bilete. Sala de așteptare era goală. Abia atunci am observat că, în afară de ghiveciul acela, Mașa nu mai avea nici un bagaj. Doar poșeta și
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
surprinzătoarea descoperire pe care am făcut-o atunci, la Florin Mugur acasă: Norman Manea fiind deportat din Suceava iar eu din Gura-Humorului, am avut parte, în copilăria noastră, cam de aceleași lagăre în Transnistria. Precis am fost duși cu același tren în vagoane de vite, poate că am avut culcușurile chiar alăturate, pe țoalele întinse pe jos, în cazarma de la Moghilev, poate că ne-am și jucat împreună pe după aceleași sârme ghimpate, la Jachișa, cum puteau să se joace copiii în
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
un băiat. Pe măsură ce povestesc, nu mai am de-a face cu el. Dar dacă îl uit, mi se strecoară în vorbe, mă trezesc cu el în orașul în care-mi petrec vacanța... Da, da. Cine se holba astă-iarnă la mersul trenurilor în gară la Sibiu? Vlăjganul. Cu picătura înghețată în vîrful nasului. Cu vlăjganul am fost ca un arc ținut întins atîta vreme, că, dacă i-ai fi dat drumul, n-ar fi țîșnit, ci ar fi căzut pur și simplu
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
trăia cu telefonista, cînta arii de operă c-o voce de tenor disperat, în grajdul-dispensar, plin de vaci blînde, cuminți, bolnave! Pînă la urmă s-a căsătorit cu telefonista (fostă mare curvă a satului) și a plecat, cîntînd sfîșietor, cu trenul... Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 15-IX-980 1) Cititorul colecției „Femei celebre”.
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
sus este o casă ^naltă da ^n ea cine șade...” un laț pentru mine un laț pentru tine să nu se supere luna pe soare fereastra pe ușă piciorul pe scaun s-a dus totul cum fuge plopul pe lîngă tren înapoi convoaie de soldați cum spui pe nemțește eroi? vezuviul e mic ca un burlan să nu uităm nicicînd să iubim trandafirii de ce sînt ei atît de blonzi rușii și nemții de ce atît de pianiști și atît de triști pe
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
seama că se aruncă în necunoscut. Oricum, la Lisabona, acolo unde fusese diplomat, nu mai putea rămăne: prea multă suferință se lega de acest loc. "Patru ani și șapte luni de Portugalia. Joi 13 sept., la ora 8,40, pleacă trenul spre Hendaya. Aici rămăne Nina, a opta parte din viața mea; și foarte multe suferințe ": astfel se încheie Jurnalul, cu notația din 5 septembrie 1945. Și, totuși, oricăt ar părea de curios, speranța ăi rămăsese întreagă: e adevărat că Mircea
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
ei lungă și albă, flexibilă, a izbucnit și a început să se zbată grațios a bun-rămas. Nu zăream decît acest membru fluid echivoc, semănînd mai mult a picior, a crac rotund scos pe geam în văzu-ntregei lumi, mișcîndu-se nesfîrșit, trenul făcînd lent o curbură, minute și iar minute, ca-ntr-un orgasm de adio. Acea mînă-picior mi-a răvășit mult timp gîndurile, era un dar neașteptat, nu credeam că așa, deodată, se poate arăta unui om, printr-un gest de
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
are greșeli! Nu pot, pur și simplu. Mi-ar trebui o grădină liniștită, un șezlong și-o lumină căzută, pe paginile întoarse încet, printre frunzele atinse deja de toamnă. Și-o ceașcă mare de cafea aburind în iarbă, și-un tren trecînd, la care să privesc pierdut femeile de-o clipă de la geamuri, și-un aer limpede, rece, străpuns subțire de mirosul fructelor putrede de pe jos, și-un motan venind agale spre piciorul meu ca să-mi adore, cu spinarea pufoasă, manșeta
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
oameni, mi-am neglijat personajele dragi. În ce tractir mai zace Svidrigailov? Cui i se mai confesează, scuipîndu-și, la modul cel mai propriu al cuvîntului, viața-n fața celorlalți, Ippolit? Dar Lebedev? Vă amintiți de replica lui celebră, din compartimentul trenului în care se întîlnesc, pentru prima dată, Rogojin cu Mîșkin? “Și nici să nu-mi dai! Așa-mi trebuie; nimic să nu-mi dai! Iar eu tot am să țopăi (s.n.). Îmi las nevasta, copii, dar înaintea ta am să
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
distincte; mâine (poimâine) chipul lor ar putea deveni obscur și rigid. Eu pot înțelege, dar mai rămân amprentele vinete ale mâinii ce nu mai scrie pleoapa închisă buzele strânse. Mereu aceeași vedere. Spirală Dincolo de Gară începe vidul locul unde toate trenurile sunt trase în jos de o forță obscură așa cum și tu tragi după tine toate-zilele-toate nopțile- toate diminețile. Acolo câini de oțel își dispută oase desprinse din scheletul verii, copiii rostogolesc cercuri de fum cărămizi de la facerea lumii. Trec câteva
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
Stimate domnule Lucian Raicu, Iată-mă, deci, din nou la etajul V, parcă fără speranță, parcă fără chef, reînnodînd șirul scrisorilor mele către dumneavoastră. Drumul de ieri (Mangalia-Iași) a fost dur. Plecat la 13 și ajuns la 24, într-un tren fără vagon-restaurant, pe-o vreme fierbinte, am avut și neplăcerea de a găsi blocul închis. Telefon etc. Somnul bizar, tehnicolor, trezirea uscată, amară, necreatoare la cafeaua învechită. Am răsfoit ziarele adunate teanc, am tras o raită prin librărie, cam atît
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
țigări subțiri, negre! Seismul dulce-al bucelor ei!! Scriu toate astea la cîțiva zeci de metri de plaja zgomotoasă, cu perdelele trase, cu lumina aprinsă, încurcînd paharul de țuică, limpid, cu cel de cafea, opac! Am sentimentul că trec cu trenul pe lîngă ei, că-s închis ermetic într-un compartiment capitonat cu rochiile năprasnic călcate de Tamara Nikolaevna! * Mă gîndesc la Reparata, detectiva mea cu trei sîni și două vagine, eroina unui ciclu fulminant. Am găsit titlul primului volum: Reparata
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
Constantin Mateescu Plecam în fiecare luni la șase dimineața, mă întorceam marți seara, a doua zi luam trenul la aceeași oră și reveneam acasă vineri - acesta a fost programul meu doi ani de zile cât am funcționat pe state la Școala agricolă Nucet. Naveta (obositoare, agasantă, fastidioasă) mă obliga să mă trezesc la patru și jumătate dimineața, afară
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
exalând mirosuri grele, găseam acceleratul tras la linia a șasea, urcam la clasa boierească (aveam abonament lunar), mă tolăneam pe canapeaua îmbrăcată în catifea albastră și deschideam o carte, în câteva minute se auzea semnalul plictisit al împiegatei anunțând plecarea trenului de Pietroșița. Mă întovărășeau la drum trei-patru cuconițe, pe unele învățasem cum le cheamă - alcătuiau, la o adică, o mică familie improvizată - erau funcționare, doctorițe sau asistente medicale, contabile și inginere, de cum porneam la drum se așezau la sfat nu
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
mai mult colegii, toți agronomi, toți navetiști dinspre Târgoviște, anoști și plafonați, sătui de meseria de profesor (ademeniți de școală mai degrabă ca să evite gospodăriile agricole de stat, corvezile și servituțile activității „de teren”), care-și desfășurau programul între două trenuri, grăbiți să termine mai iute orele, să fugă, făceau o figurație deplorabilă; în recreații mă pomeneam cu câte unul în cabinetul directorial (cu totul cinci profesori), mă salutau cu reverențe penibile, mă lingușeau fără măsură, mă informau asupra propriilor realizări
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
mine, umezeală mi-a intrat până în oase, pana în cuvintele care așteaptă în creierul meu să le rostesc, asta e!... n-am ajuns prea departe pe drumul acesta deși merg de-o viață (pe jos, cu tramvaiul, cu mașina, cu trenul și iar pe jos...), n-am ajuns prea departe pe drumul acesta: uneori întorc privirea și încă mai zăresc locul de unde am pornit cu mulți ani în urmă - parcă am fost pus să-mi croiesc cale prin pâsla sau chiar
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
la charmante ei pétillante comtesse Lisa Pavlovich Komarovsky, și mă invita urgent la Paris pentru o afacere de familie căreia îi venise în sfârșit timpul, după aproape un secol, să fie rezolvată. În cazul unui răspuns afirmativ, un bilet de tren și câteva sute de franci pentru cheltuieli neprevăzute urmau să-mi fie imediat expediate.
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
a născut tocmai în anul ei de naștere și nu s-a născut mai devreme sau mai tîrziu. Astfel ar fi evitat să facă parte din acea ficțiune numită Generația ’80 și teoretizată mai plictisitor decît enumerarea stațiilor din Mersul trenurilor de către Gheorghe Crăciun, un grafoman notoriu și un campion al umorului involuntar.
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]