622 matches
-
arătându-și marea dorință de a vedea realizat proiectul Institutului Apostolic Sacerdotal, furnizorul de preoți după «Inima lui Dumnezeu», pentru a reforma Biserica și a readuce omenirea la Dumnezeu. La primirea veștii înființării Institutului Preoților Misionari din Bergamo «inima mea tresaltă de consolare - scria don Calabria, pe 19 august 1949 - în a vedea aruncată prima sămânță a unei Opere care e destinată să facă atâtea, dar atâta bine, nu doar pentru Bergamo, ci Italiei și întregii Biserici...». Don Calabria se bucură
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Stanislao spune: «Eu m-am speriat și nu am vrut să accept acea sumă imensă. I-am spus să meargă la Verona să vorbească cu don Calabria». Au mers la Verona, au vorbit cu don Calabria. Don Calabria nu a tresăltat de bucurie. A rămas perplex. Se întreba ce voia Domnul. «Să ne rugăm împreună și să așteptăm», răspunse. Don Calabria, înainte de a accepta, voia să cunoască, prin rugăciune și sfat, dacă Domnului îi plăcea această ofertă și dacă ofertantul era
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Batzwada, districtul de Kistna, don Desenzani a fondat două Case «Buoni Fanciulli», una pentru copii și alta pentru copile. L-a informat pe don Calabria și l-a rugat să-și asume paternitatea. Don Calabria a acceptat. Iar don Desenzani tresălta de bucurie, pentru că plasa pe care de atâta vreme o țesea se dezvolta și îl prindea pe don Calabria. În 1933 don Desenzani s-a reîntors iar în patrie. În ciuda celor 50 de ani împliniți, s-a înscris la Facultatea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
muncă istovitoare. Și i-a trimis și o idee pentru articol. Când războiul izbucnise deja, la 2 ianuarie 1943, părintele Mondrone a publicat un articol: Noi cristiani di fronte all'attuale tragedia (Noi, creștinii, în fața tragediei actuale). Don Calabria a tresăltat de bucurie: părintele Mondrone i-a deslușit gândul. Din acest articol a extras un compendiu, pe o foiță, cu titlul Una voce che grida (Un glas care strigă). Italia era, pe atunci, ruptă în două părți de frontul Tosco-Emiliano (linia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și ziua sărbătorii sale este introdusă în calendarul universal al Bisericii. Noi primim canonizarea fericitului don Giovanni Calabria ca pe un dar foarte prețios al Domnului, dar care l-a făcut pe veneratul episcop de Verona monseniorul Giuseppe Carraro să tresalte de bucurie, pe el care, în Primul centenar de la nașterea sfântului preot veronez, 8 octombrie 1973, prevăzând încă de atunci această zi, îi înălțase Domnului un Magnificat. «Îi mulțumim Domnului, pentru că a dăruit Bisericii veroneze persoana splendidă și amabilă a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o singură frază. Ele conturează un strălucit poem închinat celor peste douăzeci de milioane de cetățeni ai României cărora partidul le dedică, zi de zi, cu abnegație, întreaga, devotata și neobosita sa activitate.“ (Cronica, 1 octombrie 1976) ILEA Ion Th. „Tresaltă-n joc de viață munții, șesul, câmpia și-ntreg pământul darnic roditor cu anotimpuri împreună. Se luminează viu căi minunate de viitor. Cât vor fi pe cer stele, soare și lună va triumfa-n mers comunismu-n România.“ („Prolegomene pentru 9
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
A.B.În încheiere, v-aș ruga să ne recitați un text... "Ca Ulise în drum spre Itaca,/ am cărat după mine iubirea,/ atât cât să-mi ajungă mie și nepoților mei,/ pentru zilele când, în brațele sinelui,/ Penelopa cuvintelor tresăltând,/ mă voi odihni, mulțumită că am luptat,/ protejată de poemul meu,/ ca Ulise/ protejat de Athena." (din volumul Matematica Îngerului) (2014, Galați / Deva) Horia Gârbea S-au jucat și două piese ale mele, una la Giurgiu la Teatrul "Tudor Vianu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
păli pusă alături de el. Acest albastru îl proiectase în spațiu! Din fericire. De data asta, nimic nu mișcă. Albastrul de toporaș face ca, pur și simplu, tot ce atinge să se albăstrească, în primul rând, puloverul gri perlat, sub care tresaltă două obiecte rotunde de o mărime deasupra mediei, pe care, în alte circumstanțe, nu ar ezita să le ia drept sâni. Își întinde mâna să pipăie sferele care dansează nepăsătoare sub pulovărul gri, contaminat cu albastru: dacă temperatura li se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nouă moralul, mai ales că la Paris, cum spuneam, ne cam „topiserăm” uneori într-un generos anonimat. Nu lipsește concertul de salut al gazdelor - un ansamblu folcloric multietnic de copii, care cântă în mai multe limbi. Observ cum scriitorii gruzini tresaltă la ritmuri caucaziene. Urmează „Kalinka”: scriitoarea din Kaliningrad, Valentina Soloviova, întotdeauna binedispusă, exultă; balticii privesc nedumeriți, vădit surprinși să audă aici, în nordul Franței, melodii patriotice sovietice. Andrei Bodiu ne zâmbește cu înțeles, iar eu cu Vitalie comentăm malițios spectacolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
multiple înțelesuri pentru cine știe să le citească: Legănându-se din unde,/ În adâncu-i se pătrunde 140. Codrul-viață este parte din sufletul poetului. Numai gândul că S-a desprimăvărat pădurea,/ E-o nouă vieață-n orice svon141 îl face să-i tresalte inima de bucurii ascunse, poate numai de el știute. Pentru el și iubita lui, troienirea este supremul poetism, frumusețea și gingășia întroienirii cu petale de flori este de neegalat: Ne-om trezi vro dat din basmul/ Ce ne-a ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sufletului pe Mielul lui Dumnezeu cum spune Sf. Ioan Botezătorul: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii...”. E atât de frumos și odihnitor, o priveliște de vis, de irealitate, parcă e adusă din Rai. Doamne, ce minunat ești! Tresaltă duhul În noi de bucurie lăuntrică. Parcă n-am mai pleca de aici, de la Tine, așa au spus și ucenicii Tăi când erau cu Tine pe Tabor. Este o trăire aparte față de lumea de aici. Atât de bine ne simțim
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
șansă de reușită - să revină în mediul acvatic din care au fost extrași. Gurile se deschid și se închid spasmodic, iar acea moarte inevitabilă care se apropie tăcută le așterne ceață lăptoasă peste ochi, încetul cu încetul, în timp ce cozile mici tresăltă din ce în ce mai slab pe fundul bărcii. Este o trecere graduală și agonizantă către neființă, dar cei doi pescari o tratează, totuși, cu indiferență absolută. Unul dintre ei se apleacă, apucă o sticlă cu lichid incolor, deșurubează dopul metalic, apoi o duce
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fi ordonat să facă. Treptat, se liniștiră și mai mult, până ce ajunseră la acel moment de perfectă nemișcare dintre flux și reflux, când apele așteaptă ca noua maree să preia munca zilei ce urmează. Prins de acel calm, trupul flasc tresălta pe suprafața apei, Învăluit În Întuneric, nevăzut. Timpul se scurse Într-o liniște ce fu apoi risipită de doi bărbați care trecură prin apropiere, cântând monoton pe voci slabe dominate de sâsâitul slab al dialectului venețian. Unul Împingea un cărucior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sfert de oră de liniște. Sorbi din cafea bucurându-se de căldura ei concretă, și privi porumbeii care Începuseră deja să ciugulească statuia din cap până-n picioare. Se uită Într-o doară În jos spre locul unde bărcuța soțului ei tresălta În apa de-un verde-Închis. Plouase În cursul nopții și ea voia să vadă dacă prelata de pânză care acoperea barca era Încă la locul ei. Dacă aceasta ar fi fost smulsă de vânt, Nino trebuia să coboare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe-un canal cu sens unic. Curând după aceea, virară la stânga, apoi din nou la dreapta. Brunetti stătea pe punte cu gulerul ridicat, ca să-l apere de vânt și de răcoarea dimineții timpurii. Bărcile acostate pe ambele părți ale canalelor tresăltau În urma lor, iar altele, venind dinspre San Erasmo cu fructe și legume proaspete, traseră pe margine și rămaseră lipite de clădiri la vederea girofarului lor albastru pâlpâitor. În cele din urmă, Întoarseră pe Rio dei Mendicanti, canalul ce curgea pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ducea la spital, cum poliția trecu la treabă și-i Întrebă pe oamenii care stăteau acolo ce se Întâmplă. De obicei, se opreau, uitându-se de la uniformele Închise la culoare care Încă se mai fâțâiau pe lângă șalupa de poliție ce tresălta pe-o parte a canalului. Apoi, nevăzând absolut nimic ieșit din comun dincolo de asta, Își vedeau mai departe de treburi. Bătrânul, văzu el, stătea Încă sprijinit de balustradă. Chiar și după atâția ani În rândul forțelor de poliție, Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
porni pentru amândoi, 6 februarie, dimineața, cu câtă bucurie am pătruns din nou în bibliotecă, așezându-mă pe scaun în sala de lectură aproape goală, încerc să mă scutur de toate vocile pământului, scriu pe acest caiet, fiecare nerv îmi tresaltă cu înfrigurare pe măsură ce mă las prins în acest spațiu sacru al bibliotecii, încetul cu încetul mă pierd în acest timp al uitării de sine, în așteptarea cărților răsfoiesc atlasul de anatomie, mușchi, oase, nervi într-o perfectă organizare, Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și deasupra acestora, dar nu le poți ignora, ele sunt acolo în mintea, în sufletul tău, omenesc, prea omenesc, înainte de a fi statuia de marmură a indiferenței glaciale ești și tu alcătuit din carne și oase, iar trupul tău nu tresaltă numai la spațiul sacru al bibliotecii ci și, Taci acum! Închid caietul și tac! Dar nu-l vei închide, pentru că vei sta să asculți până la capăt de ce astăzi ieșind de la examen te-ai agățat de primul telefon s-o suni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
soare mi-am lăsat privirea, prin ușa întredeschisă se aud glasuri șoptite peste vocile protagoniștilor din filmul de la televizor, mi-e mai bine acum, slăbit numai și-o dulce toropeală se lasă peste ochii mei, unghiile roșii ale Dianei, pieptul tresăltând al preotesei sub capul meu, îi aud inima, clopoțeii de argint de la gâtul Floriței, adorm, XVIII Mă simt mai bine acum, am luat și medicamentele pe care mi le-a lăsat doctorul, mi-a făcut și o injecție, am suportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ei, și care e răspunsul lui Shogen? — Iată scrisoarea lui. Genba deschise scrisoarea de cum o luă În mână. O plăcere vădită Îi umplu ochii și-i arcui colțurile gurii. Ce fel de succes tainic Îl putea bucura atâta? Umerii Îi tresăltau Învoluntar. — Shinroku, vino mai aproape. Acolo ești prea departe. — Da, stăpâne. — Conform scrisorii lui Shogen, reiese că adevăratele detalii ți-au fost Încredințate ție. Repetă-mi tot ceea ce ți-a spus Shogen. — Seniorul Shogen a spus că atât el, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
bărbăteasca vlaga, 120 Nalta un chip de aur și pe scăpărătoarea stîncă el statu, Întunecos chip omenesc cu áripi și în adîncurile sale Orbitoarele lumini că de nestemate limpede luciră; fermecător în furie, Fălindu-se cu ochii săi, de Bucurie Tresăltînd în groaznică Trufie, [Căutînd slavă, dorind să fi avut ochi cerurile ca să vadă, 125 Și căutînd lingușitor că Glia să-și deschidă Pleoapele și să privească Așa splendoare minunată, în miezul slavei sale căinîndu-se C-afar' de Enion nimic nu se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Omul în splendorile palatului, 50 Deasupră-i se nalta o Umbră din intelectu-i istovit, De aur viu, pură, desăvîrșită, sfîntă; pluti în albe haine de în pur112, De sine amăgire dulce fascinantă, o reavăna vedenie a Omului De bucurie-n existența tresăltînd ușor, tot Omul absorbindu-l. Omul căzu cu fața la pămînt în fața umbrei revene, 55 Zicînd "O Doamne, de unde e schimbarea-aceasta? tu știi că sînt nimica". Și Vala tremura și față și-o acoperi, si buclele-i erau pe pardoseală-ntinse
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vorbit-a Urizen; își scuturắ omeții de pe umeri și se nalta Parcă pe-o Piramida din ceață-nfiripată, dalbele-i haine răsfirînd 190 Albul că de lină: reînnoit, isi aruncắ bătrîne mantiile-i În vîlvori. Apoi, strălucitor în slavă, de bucurie Tresăltînd, Răsunător se înalță la ceruri gol și în mărire, În Tinerețe radioasa; cînd Iată! aidoma unor ghirlande-n cerul de la Răsărit Cînd primăvară gureșa vine dansînd din Răsărit, Ahania veni 195 În zboru-i tresăltînd, precum atunci cînd un balon de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Apoi, strălucitor în slavă, de bucurie Tresăltînd, Răsunător se înalță la ceruri gol și în mărire, În Tinerețe radioasa; cînd Iată! aidoma unor ghirlande-n cerul de la Răsărit Cînd primăvară gureșa vine dansînd din Răsărit, Ahania veni 195 În zboru-i tresăltînd, precum atunci cînd un balon de aer la suprafață Unui lac se nalta, Ahania cu bucurie înălțatu-s-a. Prisosul Bucuriei decît durerea e mai rău; inima ei bătu înalt, sîngele ei Bufni din vasele-i strălucitoare: căzu jos moartă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dogit răcnesc 326 chipurile omenești 565 Sub nouri groși, îngrozitoare fulgere bufnesc și tunete răzbubuie, În valuri cad potopurile cerului peste recolta omenească toată. Atuncea Urizen, șezînd în tihna în luminoasă Miazăzi pe paturi, Strigắ, " S-au Sfîrșit Vremurile!" el tresaltă de bucurie; se înalță voios; de bucurie tresaltă; Își revarsă lumină, si toti fiii și fiicele sale lumina-și revărsară 570 Să sufle-afară spiritele lui Luváh și Vala prin văzduh. Și Lúvah și cu Vala Lumină o văzură; spiritele lor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]