5,174 matches
-
conducă mâna peste ambii sâni, purtând-o din ce în mai jos pe corpul ei înfierbântat de dorințe. Simțea cum urcă din tălpi spre creștet un fior asemenea unui fir înroșit, care-i străbătu întregul trup, ca un șoc electric.Tresări. Doctorul și-a retras mâna ușor și a replicat: Domnișoară, veți găsi cu siguranță singură medicamentul cel mai eficace. L-am și găsit, doctore! Vreau să mă ajuți să mi-l administrez!? Știu că nu sunt o femeie frumoasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe scaun ca să se dezmeticească, dar ea nu i-a lăsat răgazul pentru o asemenea pauză. L-a tras lângă ea în pat, cu o forță nebănuită. I-a luat mâinile și i le-a condus de-a lungul trupului, tresărind la fiecare atingere, transmițându-i și lui înflăcărările ei, nestinsul și pătimașul dor de a fi într-o deplină intimitate cu bărbatul dorit. Înlănțuindu-l cu ambele brațe, îi căuta setoasă de dragoste gura pentru a i-o săruta, oprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
alergă ca o nebună spre spital. Îl găsi pe Răducu bandajat la ambele mâini, într-un pat dintr-o rezervă, supravegheat de o soră medicală. Dormea. Probabil i se administrase o injecție pentru diminuarea durerilor și din când în când tresărea, ca un om prins în mrejele unui coșmar. O săptămână în șir Simona stătu lângă patul lui de spital. După ce îl luă acasă, mergea la pansat din cinci în cinci zile. Vindecarea dură timp de două luni. Copilul trăi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ei nici atunci când fu coborâtă în groapă. Rătăci un timp prin cimitir până se termină slujba și groparii turnară ultimele lopeți de pământ. Fiind prin preajmă, auzea cum cad bulgării de pământ peste sicriu. La fiecare bulgăre prăvălit inima îi tresărea; o durea cumplit fiecare zgomot, de parcă bulgării de pământ ar fi lovit-o în suflet, pricinuindu-i răni de nevindecat. După ce se așternu liniștea peste câmpul de cruci și cavouri, cu Răducu de mână, se apropie de mormântul mamei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
moment. Încinseră o convorbire scânteietoare, fără jenă și-și colorau din când în când savuroasele replici cu câte o rafală de râs molipsitor. Cum să nu crezi, Mia? Cea care mi-a spus lucrează la spital. Auzind cuvântul spital, Doina tresări, se prefăcu că nu ascultă, dar urechile ei erau pe recepție. Acestea continuară: Un doctor și o englezoaică au reușit să înmulțească populația orașului, și iar un ropot de râs. Englezoaică, tu? Ei, o profesoară, dar așa îi zic toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de somn visă numai grozăvii. Dimineață, când se trezi, Răducu mai dormea încă. Îl înveli și îl sărută; dormea ca un îngeraș. Oare el ce o fi visat în noaptea aceasta, că l-a simțit de câteva ori cum a tresărit sub plapumă. Începea o nouă zi. Avea de gând ca astăzi să nu-l trimită la grădiniță. Va sta toată ziua cu el acasă și o să-i citească multe povești... 13 T elefonul sună la prima oră a dimineții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întotdeauna o bibliotecă dă bine într-o casă. Astfel, deși avea o bibliotecă mică, era bine întocmită. Trecând, într-o bună zi, prin fața oglinzii celei mari de la intrare, elegantă și mândru înrămată în lemn de mahon, cu incrustații arabe, acesta tresări uimit. Deși era încredințat că se găsește într-o deplină singurătate, o singurătate incoruptibilă, solidă și de neschimbat, constata acum, cuprins de tot de uluire, că mai este cineva acolo. Se afla chiar în fața lui și simțea că este cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic! Iar gândul acesta îl fulgeră teribil și-l făcu să tresară. „Dumnezeule, oare ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
anume, dar totul i se părea prea tainic și de nedeslușit băiatului; pesemne că liturghia era pe cale să înceapă. Concomitent, din inima cârciumii ușor sosi în zbor și o boare iute de alcool împuțit, ceea ce-l făcu pe Șerban să tresară, parcă trezindu-l imediat la realitate. „Ei bine, am să adun în mine toate drogurile lumii și desfătat voi fi de tot ce, din asta, va ieși!”, își spuse el solemn în sine, adunând, în acest îndemn, toată dorința înfocată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de aceste ființe minunate? Cum va fi drumul lor În viață? Oare ce destin ai pregătit pentru fiecare? Câtă inocență și Încântare În toată atitudinea lor! Îndură-te, Doamne, și Înseninează-le drumul pe care Își vor obosi pașii. Am tresărit, crezând că am gândit cu voce tare. Simțeam nevoia să-mi dezmorțesc picioarele și am ieșit În hol. Afară ploua blând și mărunt, o ploaie de vară Încărcată cu promisiunile zilelor ce vor urma... A sosit și timpul să urce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În picături mici, care formau cercuri unduitoare, pierzându-se mai apoi În freamătul abia sesizabil al lacului. „Ce-ai făcut!?” mi s-a părut că aud dintr-o dată, salcia șoptind, scuturându-și supărată pletele, de ultimele picături de ploaie. Am tresărit, și-am privit-o mirată, Înțelegând Întro clipă că nimic nu durează o eternitate. Cuvintele pe care aș fi vrut să le rostesc s-au Închis temătoare, Într-un mugure firav de speranță. Și-apoi... liniștea a cuprins din nou
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
las așa, să dispară În neant, fără o lacrimă. Un râu secat nar fi fost suficient pentru preaplinul adunat În mine. Lacrimile se rostogoleau ca mărgăritarele pe o plajă pustie. Viscolul se Întețise și lovea cu putere În ferestre. Am tresărit. Sigur, m-am Înșelat. Nu puteau să urle lupii În plină zi și atât de aproape de oraș. * Neprimind niciun telefon, am deschis calculatorul, cu speranța că voi găsi un semn. Da. Era un mesaj. Devenisem nerăbdătoare, bucurie amestecată cu teamă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care scrie / cerută-i ca răsplată / ca răsplată...( Mâna care scrie... Valentina Becart) De ce v-ați apropiat până la contopire de literă? ( Nichita Stănescu). Așa, Într-un amurg, când soarele coboară după linia orizontului, rămâi cu privirile pierdute În zare și tresari la gândul că nu ești decât un simplu muritor, un prizonier Într-o existență finită. Și Începi să-ți pui Întrebări și să cauți răspunsuri ce nu vor veni vreodată. Dar tu, sfâșiat de un zbucium interior, cauți cu Încăpățânare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Început să recite din creațiile proprii, aruncându-și din când În când privirile Învăluite Într-o lumină superioară către auditoriu. Nu știu de ce am avut impresia că m-a văzut, că s-a oprit o clipă asupra chipului meu. Am tresărit și inima a Început să mi bată mai repede. Recunosc! Am fost profund emoționată. Cu o lună mai devreme, Îmi apăruse și mie un mic volumaș de poezie ” Fata sihastra” ( mai mult pentru copii), pentru nepoțica mea, Michele-Diana ( Birmingham). În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mult mai bine așa. Încercam să mă conving de acest lucru, Încercam să mă amăgesc, de fapt. Până la urmă, cine este el pentru mine!? Un necunoscut, apărut așa, ca din senin, și care m-a făcut pentru o clipă să tresar din somnul deznădejdii mele. Ar fi bine să privesc lucrurile de la o oarecare distanță, la rece, firesc și să nu dau curs nici celei mai mici frământări interioare. Dar, biata inima-mi naivă! Nu știu dacă trebuie să-i aduc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
auzită. A fugit În bucătărie și, după ce s-a mai liniștit puțin, a revenit, cerându-și scuze. Vă rog să mă scuzați! eu am iubit-o mult pe mama mea. Îmi lipsește tare, tare, mult. De când v-am văzut, am tresărit, deoarece unele trăsături aduc cu ale mamei mele. Și, pe neașteptate, vine spre mine și mă strânge cu putere În brațe. M-a emoționat profund. Mă străduiam cu toată ființa să-mi ascund lacrimile. Gata! Gata! Încercam s-o liniștesc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
i-a zis: - Nu, Ioane! Astăzi nu se poate, pentru că este sărbătoare. Vei face mâine de dimineață aceasta. - Dar ce sărbătoare este, Marie? a întrebat-o el. Eu am pierdut puțin firul. - Astăzi e pomenirea Sfintei Cuvioase Parascheva. Ion a tresărit uimit. În acel moment, și-a îndreptat privirea către icoană și plin de emoții, cu voce tremurândă, s-a închinat și a mulțumit Cuvioasei Parascheva pentru minunea pe care o făcuse cu el. NOTE ASUPRA LECTURII Alexandru Mihăilă Surprinzătoare în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sicriu alb, ea stă întinsă în sicriu, cu părul despletit, cu un zâmbet amar, fără ochi. Bunica stă cu mâinile în poală, fără lacrimi, murmură: "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea". Tresare. Lângă ea a apărut, ca din pământ, doctorul. O ia de cot și o împinge spre ușa cabinetului. "Poftește". Începe să tremure, doctorul o strânge de cot și îi zâmbește cu dinții lui de aur. Se uită nedumerită la el
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la el, mai speră că e o greșeală. "Poftește, poftește", spune el ca unei vechi cunoștințe. Faraoana părăsește cabinetul. "Dezbracă-te". Se execută înecată. Merită altă soartă? Nu. Singură și-a băgat capul în laț. În cabinet intră alt bărbat. Tresare din nou. Este doar în bluză și în chilot. Arsă de soare. Doctorul îi zâmbește întinzând mâinile spre ea. "Vino, păpușă". Stă pe un taburet, lângă birou. Nu face niciun pas, nu poate. "Vino, nu te mâncăm". Doctorul târșie scaunul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tatei, țip, el se uită la mine, sunt și ceilalți copii de față, trage cearceaful de pânză peste fața ei, țip ca un animal, nuuuuuuuu, pe masă carafa de apă a devenit uriașă, ia cana și aruncă peste femeie, aceasta tresare într-un suspin, mă uit înlemnită la ea, ar trebui să fac ceva, totul a înțepenit, suntem statui de piatră, statui de nisip, o gălăgie cumplită umple casa, au venit vecinii, când au venit vecinii, și de ce, cine i-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
e cum nu se poate mai completă și mai perfectă, în afara lui nu mai există nimic, nu mai contează nimic, trupul meu este un fel de copac de coral, se lasă parazitat de pești și alge, un copac fără piele. Tresare. Doar n-a adormit sub duș. Iese alergând, scoate din dulap costumașul galben, nu mai are vreme să se spele pe cap, se va pieptăna, părul a ajutat-o întodeauna, are o claie de păr cârlionțat. Își prinde părul într-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-i imaginează plutind în văzduh, siluete haotice, planând peste dealuri, cântând ca îngerii în bezna lumii, și-a înfipt picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, aceasta tresare într-un suspin, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, sunetele răsună în corpul ei ca într-o peșteră, corpul viorii și corpul ei, corpuri gemene, se odihnește o vreme pe arcuș cum se odihneau strămoșii ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spectatorii din sală plutesc în văzduh, siluete haotice, planând în văzduh, își înfige picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, își lipește urechea de pieptul ei, aceasta tresare, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, se lasă în voia sunetelor care răsună în corpul ei ca într-o peșteră.... Bărbatul ei stă zile în șir ca o stană de piatră, ca aerul stătut dintr-o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
strădui să le pun în valoare", în creierul ei se înfiripa un fir de muzică pe care doar ea îl auzea, uneori când cânta la vioară lăsa să se strecoare câteva armonii de acolo din creierul ei, și atunci profesoara tresărea, se uita la ea speriată, uneori albă ca varul, câteva zile după aceea profesoara se purta cu ea de parcă ar fi fost bolnavă, acel capăt de muzică, acele armonii cerebrale ou ajutaseră să-și construiască culoarul ei, prin care alerga
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]