2,894 matches
-
înghesuite / și murind de frig, sus / în zoosferă, / ciuruite de raze și străbătute / de meteoriți, / nu mă lasă, ah, / din pricina istoriei, să mă uit / la stele ! // Am să plec în Antile / și-am să vă cumpăr de-acolo / ananași, libertate, / trestie de zahăr / și șoareci, - le-am promis // Du-te domnule !, - mi-au zis, / și caută să te întorci cu viață, / mi-au zis, / și caută să nu te rătăcești / în mădularele / cifrei 1 // Nu mă grăbesc să mă supăr. Eu
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1388740640.html [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
piatra / Mai mult eu, - / decât singurătatea... // în ființă, a frigului / și a căldurii, / a de os a digului / și a murmurărei / a murmurelui / a sufletului, - / a esteiului / lui. În Pana de soare, eroul liric se lamentează de pierderea trupului de trestie din adolescență, amintindu-și totodată că o vreme, înainte de a descoperi ce se spune în Biblie / Geneză (9, 16), desigur, «a mai crezut tâmp» despre curcubeu că este «sufletul ploii»: S-a dus pe apa sâmbetei / trupul meu de trestie
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1388740640.html [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
trestie din adolescență, amintindu-și totodată că o vreme, înainte de a descoperi ce se spune în Biblie / Geneză (9, 16), desigur, «a mai crezut tâmp» despre curcubeu că este «sufletul ploii»: S-a dus pe apa sâmbetei / trupul meu de trestie, de adolescent / S-a dus și plăcutul miros de sudoare / de tânără piele jegoasă, / și gângăveala în fața oamenilor / și puritatea nespălată / a ochilor albaștri, / și timiditatea / de a avea imaginație / iar nu viziuni... // Un timp încă / îmi târam imaginea / pe
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1388740640.html [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > IUBIREA UNUI LUCEAFĂR Autor: Anton Viorel Publicat în: Ediția nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Asculta lacul care nu mai doarme și trestia din somn ce s-a trezit, luceafărul plutește printre rame și barcă lin se duce spre zenit. Călin iubește-n file de poveste când tu visezi în somnul liniștit, și luna sus în stele te vestește că tu îi ești
IUBIREA UNUI LUCEAFAR de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Iubirea_unui_luceafar_anton_viorel_1389522998.html [Corola-blog/BlogPost/347576_a_348905]
-
nu trec oricum dincolo de lacrimi n-ar fi destul, în definitiv ce mai contează un zen cu orbitele goale întoarse spre neant de parcă ar fi și acolo invulnerabil, inaccesibil, de neatins și totuși prea vag chiar și vântul strâns între trestii în miez de noapte, anxios cătun de munte peste care-a nins cucernic cu fluturii propriei noastre singurătăți, aceeași teamă îngăduită să fixeze îndelung un zid de lut văruit și OTRAVA ca o sete albă de nicăieri.” ( Semințele liniștii) Sunt
REVERIA CUVÂNTULUI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Reveria_cuvantului.html [Corola-blog/BlogPost/356368_a_357697]
-
margine de mare, Eminescu și ascultă: Glasul codrilor și valul Care trece prea grăbit Și privește cum copilul Prin păduri s-a ratăcit. Doar zburdalnic, mititica Își mai netezește părul, Să alunge depărtarea În care se-ascunde dorul. Când sub trestia cea lină, Stau pe foile de mure... Și iși spun povești cu patos, El sărutul vrea să-i fure. Iar cănd noaptea lin coboară Și se sprijină pe luna, Floarea albastră nu mai moare, Eminescu o încunună. Chiar de-n
EMINESCU NEMURITOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Eminescu_nemuritor_camelia_cristea_1389419305.html [Corola-blog/BlogPost/363805_a_365134]
-
fie o MARIE-cea care dă viață de după viață! „După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea, făcu... FEMEIA.”( Poveste indiană) Din cele mai vechi
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
fie o MARIE-cea care dă viață de după viață!„După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea, făcu... FEMEIA.”(Poveste indiană)Din cele mai vechi
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
și extazul contopirilor (în privire, în gând, în duh, în trup), și magia desprinderii nirvanice de prozaica ambianță, și dezastrul incertitudinii și al absenței: „ ‘Mă ajuți să trăiesc’. ‘Și tu mă ajuți să trăiesc. Îți dai seama câte milioane de trestii s-au dat la o parte, ca să ne facă loc unul lângă altul?’ ‘Trestii gânditoare’. ‘Miraculos! Ne-am ivit, fără nicio premeditare, ca trestiile în bătaia vântului, unul pentru celălalt’...‘Din memoria noastră, cu intuiția noastră sublimă, ieșind din iluzia
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
nirvanice de prozaica ambianță, și dezastrul incertitudinii și al absenței: „ ‘Mă ajuți să trăiesc’. ‘Și tu mă ajuți să trăiesc. Îți dai seama câte milioane de trestii s-au dat la o parte, ca să ne facă loc unul lângă altul?’ ‘Trestii gânditoare’. ‘Miraculos! Ne-am ivit, fără nicio premeditare, ca trestiile în bătaia vântului, unul pentru celălalt’...‘Din memoria noastră, cu intuiția noastră sublimă, ieșind din iluzia - efemeră, ca orice iluzie - a oricărei convenții’. ‘Ca două fuioare de ceață, mai degrabă
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
Mă ajuți să trăiesc’. ‘Și tu mă ajuți să trăiesc. Îți dai seama câte milioane de trestii s-au dat la o parte, ca să ne facă loc unul lângă altul?’ ‘Trestii gânditoare’. ‘Miraculos! Ne-am ivit, fără nicio premeditare, ca trestiile în bătaia vântului, unul pentru celălalt’...‘Din memoria noastră, cu intuiția noastră sublimă, ieșind din iluzia - efemeră, ca orice iluzie - a oricărei convenții’. ‘Ca două fuioare de ceață, mai degrabă’. ‘Ce imagine! Asta e reprezentarea ta? Două fuioare de ceață
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
cu intuiția noastră sublimă, ieșind din iluzia - efemeră, ca orice iluzie - a oricărei convenții’. ‘Ca două fuioare de ceață, mai degrabă’. ‘Ce imagine! Asta e reprezentarea ta? Două fuioare de ceață răsărind dintr-un lac? Sau dintr-un râu? Cu trestii pe margine, în orice caz. Nu renunț la melosul din trestii’. ‘E minunat, oricum. Ne avem unul pe altul’. ‘O minte pătrunzătoare, capabilă să descifreze nevăzutele fire ale pasiunii (subl. n., E. D.), precum Flaubert sau Tolstoi, s-ar bucura
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
a oricărei convenții’. ‘Ca două fuioare de ceață, mai degrabă’. ‘Ce imagine! Asta e reprezentarea ta? Două fuioare de ceață răsărind dintr-un lac? Sau dintr-un râu? Cu trestii pe margine, în orice caz. Nu renunț la melosul din trestii’. ‘E minunat, oricum. Ne avem unul pe altul’. ‘O minte pătrunzătoare, capabilă să descifreze nevăzutele fire ale pasiunii (subl. n., E. D.), precum Flaubert sau Tolstoi, s-ar bucura să ne vadă’. ‘Să ne revadă, poate...’” (Autodialog XII) Iubirea se
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
Oglinda” - la fel de stranie, cu personaje determinate de numele lor: Ciob, Aurel, Scânteie, Lucică, Iliuță, Chibrit. În Actul I, doar două personaje: Ciob și Scânteie. Ce ar putea să discute un ciob și o scânteie, pe malul unui lac înconjurat de trestii? Ciob, plimbându-se pe malul lacului ascultă tristețea unui copac. E bine să descifrezi limbajul arborilor. Există în piesele Anei Cristina Popescu, întotdeauna o empatie între om și natură, în asemenea măsură încât omul și vietățile sau omul și florile
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1463301614.html [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
pământ, lemnul fredonează imnul apei și al pământului, aerul cântă oda văzduhului, balada vântului”. Un personaj destul de straniu este Somna, puțin mistică, puțin superstițioasă, prezicătoare. Se teme de vânt, de furtună. Vânzătorul îi spune lui Fluieraș, povestea naiului construit din trestie de Pan. “Vânzătorul: Trestia din care Pan a inventat naiul a fost nimfa pe care o îndrăgea. Nimfa a fugit de el, fiindcă era hidos”. Și Vânzătorul este prizonier în acest labirint unde totul e de vânzare. În cele din
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1463301614.html [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
apei și al pământului, aerul cântă oda văzduhului, balada vântului”. Un personaj destul de straniu este Somna, puțin mistică, puțin superstițioasă, prezicătoare. Se teme de vânt, de furtună. Vânzătorul îi spune lui Fluieraș, povestea naiului construit din trestie de Pan. “Vânzătorul: Trestia din care Pan a inventat naiul a fost nimfa pe care o îndrăgea. Nimfa a fugit de el, fiindcă era hidos”. Și Vânzătorul este prizonier în acest labirint unde totul e de vânzare. În cele din urmă, Lud, fiul lui
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1463301614.html [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
să-ți pui mintea înțeleaptă la straja inimii să-ți păzească orice sentiment de mândrie, să remarci cu multă acuitate defectele, comportamentul nedemn al unora fată de tine. Gabriel Coșoveanu, îl denumește atât de plastic pe romancierul Constantin Pădureanu"fragilă trestie gânditoare". Eu, spun doar atât ; Fiecare , avem locul nostru înaintea lui Dumnezeu. "Ierusalimul împăcării ", este un roman strategic de moralitate, de energizarea sufletului și a minții. Referință Bibliografică: Ierusalimul împăcării / / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 256
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ierusalimul_impacarii_.html [Corola-blog/BlogPost/359640_a_360969]
-
luminile s-au stins în port, ceremonia este gata, veniți și luați-mi beregata, să nu-mi ucideți nici un dor, nu pot să mor așa ușor, căci hoața iar sapă cu râtul și-mi răscolește tot trecutul, sunt libelula printre trestii ce zboară lângă mii de bestii; o, Doamne, nu mă rătăci, stai lângă mine vizavi, iubește-mă ca fiu al tău, nu m-arunca iară în hău, mai lasă-mă pe-același drum, în țara umbrelor de fum... duminică, 3
ÎN ŢARA UMBRELOR DE FUM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1430630630.html [Corola-blog/BlogPost/379779_a_381108]
-
fie prin zăpadă sau noroiul negru și lipicios pe timp ploios, fie prin praful lăsat de o căruță în mijlocul verii. Când mergi spre sat, de la Balotești ai în stânga la o aruncătură de băț din șosea, gârla, cu malurile pline de trestii și cu apa limpede. Pe mijlocul ei se legănau câțiva nuferi, iar malurile erau ticsite de trestii și de sălcii plângătoare. Tot gârla era paradisul agitat al peștilor și al broaștelor și tot în apele ei se oglindea pădurea. De
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
căruță în mijlocul verii. Când mergi spre sat, de la Balotești ai în stânga la o aruncătură de băț din șosea, gârla, cu malurile pline de trestii și cu apa limpede. Pe mijlocul ei se legănau câțiva nuferi, iar malurile erau ticsite de trestii și de sălcii plângătoare. Tot gârla era paradisul agitat al peștilor și al broaștelor și tot în apele ei se oglindea pădurea. De mult, se întindeau și pe aici, faimoșii codrii ai Vlăsiei, care înconjoară până astăzi lacul Snagov. Gârla
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
podișcă în față. Cei puțin mai înstăriți înconjuraseră prispa cu un gard din stinghii cam de un metru și ceva înălțime. Acestea aveau diverse desene sculptate în lemnul vopsit în albastru, verde sau roșu. Acoperișurile caselor, la început erau din trestie, pe care mai târziu au înlocuit-o cu țiglă sau cu tablă. Îmi plăcea trestia pentru că primăvara păsărelele își refăceau ușor cuiburile, cu toate că țăranii aveau grijă în fiecare vară să o curețe sau să o înlocuiască pe alocuri. Toate casele
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
de un metru și ceva înălțime. Acestea aveau diverse desene sculptate în lemnul vopsit în albastru, verde sau roșu. Acoperișurile caselor, la început erau din trestie, pe care mai târziu au înlocuit-o cu țiglă sau cu tablă. Îmi plăcea trestia pentru că primăvara păsărelele își refăceau ușor cuiburile, cu toate că țăranii aveau grijă în fiecare vară să o curețe sau să o înlocuiască pe alocuri. Toate casele aveau spre drum o grădiniță plină de flori, după anotimpuri, care era îngrădită cu sârmă
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
zboară Dincolo de munți și de ape, De cer și de pământ. Copilul vesel se roagă mai ușor. El este lângă înger zi și noapte. Clopotul anunță peste sat slujba, Biserica mică devine mare. Îmbrăcată în flori, Cu un covor de trestie pe jos, Își așteaptă mirele. Prin văzduh și pe ape Plutește ruga, Ploaia spală nedreptatea, Întru așteptarea miracolului. Îngerul i-a interzis să vorbească. De acum, din mormântul de sub ierburi, Se vor auzi doar suflări de rugă Până la a doua
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 by http://confluente.ro/Poezii_de_menut_maximinian_al_florin_tene_1344745282.html [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
avea grijă de fata mea, să-mi pot duce crucea!” Timpul s-a scurs, ireversibil. Injecțiile cu insulină nu au dispărut din viața Dianei. Copila de zece anișori a crescut, devenind o domnișoară potrivit de înaltă și mlădie ca o trestie. Doar ochii, de culoarea mării, trădează, prin tristețea lor, suferința cronicizată a fetei. Suferințele, atât cele sufletești cât și cele fizice, dau chipului o anumită tentă de noblețe. Noblețea cere durere și sacrificii ... Și-a facut din Diana cea mai
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/O_cruce_pe_drumul_golgotei.html [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
cu lotul nostru de viță de vie, cultivase în acel an porumb, iar printre rânduri a semănat în niște spații rotunde gaolean, o plantă ce se asemăna cu meiul pentru mături, dar avea miezul plin cu un suc dulce ca trestia de zahăr. Cred că era o variantă autohtonă a trestiei de zahăr. Mama mare obținea din sucul de gaolean un magiun foarte gustos. Avea o presă specială, folosită la storsul sucului care prin fierbere se îngroșa ca magiunul. Acest consătean
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471183685.html [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]