650 matches
-
pe nimeni. Cel mult, trișam pământul care hrănea grâul și care nu se alegea cu nimic de pe urma mea. Ba, s-a ales cu ingratitudinea mea, căci l-am părăsit. Acum nu mai sunt sigur. Îmi câștig oare pâinea fără să trișez pe nimeni? Nu sunt în stare să dau un răspuns. Poate chiar pe mine mă trișez, fiindcă în acest timp pământul făgăduințelor se acoperă cu bălării. 11 februarie Deși nu m-am restabilit de pe urma gripei, am ieșit. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de pe urma mea. Ba, s-a ales cu ingratitudinea mea, căci l-am părăsit. Acum nu mai sunt sigur. Îmi câștig oare pâinea fără să trișez pe nimeni? Nu sunt în stare să dau un răspuns. Poate chiar pe mine mă trișez, fiindcă în acest timp pământul făgăduințelor se acoperă cu bălării. 11 februarie Deși nu m-am restabilit de pe urma gripei, am ieșit. M-am dus la doctorul B. să aflu rezultatul noilor analize. L-am găsit furios pe tăcerea mea. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stabili contactul cu lumea a avut undeva un nerv rupt. Probabil, numai dacă aș fi rămas toată viața într-o cameră cu poze, fără nici o obligație, aș fi fost fericit și n-aș fi fost pus în situația de a trișa. Sau poate că am fost atins de boala deșertului înaintea Bătrânului. De aceea l-am și înțeles atât de bine. Simt o strângere de inimă când spun toate astea. În realitate, n-am nici o scuză față de Marta. Oricât aș căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai avantajos să trag foloase pe rând din toate, fără să mă leg nici măcar de visele care mă răzbunau. Poate ar fi trebuit să văd în asta un semn alarmant, că nu eram capabil nici măcar de o boală completă, că trișam, mă comportam mediocru până și în asta, încercând să pun boala deșertului în slujba și a vanității și a plăcerilor mele, compromis care nu putea dura multă vreme, fiindcă într-o asemenea boală nu poți umbla cu jumătăți de măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
promis ceva vag, ca să nu-l jignesc. N-aveam însă de gând să mă țin de cuvânt. 28 (Din caietul de vise) Jucam cărți cu Bătrânul. Nu era învățat să piardă și nu vroia să piardă. Ca să fie mai sigur, trișa. Eu mă prefăceam că nu observ. Uneori picotea cu cărțile în mână, doborât de oboseală și de vârstă. Atunci îl așteptam să-și revină. Ca să nu ațipesc și eu, mă ciupeam. Din greșeală, la un moment dat, m-am ciupit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
durere. — Ce s-a întâmplat? întrebă Bătrânul, tresărind și încruntând sprâncenele. — Nimic, am răspuns încurcat. O măsea care mă supără din când în când. — A, înțeleg, mormăi el. Și eu am suferit de măsele. Avea o plăcere aproape copilăroasă să trișeze și să câștige. Cum făceam o gafă, care încheia practic partida, își freca mâinile mulțumit. — Mai facem una? zicea. Puteam să-l refuz? În schimb, dacă nu izbutea să încline balanța în favoarea lui de ajuns de repede, pufăia nervos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
străduiam din răsputeri să pierd și, ca să-i fac plăcere, mă acuzam că joc prost, că numai norocul mă salva. Enervat, el juca și mai rău, încât, cu toate gafele mele voite se apropia o victorie amenințătoare... Până la urmă am trișat ca să-mi obțin înfrângerea. Atunci, Bătrânul deveni radios. — Sunteți un jucător irezistibil, i-am zis și m-am pregătit să mă retrag. Să mai facem una, hotărî el. Era ceva între rugăminte și poruncă. Între dorință și amenințare. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-a enervat foarte tare. — Încă una, zise el. Se congestionase la față, tăcea arțăgos și întreaga mea situație atârna, simțeam, de un fir de păr. Respira greu și scrâșnea din dinți. Trebuia să pierd neapărat. Am încercat să mă trișez, dar, ca un făcut, diavolul își vârâse coada și îmi veneau exact cărțile câștigătoare. Disperat, am apelat la ultima stratagemă. M-am gândit să mă plâng de Moașa. Îi distrăgeam astfel atenția de la partidă și, în plus, aveam prilejul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cărți. Dar nu mă grăbeam să le ridic pe ale mele. Știam ce va urma. Bătrânul n-ar fi început niciodată o asemenea partidă dacă n-ar fi fost sigur că avea s-o câștige. Prin urmare era hotărât să trișeze. Îmi rămânea numai să mă prefac că n-am înțeles. Am luat cărțile de jos și, fără să le privesc, am aruncat două dintre ele la întâmplare pe masă. — Vreau două. Cu ochii fixați în ochii mei, Bătrânul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
toată fața. Și a scrâșnit. — Ai câștigat, domnule sculptor. Ai câștigat. Dar aceste, vorbe sunau ca o condamnare la moarte. În clipa aceea mi-a venit o idee salvatoare. Am râs și am împins cărțile din fața mea. — De fapt, am trișat. 36 Îmi luasem obiceiul să dau câte o raită prin bălării și, într-o zi, am descoperit în luminișul dintre sălcii, cu o mare emoție, un manechin de paie, hărtănit, care o reprezenta pe Moașa. Deci, Hingherul vroia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
40 Francisc, simțind probabil mirosul acru, de fum, dispăruse. Am pătruns în sala cu oglinzi, m-am așezat pe fotoliul liber și i-am zis Bătrânului: — Aș vrea să mai facem un joc. Cu trișorii... râse el batjocoritor... — N-am trișat, l-am întrerupt, căci n-aveam timp de pierdut. A devenit palid și buzele i s-au strâns de furie. Câteva clipe a ezitat. — Bine, a zis cu o voce care în alte condiții m-ar fi îngrozit. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
curaj: „Vorbește Kelley, mă auzi?“ Kelley nu mai vorbea. Încercase să iasă din trupul medium-ului, care acum urla de parcă cineva Îi smulgea viscerele și Încerca să-și ia Înapoi ceea ce produsese, dând din mâini În gol. „Kelley, Urechi-tăiate, nu trișa Încă o dată“, striga Olcott. Dar Kelley, nereușind să se separe de medium, Încerca să-l sufoce. Devenise un fel de chewing-gum, de care ultimul dintre frații Fox Încerca să se descotorosească. Apoi și Theo căzu În genunchi, tușea, se confunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a impus-o, unul de care este foarte mîndru, este interdicția fermă de a afla viitorul. E o chestiune de onoare, cu atît mai mult cu cît se dedă jocurilor de noroc - și a făcut asta Încă dintru Începuturi. Nu trișează, În pofida a ceea ce afirmă unii dintre mitografii săi. De ce-ar face-o? Ar strica jocul și s-ar plictisi de moarte dacă ar ști dinainte rezultatul. În ultima vreme ar face orice să alunge plictiseala, ar fi dispus chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de eoni la rînd. Cu alte cuvinte, nu caută alte avantaje decît cele pe care le-ar avea orice muritor de rînd, dar asta implică și utilizarea ghicitorilor. Ei sînt oglinda lui mîloasă și protecția lui Împotriva ispitei de a trișa. În viața lui a recurs la ghicitori de toate soiurile, de la astrologi la auguri care citesc viitorul În măruntaiele animalelor aduse drept jertfă. A descoperit că lumea e o pădure de semne și o carte deschisă pentru cine are ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sînt gata să asculte. În realitate, lumea strigă cu glas mare profeții și mesaje de tot felul În forme minunate și unice. Orice intervenție În materia atotștiutoare ar fi o adevărată violare a frumuseții lumii. Diavolul nu are nevoie să trișeze; are la dispoziție legiuni de translatori. — Mi se pare mie, domnu’ Wakefield, și iartă-mă de adevăr, că mata fugi de răspundere, că ești ca un copil care nu intră În casă cînd cheamă mama la el. Wakefield rîde. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aștept pistolul de start, nu mai caut nici un fel de viață, nu mai joc nici un fel de joc. Doar conduc Înainte pînă cînd dau de un loc numai bun de murit. Asta l-ar scoate pe Diavol din joc, chiar dacă trișez, iar eu ajung acolo unde aș fi ajuns oricum În cele din urmă. Doar să conduc Înainte și să mor. Lui Wakefield i se pare o soluție atît de elegantă Încît aproape că iese cu mașina de pe șosea. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cutia aia? a Întrebat Wakefield. — Nu, omule. Ori sînt prost, ori pur și simplu nu se poate deschide. Am mușcat-o cu dinții, mai că mi-a venit să dau În ea cu ciocanul. Dar asta ar fi Însemnat să trișez, a spus el cu glas moale. În convorbirile ce au urmat, de la telefoanele pline de paraziți din Egipt, Wakefield a liniștit-o pe Mariana În ceea ce-l privea pe iubitul ei și a inventat acronimul TIO ca un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
luni. Pe de altă parte, nici măcar nu se comportase prea bine la masa de Ajun, pe care Maja o organizase ca pe un summit al Națiunilor Unite: băuse prea mult, discutase În contradictoriu cu plictisitoarea văduvă fascistă a unui ministru, trișase la „vânzătorul din bâlci”, un soi de bridge, doar pentru plăcerea de a le strica jocul, o sărutase pe Maja pe gât În bucătărie, chiar sub ochii cuvioasei Navidad, și plecase Înainte de miezul nopții, urmărit de dizgrația tuturor. Privi câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
luat un pumn întreg de boabe și le-a aruncat spre mine, zicând să mergem, că ne-așteaptă pneumonia, iar eu i-am zis că e-n regulă, dar să înceapă el, fiindcă a fost ideea lui și fiindcă a trișat la jocul de-a statuia, iar el a zis că știe că sunt un laș și c-o să-mi arate el cum se face. Apa curgea printr-o țeavă de fier orizontală, care ieșea din zidul de sub placa memorială, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
regulă, am zis, Laci, dă-mi drumul, vezi că te-am ghicit repede, însă palmele celuilalt mi-au rămas în continuare lipite de ochi, ba parcă mă apăsau și mai tare, bine, am zis, atunci nu ești Laci, dar nu trișa, că dacă nu întrebi, ghici cine-i, atunci după ce să te recunosc? Nici acum nu mi-a răspuns, în schimb a început să-mi tragă capul pe spate, de mi se încordase gâtul, iar spatele mi se lipise de spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Nici acum nu mi-a răspuns, în schimb a început să-mi tragă capul pe spate, de mi se încordase gâtul, iar spatele mi se lipise de spătarul băncii, du-te naibii, i-am spus, du-te naibii, nenorocitule, nu trișa, că te omor în bătaie, dar tot nu mi-a dat drumul, am încercat să-mi trag capul, însă mă ținea prea strâns, i-am zis să ia seama, că am un cuțit la mine, și atunci, deodată, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu trebuia să jucați table cu el, a zis, la care bătrânul a dat din mână a lehamite, mare scofală, să câștigi jucând cu un nevăzător, eu trebuia să ghicesc după sunet cât am aruncat cu zarurile, taică-tu a trișat cât a vrut, asta o știi și tu foarte bine, așa că dă-mi frumușel instrumentul înapoi, a spus, făcând un pas spre bancă, dar atunci Prodan l-a împuns cu bastonul în burtă, aveți grijă să nu vă împiedicați, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ținându-mă cu o mână de spătarul scaunului, i-am spus că nu, nu-i promit, nici de-al dracu’ nu-i promit, că pe mine nu așa mă-nvățase taică-miu, pentru că sportul e o treabă cinstită, nu se trișează, toți pornesc cu șanse egale și contează doar performanța fiecăruia, și mie nu-mi pasă, poate să mă ducă la concurs, dar eu o să trag cât pot eu de bine, o să dau maximum, și când am spus astea, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-aveam încotro, am continuat să ne târâm, de tras nu se mai trăgea, se auzeau doar strigăte și zgomote de cafteală, aproape de noi cineva striga că se predă și că răniții trebuie ocrotiți, începând să urle apoi că se trișează și că nu-i corect, nu i-am recunoscut vocea, m-am uitat la Puiu, dar și el a scuturat numai din cap, ne-am târât mai departe, nu ne dădeam seama cam la ce distanță am putea fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am fi plecat de-acolo. Învoiala De cum s-a terminat pauza mare, știam c-am încurcat-o, câștigasem aproape toți banii lui Lupu și-ailor lui, deși la început nici n-am vrut să joc cu ei, că știam că trișează, dădeau cu o monedă ciocănită zdravăn, de nu mai sărea din gaură înapoi, așa s-a și întâmplat, însă după aceea, la cap-sau-pajură, mi-a purtat noroc regele alb din fildeș, pe care-l șterpelisem de la ambasador de-acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]