601 matches
-
în când. De la isprava cu focul, am senzația că la pieptul meu sălășluiește iar acea viperă oribilă, că sângele mi s-a mai închis la culoare, că mă abrutizez pe zi ce trece. Când stau cu mama pe verandă și tricotez, mă simt amorțită și sufocată, dar când ies pe câmp să sap pământul, parcă prind aripi. Muncă brută aș numi-o. Nu e prima oară când fac așa ceva. În timpul războiului am fost recrutată ca muncitoare. Pantofii cu talpă de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fac un pulover cu intenția de a reînnoi un obiect vechi ce-mi aparținea. Deoarece nu-mi prea plăceau culorile deschise, l-am pus iar deoparte. Astăzi, neavând ce face, l-am scos sub impulsul momentului și am început să tricotez. Abia când m-am apucat de tricotat, mi-am dat seama că rozul pal al lânii se combina cu griul cerului acoperit, dând o armonie de culori atât de suavă, încât n-aș putea găsi cuvintele potrivite pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
acesta a pus tot mai mult stăpânire pe mine și m-a cuprins așa o teamă, încât simțeam că n-o să mai pot continua să trăiesc. Puterea mi-a părăsit degetele și am scăpat, în poală, puloverul pe care-l tricotam. Am oftat adânc. Ținând ochii închiși, am ridicat capul și, înainte de a-mi da seama ce fac, m-am trezit strigând: — Mamă! — Da?! răspunse ea, șovăind parcă. Stătea la o măsuță în colțul camerei și citea. M-am zăpăcit. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
batiste pentru păpuși. Dacă te-ar auzi cineva cum vorbești despre trandafirii din grădină, ar crede că vorbești despre oameni. Da, pentru că nu am copii. M-a surprins și pe mine remarca mea. Am pipăit nervos puloverul pe care-l tricotam. Mi s-a părut că aud limpede vocea unui bărbat, o voce de bas inegală, precum o voce de la telefon care spune: „Ce mai vrei? Are douăzeci și nouă de ani!“ Obrajii îmi ardeau de rușine. Mama n-a comentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fericirii. Un fel de liniște lăuntrică, aș putea spune. Singura mea dorință era să stau cu mama cât mai mult posibil. Să fiu lângă ea în ultimele ei clipe. În ziua următoare nu m-am mișcat de lângă patul ei. Am tricotat. Tricotez și cos foarte repede, dar nu sunt prea grozavă. Mama obișnuia să mă corecteze tot timpul. Nu prea aveam eu poftă de tricotat atunci, însă mi-am scos cutia cu lână și, ca să salvez aparențele, să nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Un fel de liniște lăuntrică, aș putea spune. Singura mea dorință era să stau cu mama cât mai mult posibil. Să fiu lângă ea în ultimele ei clipe. În ziua următoare nu m-am mișcat de lângă patul ei. Am tricotat. Tricotez și cos foarte repede, dar nu sunt prea grozavă. Mama obișnuia să mă corecteze tot timpul. Nu prea aveam eu poftă de tricotat atunci, însă mi-am scos cutia cu lână și, ca să salvez aparențele, să nu i se pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Mama obișnuia să mă corecteze tot timpul. Nu prea aveam eu poftă de tricotat atunci, însă mi-am scos cutia cu lână și, ca să salvez aparențele, să nu i se pară mamei curios că nu făceam nimic, am început să tricotez cu frenezie. Cine m-ar fi văzut ar fi zis că nu mă gândeam la nimic altceva pe lumea asta. Mama se uita la mâinile mele. — Îți faci șosete? Nu uita să înmulțești ochiurile, altfel o să-ți fie strâmte. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fi văzut ar fi zis că nu mă gândeam la nimic altceva pe lumea asta. Mama se uita la mâinile mele. — Îți faci șosete? Nu uita să înmulțești ochiurile, altfel o să-ți fie strâmte. Niciodată nu m-am priceput să tricotez ca lumea, oricât mă ajuta mama. Mă apăsa acum gândul că era poate ultima oară când îmi dădea indicații. Ochii îmi erau scăldați în lacrimi. Nu mai vedeam nici andrelele. Cred că mama nu avea dureri. N-a mâncat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
salvat de adevărata sinucidere acordând mult mai multă seriozitate negoțului ei. A aflat și a îndrăgit cuvântul „curtezană“. Unii dintre clienți îi istoriseau povești despre prostituatele din alte țări, femei exotice închise în cuști, la Calcutta, matroane care stau și tricotează în vitrine iluminate, la Amsterdam. Diane reușise să se instaleze într-un apartament și să simuleze „veselia“. Și-a decorat apartamentul „cu gust“,devenind treptat mai exclusivistă. O vizitau bărbați respectabili care-i confereau și ei o ciudată respectabilitate. Veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Boxing Day, sărbătoare oficială în Marea Britanie, celebrată pe 26 decembrie. Numele vine de la „box“, cutie de cadouri. Puloverele Aran sînt tipicele pulovere din lînă împletită în relief, cu diverse modele. Numele vine de la insulele Aran din vestul Irlandei, unde se tricotau pe vremuri aceste pulovere, fiecare clan avînd modelul său distinct. Happy as Larry, expresie tipic britanică, cu etimologie controversată. Sensul este limpede, „foarte fericit“, dar specialiștii nu au ajuns încă la un consens în ceea ce privește originea. Cele mai răspîndite teorii sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sau fîn pe jos, un fel de culcuș. Într-un ungher Îndepărtat al acestuia, pîlpîiau anemic flăcările unui foc pe cale de a se stinge. LÎngă foc ședea, direct pe pămînt și Învelit cu o pătură, un bătrînel cu un fes tricotat pe cap. La prima vedere, nu părea să fie cine știe ce de capul lui. Fața Îi era mică, Încît, dacă n-ar fi fost zbîrciturile și barba crescută În neorînduială, ai fi crezut că e a unui copil. Sprîncenele negre și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
n-au nici un interes să facă vânzare mai mare, că, vând - nu vând, ei tot ăla salar îl iau, vorba aia: „Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim la stat”. Sunt prost aprovizionate, iar după tejghele stau vânzătoarele și tricotează sau beau cafea, se fac că nici nu te văd, ai tot timpul impresia că le deranjezi de la o treabă importantă dacă le ceri să vezi o cămașă. Au niște fețe acre când le scoli de la făcut integrame!... Dar ia
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mare", adică tensiunile psihologice, ne-spus-urile, emoțiile tăinuite, lupta interioară corneliană pe care ne lasă să o ghicim "figura tragică a măștilor grecești" gravată pe un chip de statuie, pe care o trădează gesturile schițate, "tremuratul ușor al mâinilor" celei care tricotează, firul de ață rupt al nepoatei când el vorbește de fosta lui logodnică, sau, mai mult, bucățica de mătase imprimată, cu desenele lui Jean Cocteau reprezentând ca o mărturisire "zece mâini neliniștitoare" arătându-se reciproc cu moliciune. Dacă "prezența unui
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Manifestă interes pentru anumite activități e Refuză, evita anumite activități Observații: 8. PETRECEREA TIMPULUI LIBER Participa la : f.des des rar deloc a Activități artistice b Activități sportive c Drumeții, excursii, expediții d Vizionari de spectacole e Activități domestice ( ex : tricotează) f Lectură g Altele Observații: 9.VIAȚA EMOȚIONALĂ ȘI RELAȚIONALA 9.1. În raport cu propria persoană (identitatea) fb b s i a Își cunoaște datele personale b Poate exprima un motiv pentru prezența sa în instituție c Își cunoaște istoria personală
by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
leș assemblées de charité. En cajolant leș duchesses, elle apaisait leș rancunes du noble faubourg et laissait croire que M.Dambreuse pouvait encore se repentir et rendre des services" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.54]. Doamna Guilleroy, în pofida fineții sale, tricotează în salonul ei cuverturi din lână groasă destinate săracilor, fără nici o grijă pentru discordanta pe care o creează ocupația ei cu decorul Ludovic XV. Doamna Correur, "si heureuse de rendre service" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.75], găsește în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
eu mă duc acasă, prietenă cu precupeața, ne-am ales de mărunți toți studenții din grup, gemenele ele înde ele, cafeaua o bem alternativ și o bem simultan, gestul sorbirii deopotrivă respectat, ne îndrumă la diferențieri dezlipirea buzelor, galben-verzui bluzele tricotate la fel. Luni, 15 august, ora 5,50, în acceleratul București Sighetu Marmației, după Vișeu de Jos, plasele cu brînză coborîte, stăteam mereu cu un ochi pe ele, boxa de la capăt de culoar, zi de Sîntămăria Mare umblă pe întuneric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
oameni, nici măcar nu-i vezi, nu ești un profesor, ci un magician rapace. Cum aș putea crede vreodată că toate astea s-au încheiat? Mă dorești alături de tine în chip de prietenă răbdătoare, o parteneră de viață care stă și tricotează, o femeie vârstnică, liniștită și înțeleaptă, un soi de soție ieșită la pensie, față de care să te poți plânge de ceilalți? Nu ține, Charles! Eu nu sunt liniștită și înțeleaptă. Eu aș dori totul. Tu ai mai putea încă avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dulceață de varză, compot de varză, prăjituri cu vărzică. Nici nu-ți dădeai seama că mâncai numai varză. Din cauza dragostei, desigur. Ca un făcut, noua bibliotecară avea o coafură înfoiată, ca o varză à la Bărăgan. Și un pulover verde-violaceu tricotat în casă care amintea șocant de o grădină cu varză. Deoarece nu avea și o listă cu întâlniri pe pupitru, m-am simțit dator să o invit după program la o plimbare în Cișmigiu. Uneori, bărbaților le e milă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bărbaților le e milă de fetele urâțele și le oferă o prăjitură din cavalerism. Iar unii chiar se însoară cu ele, dacă prăjitura e proaspătă. „Nu trebuie să te superi că te refuz − mi-a spus bibliotecara cu pulover verde-violaceu tricotat în casă −, dar mă mărit.“ Mai mult ușurat decât mirat, am întrebat-o cu cine. „Cum cu cine − mi-a răspuns ea mai mult mirată decât ușurată −, cu un cititor, bineînțeles. De unii mi-e milă, că-s tineri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
casă naționalizată de pe Calea Griviței, care se zguduie din toți pereții ca la cutremur când trec tramvaiele pe sub fereastră, dimpreună cu tot avutul ei. Patul imens și așternuturile răvășite laolaltă cu plapuma Îmbrăcată În satin roșu, șifonierul cu oglindă și garoafe tricotate pe cheile ușilor și trei geamantane de carton puse unul peste altul deasupra lui, și peste tot scrumiere pline și fumul vânturat de foiala precipitată a pisicilor costelive pe care foamea nu le lăsa o clipă să stea locului. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și un cameraman de la ORTF au umblat prin mai multe cartiere din Paris, pentru a adresa aceleași întrebări despre evenimentele în curs, unor persoane diferite, aparținînd mai multor categorii sociale. [...] Al treilea interviu: (Parcul Luxemburg O tînără, studentă se pare, tricotează stînd pe o bancă; are părul lung și murdar). Jurnalistul [J1]: [1] Ați dori să exprimați, pentru televiziune, opinia dumneavoastă privind aceste evenimente de actualitate ? Tînăra [JF1] (privire foarte obosită): [2] De ce vă trebuie neapărat opinia mea ? (Tăcere) Jurnalistul [J2
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aceeași părere. Tînăra [JF5]: [15] Sunteți căsătorit de mult timp ? Jurnalistul [J6]: [16] Să tot fie cincisprezece ani. [...] Tînăra [JF9]: [41] Vă mulțumesc foarte mult, [42] îi dau legătura lui Cognac-Jay. (lasă în jos privirea și începe din nou să tricoteze) C. Klotz-Reiner, Cosmos-Cross, ed. Christian Bourgois Absența secvențelor fatice ritualice de deschidere și de închidere se explică foarte bine aici prin genul de interviu televizat. Elipsei oricărei secvențe fatice de deschidere îi corespunde totuși o secvență de închidere ritualică (intervenția
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
făcut-o ca să mă invite în oraș, la cea mai cumplită întâlnire din viața mea (întâmplare despre care nu mai vorbim niciodată). Însă acum el e... ei, da, iubitul lui Suze. Încă destul de stângaci, și încă poartă pulovere de lână tricotate de bătrâna lui doică. Încă ușor necizelat pe la colțuri. Dar Suze îl iubește, și ăsta-i singurul lucru care contează. Ce, eu n-am iubit-o pe pisica Bagpuss de la televizor, și nu era decât o cârpă? O, Doamne, sper
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fum tot timpul, pe punctul de a face aerul din jur irespirabil. Dorința de autonomie a comercianților ambulanți are un preț greu de suportat pentru cei din jur. 27 și 28 octombrie 2010 Tămâie și alte aromate. Vânzătoarele de veste tricotate din lână, cergă de Maramureș și gigantul Zara. La librăria Sophia. Un leu acatistul. Primesc sfaturi bune de la o vânzătoare de batiste. Sindicalistul român, la grevă și la pelerinaj. Beau ceai cald de la jandarmi. Alte note fugare de pe teren : cum
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
desagi de purtat pe umăr, sacoșe din pânză groasă, rezistentă, pe care scria ceva în limba germană. Puțin mai departe, în șirul vânzătorilor locali, tolerați de către poliție în timpul zilelor de pelerinaj, văd o altă vânzătoare de pulovere, șosete și veste tricotate din lână. Le știu bine, sunt originare dintr- un sat din Argeș, Corbii de Piatră, aceasta este marea lor „specialitate”, vânzarea obiectelor tricotate din lână. Ce m-a atras însă la această femeie este faptul că avea alături, pe gardul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]