12,312 matches
-
apare și într-o aură amar-comică, mazilesciană: "oh Universule blînd papagal îngînînd zile/ și nopți de cenușă s-a născut poetul local/ minunea negăsită-n tabla de materii/ s-a născut hiena aerului liedul secret/ sorcova lui Dumnezeu vietatea/ cu tristețea cît un arhipeleag/ miracolul carnavalului triumful/ oh Universule vai de fundul tău/ a venit omul ales poetul apeductelor/ lăcătușul stelelor hingherul astrelor negre/ cel ce te-o scotoci și-n gaură de șarpe". Poemele urmează două formule. Poeme lungi, în
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
sărăcie A celui care Nu se mai teme, Călugăr spălând lespezile Chiliei În întâmpinarea Unei cântări, A unei sălbăticiuni, A unei lumini Care-i cere adăpost Ca sălbăticiune Adusă în casă, Un copil plăpând Sau o bătrână A nimănui E tristețea Dormind învelită Între gânduri, Un adăpost La fel de bun Ca o pădure neumblată, Jocul de-a prinselea Sau îmbrățișarea cuiva Îndepărtat și drag. * Palme iubitoare Cu linii strânse în buchete, În torenți, în poteci Neștiute vânătorilor Și păstorilor, Poteci bătute de
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
în ceea ce-l privea. În loc să-i cetesc în palmă, începui (cartomanțe alternativă!) să-i inspectez rafturile. Astfel că, labirintică și gorgonă, magnifica dădacă ce-l crescu pe Moștenitor își arătă pe îndelete splendorile. Bîntuită de Saturnul melancoliilor fără scăpare, propovăduind tristețea ca sănătate și intelectul ca viață, revărsîndu-și umorile peste oricine i-ar fi trecut pragul - făcîndu-și-l supus; punîndu-l s-o stăpînească. Un creuzet de disperări somptuoase, Biblioteca își digera volumele, timpul și cititorul, dînd la iveală noi calamităț și stihii
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
sfori, că îmbătrînesc și mor și că cei care se joacă cu ele sînt conștienți de asta face poezia lui Eugen Ionescu profund originală. După cum originală este și ideea de a spune copiilor elegii, adică de a-i lega de tristețe. Ființele mici din aceste poeme, fie ele copii, păpuși, animale sau obiecte animate, sînt aceleași din teatrul ionescian de mai tîrziu. Adică ființe care cunosc întrebarea DE CE? În Prezent trecut- trecut prezent ( traducere de Simona Cioculescu, Humanitas, 2002) există o
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
soliditatea lecturilor sale, toate acestea fac din Claudiu Komartin unul din cei mai buni poeți ai ultimilor ani. (Mariana Marin) scâncetul unei tălpi confruntate cu delirul cărbunilor încinși ai poeziei bizara, imperceptibila transformare a scriptorului în trestie ori de câte ori își cântă tristețea. într-adevăr, e dezarmantă lipsa de virilitate a unui text scrijelit în sideful genunchilor: poemul meu nu va zgudui lumea, doar să răstoarne, poate, corabia Xanadu cu care despic pustiul acesta de umanitate. cine știe, poate că suflul său va
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
Emil Cioran, și știm cu toții ce efect contaminant are Emil Cioran. Teofil Răchițeanu scrie jurnal ca și cum ar folosi fișe de lectură. E inautentic, fals, e Cioran second hand. Îmi pare rău să scriu lucrurile astea, melancolia diaristului poate fi reală, tristețile veridice, dar forma literară le compromite. În plus, fragmentele, efulgurațiile, n-au titanismul disperării originalului. Sunt subțirele, tânguioase, aproape ridicule: "Singur, singur, singur! Un dumnezeu al însingurării s-a închis în mine cu lacăte grele. Cine să-l mai scoată
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
literară le compromite. În plus, fragmentele, efulgurațiile, n-au titanismul disperării originalului. Sunt subțirele, tânguioase, aproape ridicule: "Singur, singur, singur! Un dumnezeu al însingurării s-a închis în mine cu lacăte grele. Cine să-l mai scoată de acolo?! Sau "Tristețea e singura realitate pe care sufletul meu o trăiește plenitudinar." Sau "Ori de câte ori îmi lipsești te caut ca pe cealaltă jumătate a mea pentru a-mi reîntregi ființa..." sau "Cerul ochilor tăi în care strălucea roua pură a melancoliei..." și așa
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
întuneric mîngîind amenințător creștetul lucrurilor. Bătrînul Plinius La ieșirea din somn lumina zilei surprinsă e o pisică lingînd lapte de latină în pagina manualului uitat de fiu pe masă deschis la textul cu moartea bătrînului Plinius - tînărul relatează cu severă tristețe mînia Vezuviului și sfîrșitul tatălui înecat cu înghițituri de cer negru: «habitus corporis quiescenti quam defuncto similior» iar peste «defuncto» mîna fiului a notat cu un creion ca și invizibil cuvîntul «mort» fixînd centrul traducerii - reper salvator pentru ziua examenului
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
plină de noroiul Lunii,/ Dar eu abia mă reîntorsesem cu greu, iubito, de departe,/ Acolo unde simplul sex oral, 69 ori rafinatele perversiuni/ ale Orientului nu vor mai valora nimic, niciodată./ Am fost să beau la crâșma morții, cu străbunii." (Tristeți de dincolo) Povestioarele din cea de-a doua parte a volumului au aceeași vitalitate ca și poeziile, dezvăluind o lume adesea imundă, văzută cu ironie și luciditate tăioasă. Totul pare pus sub semnul "grohăitului de astre," așa cum numea Cioran dragostea
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
și cu nevastă-sa, după ce, în finală, își bate și copilul, vă întreb, ce-i mai rămîne unui om de făcut? Să scrie o scrisoare! Și nu oricui. O scrisoare în care să nu fie vorba despre nimic. În care tristețea să pară vioaie, plăcută, parcă așteptată, așa, ca divertisment. Acum cîțiva ani am descoperit o metodă de-a înlătura durerea! Da, prin clasificarea ei minuțioasă. Luam un creion și-o hîrtie și-o încadram în genul, specia etc... O puvlerizam
Prune și căpșuni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14350_a_15675]
-
ca într-o întrecere cu proști, ea devine chiar filtrul prin care înțelegi viața, bruiat un pic, dar și provocat literalmente de vorbăria într-o limbă necunoscută care nu contenește în spate. În fața unui public adormit Cum plouă și cum tristețea e legată întotdeauna de lucruri de acest fel, adică toamnă cu ploaie și frunze răvășite de vînt pe trotuarele ude, am sentimentul că citesc o broșură subțire cu poezii ale elevilor din perioada comunistă din România. Mi-e frig și
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
New York are o vechime de un an, iar locul dezastrului încă fumegă. Aud pe geamul de sus al mansardei picurii grei și nu pot să nu mă gîndesc la niște cîntecele și poezii despre ploaie și melancolii cu supărări și tristeți nesfîrșite, continuu provocate, scrise sau plînse, neîmpărtășite cuiva sau strigate pe scenă în fața unui public adormit. n
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
netă, de imposibil de învins încît, dacă aș fi aruncat c-o prăjitură-n dumneavoastră, ea s-ar fi lipit spectaculos, cam la vreun metru și jumătate de țintă, de zidul de după care ne mai făceați semne! Cu stimă și tristețe, Emil Brumaru 15.VII. '980
Din ce în ce mai despărțiți de noi toți by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14221_a_15546]
-
să "lucrez", să fiu aici, în Iași, la o revistă. Dar e imposibil. Nimeni nu mă poate primi, nimeni nu vrea să mă primească. Fac parte din Asociația Scriitorilor din București, sînt oaia gri de aici. Cum se poate destrăma tristețea, cum se poate înlocui cu altceva? De fapt, nu tristețea care-i chiar plăcută, ci arderea uscată, fără flacăra a celor mai intimi stîlpi de sprijin? Un minim de confort interior, o oarecare liniște; de unde? N-am dorit deloc să
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
Dar e imposibil. Nimeni nu mă poate primi, nimeni nu vrea să mă primească. Fac parte din Asociația Scriitorilor din București, sînt oaia gri de aici. Cum se poate destrăma tristețea, cum se poate înlocui cu altceva? De fapt, nu tristețea care-i chiar plăcută, ci arderea uscată, fără flacăra a celor mai intimi stîlpi de sprijin? Un minim de confort interior, o oarecare liniște; de unde? N-am dorit deloc să fiu patetic. Am scris pentru a mă liniști, pentru a
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
al vieții! * * * un soare albastru răsărit din întunericul nopții-i femeia/ o sfioșenie-n halat de mătase care atunci cînd ți-e rău îți aduce ceaiul amar și-ți sărută sudoarea, îți citește din psalmi și aprinde lumînări parfumate: inima tristeții cîntă în ea precum un violoncelist necunoscut pe marginea unei șosele pustii. aproape, într-un spital cu nebuni și borcane etichetate, în care foetuși de gheață se leagănă în bălți de formol/ cu pereții tapițați cu placente uscate/ cîte un
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
de radicalism etic, acea sete de puritate, sau mai bine zis acea spaimă de compromis și de maculare, care sfârșesc prin a distruge temeiurile înseși ale Ființei. Adriana Babeți oate că și alții care vor scrie despre ea, copleșiți de tristețe, își vor intitula rândurile MADI. Numele acesta a purtat-o în spate, i-a semnat trecerea halucinantă prin lume și cărți, ajungând la mine ca o marcă a ceva foarte prețios și diferit de tot ceea ce știam. "Madi a venit
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
între subiect și predicat există un teribil dezacord - o discordanță existențială. Madi era toată numai viață, vitalitate de luptător, entuziasm, fervoare, rîs. Rîsul ei mereu prezent, o replică spontană pentru care o invidiam - chiar dacă bănuiam că ascunde mari spații de tristețe și de singurătate. Iarna trecută mi-a povestit - rîzînd, rîzînd - că în noaptea Sfîntului Nicolae și-a așezat pantofii la geam și a pus în ei bomboane și covrigei, ca să vină și la ea Moșul. Cînd mi s-a comunicat
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
din această dialectică a sarcasmului și dorului, a verbului insurgent și a mângâierii, pentru că exilul înseamnă, deopotrivă, intransigență a neuitării și a demnității, dar și semn al destinului, privilegiu al întoarcerilor spirituale în spațiul matricial care a modelat sensibilitatea "des-țăratului". Tristețile, neîmplinirile și eșecurile, întâmplările și neîntâmplările sunt întâmpinate, cu patetism și luciditate, cu rigoare morală și cu un fel de emoție transparentă care le dă o alură afectivă situată între cotidianul cel mai prozaic și simbol. Întâlnirile "admirabile", ca și
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
gesturile mâinilor și mișcările feței lui mobile. Era ca și cum în interiorul lui s-ar fi rupt niște zăgazuri. - Știi ce m-a ajutat cel mai mult? continuă fără să aștepte răspuns. Exemplul lui Beethoven, idolul meu. Din adâncurile unui ocean de tristețe a vrut să înalțe un imn de slavă Bucuriei. Nimic nu a fost în stare să încovoaie forța lui neîmblânzită. Nefericit, cu inima plină de amărăciune, a năzuit întotdeauna să cânte fervoarea Bucuriei. Și a reușit! Simfonia a 9-a
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
și ediții, mai ales din cronicari (Ureche, Costin, cronicarii munteni), a publicat multe articole valoroase de istorie a limbii literare. Pe lîngă ele, a lăsat printre foștii săi studenți amintirea unei atitudini de seriozitate, profesionalism și onestitate. Dincolo de o mare tristețe pentru dispariția omului care a fost, rămîne ideea că un lucru făcut cu convingere - și chiar cu o anume inadaptare - impune, oricînd și oriunde, respect.
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
dramatice a lui Tudor Vianu recitându-ne traducerea sa din Antoniu și Cleopatra de Shakespeare. Vocea hârșâită a lui Alexandru Philippide da drumul versurilor sale cu o anumită emfază. Chipul său exprima o liniște sufletească impasibilă, aburită de o ușoară tristețe. Ion Zamfirescu și soția sa, Mariana Rarincescu, aduceau cu ei pietatea lor pentru cultură și intrau ca într-un paraclis în bibliotecă. Ștefan Nenițescu se afla ghemuit într-o latură a canapelei din piele verde, decolorată. Era înalt, slab, adus
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Emil Brumaru Am hoinărit cu carnea ușoară, cu oasele fluierînd a pagubă dulce, cum n-am mai făcut de mult. Doamne, cîte lucruri dragi nu mi-au încărcat tristețea. Case mici cu cerdacuri dărăpănate, cișmele cu o cană albastră înfiptă alături, într-un băț binevoitor, garduri, garduri, fiece scîndură îmi mîngîie parcă durerea, fericirea, uimirea. Începuse amurgul. Am dat, pe niște străzi înguste și noroioase, peste copii jucîndu-se febril
Pe străduțele astea cred că se iubește ca-n mitologie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14846_a_16171]
-
Cornel Nistorescu la conducerea ziarului. După august, Cotidianul n-a mai fost Cotidianul. A fost, în mare parte, un fel de România Mare. Pe 5 august, mi-am scris și eu ultimul text, în calitate de colaborator. L-am recitit acum cu tristețe.
Mda… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21307_a_22632]
-
tu va trebui să faci pentru mine lucruri care nu-ți plac. Asta înseamnă că suntem o familie.»” Tatăl meu mă întreba în copilărie: “O să îmi dai un pahar de apă la bătrânețe?” - o întrebare care ascunde temeri, frământări și tristeți neconștientizate, si, cu atat mai mult, neexprimate! Eu personal am ajuns la concluzia că nu există prieteni, ci doar asta credem noi despre ei... Cred că singurii prieteni adevărați sunt familiile noastre... prieteni există, dar aceea sunt foarte rări și
Prietenia ca o corvoadă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82383_a_83708]