1,097 matches
-
Într-o ajustare balcanică dintre cele mai excentrice. Originile și statutul social (familie boierească, scăpătare, declasare, evadare În boemă), profilul psihologic (narcisism exacerbat, sentimentul de a fi unic și excepțional, deseori la limita patologicului, oroarea de vulgaritate și banalitate, de trivial și mediocru), precum și câteva „accidente biografice”, toate Îl Îndreptățesc pe Adrian Marino să-l situeze pe Macedonski Într-o linie care Îi include pe Baudelaire și Oscar Wilde. O privire superficială, concentrată exclusiv asupra stridențelor din aceste „accidente”, l-ar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Însă un resort despre care va fi vorba ceva mai Încolo: oroarea dandy-ului față de tot ce e natural. Apartenența la specie Îl face indistinct, Îl aduce la un numitor comun. Deși, uneori, va fi atras de lumile „joase”, promiscue, triviale, mustind de instincte, chiar dacă le va frecventa cu un amestec ciudat de fascinație și oroare. Singular și singur tc "Singular și singur " Nu e greu de Înțeles acum de ce atitudinea narcisică, stimulând sentimentul unicității și diferenței, o atrage implicit pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
asumă singurătatea cu un anumit eroism, uneori tragic. El are curajul de a Înfrunta o lume Întreagă, refuzând să se Înscrie În normă, să cadă În regimul comunului, al indistinctului. Excentricitatea dandy-ului e o formă de apărare În fața agresiunii trivialului și a banalității pline de fadoare. Superioritatea sa afișată, ironia, disprețul, ostentația comportamentului, a veșmintelor, a limbajului sunt o formă de autoizolare În mijlocul unei societăți pe care dandy-i reușesc să o fascineze și să o oripileze deopotrivă. Dandy-ul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
oprit la timp, găsind Între originalitate și excentricitate faimosul punct de intersecție al lui Pascal”. Semnele prin care dandy-ul se distinge și neagă trebuie să fie discrete. Altfel, efectul scontat se pierde. Eleganța negatoare a dandy-ului devine obscenă, trivială și, În consecință, se demonetizează. Dar mijloacele prin care dandy-ul ajunge potrivnicul lumii din jurul său? Care ar fi acestea? Prin ce anume Își semnifică el protestul? Întâi de toate, prin Întreg repertoriul punerii corpului În scenă: ținută (vestimentație, accesorii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
laturi, dandysmul se Învecinează cu spiritualitatea și stoicismul. Iar un dandy nu poate fi niciodată o ființă vulgară. Dacă ar săvârși o crimă, el tot n-ar decădea poate din rangul său; dar dacă această crimă ar avea cine știe ce sorginte trivială, nimic nu l-ar putea salva de la dezonoare. Îl rog pe cititor să nu se scandalizeze de această gravitate Întru frivolitate și să nu uite că În orice nebunie există o măreție și În orice exces o forță. Ciudată spiritualitate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
că, prin anumite laturi, dandysmul se Învecinează cu spiritualismul și stoicismul. Dar dandy-ul nu poate niciodată să fie o ființă vulgară. Dacă ar săvîrși vreo crimă nu ar fi poate decăzut; dar dacă acea crimă ar avea o cauză trivială, dezonoarea ar fi de nereparat. Să nu se scandalizeze cititorul de această gravitate În lucruri frivole și să-și aducă aminte că În orice nebunie există ceva măreț și o forță În orice exces. Ciudat spiritualism! Pentru toți cei ce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
act de oferire a sinelui sau a unei părți din sine. Sinele este reprezentat sau simbolizat prin mai multe tipuri de lucruri concrete. Un asemenea lucru trebuie să aibă o semnificație sau o valoare socială, pentru că altfel sinele va părea trivial și fără valoare. O teorie a sacrificiului trebuie să țină seama, În parte, de faptul că acesta presupune dăruirea unui obiect de valoare și, implicit, anumite pierderi personale. Dăruirea unor obiecte de valoare nu se poate face În afara unor elemente
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
culturii de masă, decât din marile texte. În lipsa oricărei concepții privind articularea între registre și rosturile ei, căci istoria vagă a naratorului selenar, nemuritor și rece, și a iubirilor sale terestre nu reușește să coaguleze ansamblul, plonjonul în cotidian și trivial, speculația doctă, digresiunea eseistică se succed într-un ansamblu în mod simptomatic descusut. Cu Requiem (1998), C. se lasă surprins într-o fază de căutări și de aproximații: de voce, de gen, de registru, pe scurt de identitate. Dar în
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
literaturii universale, se remarcă și numeroase polemici, inaugurate de intervenția lui Mircea Eliade, în numerele 657 și 662 din 1927, intitulată Mitul arghezian. Autorul condamnă cultul marelui poet, care l-ar transforma într-un „mic zeu asiatic, voluminos în pântec, trivial, agresiv și bonom”, fără a nega însă talentul și originalitatea sa. La apariția Cuvintelor potrivite, Mircea Eliade consideră volumul „înspăimântător de slab: submediocru, decolorat, măcinat de avânturi nerealizate, dovada unui talent de o stranie insuficiență” (Poezia lui Tudor Arghezi, 788
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
civilizații superficiale de forme”. Tipare și imbolduri swiftiene se simt în crochiurile savanților ignoranți, al feministei, în satira găunoșeniei din viața intelectuală (Mya Lak, În preistorie, Explorări, Prezidenta). Eliberat parcă de orice constrângere, pamfletul dă curs slobod elementului monstruos și trivial, cerând ex negativo respectul structurilor vitale. Tableta este genul care, în literatura română, îi aparține: A. îl creează și îl consacră. Mărturisind aversiune față de compunerile dezlânate și inexpresive, își propunea să releve substanța, ponderea faptului insignifiant, explorând concentrat semnificațiile unui
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
prin ceea ce s-a numit o estetică a urâtului. A., gândind panteic, nu a vorbit niciodată de urât, ci de „frumuseți de neant” (Ploaia). Sămânța lui Dumnezeu o află în luceferi, ca și în glod. Lexicul brutal dinamitează șabloane, dar trivialul interesează supus unei semnificări superioare (Hagi-Tudose). Și numai „intrând în ele” (Blaise Pascal), trăindu-le, „constructorul de cuvinte” ajunge să le însuflețească și sporește înțelesurile lumii. Deși era atras de teatru, deși lirica sa are o încărcătură dramatică, textele destinate
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
marcați cu această greșală, care la rândul ei esercită totodată o influință simbolică. Diftongii ceia cărora prin pronunție li s-a răpit dreptul lor, cu cât slăbirea sunetului e mai marcată cu-atîta trezesc mai mult în noi închipuirea ordinarului, a trivialului, a ignobilului. Cu cât e mai nobil și mai ideal coprinsul celor vorbite cu-atît mai marcat ni se prezintă acest contrast, care se-n-temeiază pe intuițiunea ignobilului și a ordinarului, despre aparința căruia dîndu-ne socoteală am vedea prea bine că zace
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
naturele cele mai escelente. Aceste tipuri ce par egoiste, cari pentru simțământul natural par a avea absolută nedreptate față cu tipurile ideale, pe când ele în realitate au și reprezintă un drept mare, aceste tipuri sânt prea ușor espuse unei concepțiuni triviale și nedemne, deși prin aceasta se pervertează și degradă adesea opera poetică. Aducem aminte de tipuri cum e: Carlos în Clavigo, Burleigh, Antonio Montecatino, Octavio Piccolomini ș. al. Un actor care nu vede în ei decât niște oameni egoiști cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adânci într-adevăr cu toată viața lui într-o catastrofă, în înțălesul în care ar cere-o însămnătatea acesteia. Personalitatea sa nu e la-nălțimea soartei ce-l lovește, și el în toată puterea lui rămîne-n urma sorții. Caractere[le] triviale nu fac de loc epocă, pentru că le lipsește facultatea de-a se adânci și de-a lăsa ca împregiurările să impresioneze reformator asupra sufletului și opiniunilor lor. Ceea {EminescuOpXIV 355} ce e pentru o natură adâncă un punct de conversiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
are o semnificație crucială pentru interpretare. Perspectiva lui Goldknopf, care este atît naratolog, cît și romancier este cu atît mai însemnată ca o confirmare a tezei mele, întrucît a fost formulată expres în opoziție cu perspectiva lui Booth asupra caracterului trivial al diferenței dintre forma la persoana întîi a narațiunii și forma la persoana a treia 230. 4.8. Alternarea referinței pronominale la persoana întîi și la persoana a treia Nu aș vrea să fiu eul care trăiește povestea mea. (Max
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
tehnice, pragmatica, sociologia culturii etc.), metoda își datorează eventuala prolificitate parcurgerii tuturor teritoriilor. Ea se va susține prin traseele diagonale și transversale de pe suprafața unor sisteme în general închise. Micile noastre pasarele vor evolua cel mai adesea de la un micro trivial la un macro prestigios, conectînd microenergia la o megaforță, un declic nesemnificativ la trecerea pe un alt cîmp de bătălie. Să luăm ca exemplu victoria codexului asupra papirusului în secolul al IV-lea și pe cea a creștinismului asupra păgînismului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
orientali" (Irineu din Lyon vine în realitate din Smyrna) sau "africani" (ca Tertulian, Augustin sau Ciprian). Europa e o rachetă cu trei segmente grec, iudeo-creștin și liber-cugetător a cărei rampă de lansare a fost Asia. Menționez în trecere această informație trivială și respinsă cu consecvență de exclusiviștii "Europei occidentale", adică de adepții izolării europene. Semn de asfixiere culturală și de amnezie istorică. Fiindcă alfabetul vocalic s-a născut în Fenicia, războiul troian și Homer, în Ionia, geometria, în Milet odată cu Tales
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și maturarea semințelor. Ceva laborios, zgrunțuros, incompatibil cu alunecarea semnelor, labilitatea suporturilor, evanescența solurilor și a muncitorilor. Cu soft-ul recepțiilor noastre și facilitățile călătoriilor. Instantaneitatea imagini-sunete și date circulînd cu viteza luminii descurajează căutarea sensului, relaxează tensiunea așteptărilor. E trivial: cînd putem fi în același timp peste tot, nu mai avem chef să mergem nicăieri. În program, se află gram, gramatică, grafie. Școlari sau oameni politici, înțelegem discreditarea care înconjoară noțiunea și cuvîntul. Per total, nu există nici o istorie veritabilă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de creativitate de principalul curent al psihologiei teoretice și experimentale a transformat creativitatea într-un fenomen marginal în raport cu preocupările centrale ale întregii sfere psihologice; d) dificultăți în definirea și stabilirea criteriilor creativității ce au conferit fenomenului o apartenență eludantă sau trivială; e) abordări care au insinuat că fenomenul creativ este un produs de excepție al proceselor și structurilor curente, cercetarea ei izolată nu pare a fi o necesitate; f) abordările unidisciplinare ale creativității tind să confunde un aspect parțial al creativității
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de grația divină. Nici nu poate fi găsit un mai bun argument promoțional pentru a face dezirabilă aici și acum o adeziune sinceră și masivă la doctrină! Gnosticul nu poate fi atins decât de ceea ce survine în lumea de jos, trivială și vulgară. Valentin recurge la o metaforă și precizează că, fie și acoperită de noroi, maculată de mâzgă, o frumusețe rămâne tot frumoasă. împotriva acestei evidențe nu se poate face nimic. Carne în ființa lui? Nicio problemă pentru că el i-
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
absență a tulburării, ataraxia, ci utilitarismul, teoria interesului sau a impurității, pentru a o spune în sensul etimologic. Plăcerea lui Epicur califică starea în care ne găsim după suprimarea tuturor ocaziilor de a suferi. Departe de afecțiunile și de pasiunile triviale înțeleptul epicurian se bucură de plăcerea simplă de a exista și de a coincide în mod absolut cu propria persoană, ca prieten al sinelui. Așadar, plăcerea nu este nici un moment un scop în sine, ci un mijloc de a ajunge
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în spiritul lui Hristos. întărit de speranța unei voluptăți eterne dobândite prin strădania de a-l imita, creștinul se bucură de privilegiul unei vieți terestre, condiție pentru a o obține. Recursul la plăcerile vieții terestre presupune moderație. Odată îndepărtate voluptățile triviale, celelalte trebuie gustate cu măsură. Abuzul de plăceri, fie ele și licite, nu este recomandabil... Este și cazul sexualității: Erasmus nu consimte la ura față de trup, oficială la creștini, nici la condamnarea relațiilor sexuale practicate în afara procreației, dar consideră castitatea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
suveran în impasibilitate, în capacitatea de a nu te lăsa afectat de lume, de micimile și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială a cotidianului omului de pe stradă. Plăcerea de a fi și de a exista ca individualitate solară, liberă, independentă, autonomă, inaccesibilă violențelor venite de altundeva: un tiran, trupul, dorința, socialul, natura sau familia. Plăcerea definește în consecință bucuria de sine ca
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
altora... De fapt, ca sofist deprins cu mânuirea vorbelor iscusite, a verbului eficace, a retoricii eficiente, Antiphon știe că, întotdeauna, nu adevărul triumfă, ci discursul mai abil, mai înșelător. Minciuna practicată cu măiestrie produce efecte superioare, în termeni de eficacitate trivială, celor ale veracității celei mai riguros respectate. De unde și oferirea competențelor sale de filosof unor particulari pe care-i asista în fața instituțiilor politice sau judiciare - adunarea poporului și tribunalul. Terapeut ce folosește verbul, Antiphon acționează ca medic individual, dar și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
amplifică dorința și alimentează nevoia pe principiul eternei întoarceri a răului. Cui îi spune că a trăi este un rău, Diogene îi răspunde: nu, nu a trăi, ci a trăi rău. Iar apoi dă rețete pentru o existență reușită. Plăcerile triviale contra plăcerilor subtile, distincția făcută încă din acele timpuri rămâne de actualitate: hedonismul trimite la construirea jubilărilor, el impune fabricarea delicată a unor edificii elaborate pentru a ajunge la emoții sofisticate. Mai trebuie oare precizat că hedonismul este contrariul supunerii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]