1,177 matches
-
vise ferite. Dinspre ” Pădure ” coborau himere, ” Orașul de pe deal ” dormea supus, Un cetățean te admira sedus... Își construia o lume de mistere. Comete cu stelare, albe trene, Îmi luminau pasiunile lumești, Mă strecuram printre stejari celești Îngreunat de gânduri și troiene. Zulufi de aur, ochii dulci de bragă, Vise ferite, le aștept din nou, În vremuri prăfuite, fără vlagă Doresc o primăvară cu... ecou. SINGUR Ești aici, ești frumoasă, Ești atât de duioasă... Sunt aici, sunt cu tine, ( Sunt doar singur
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343287_a_344616]
-
de frumoase, dând senzații romantice privirilor noastre neobișnuite cu această priveliște. Am deschis larg fereastra, deoarece atmosfera din cameră era sufocantă din cauza sobei de teracotă și, cât timp Genny se ocupa cu aranjatul bagajelor în șifonier, am sărit direct în troianul de zăpadă pufoasă, fereastra fiind la nivelul bustului meu. Genny nu a observat manevra mea, iar când s-a auzit strigată și a venit să vadă unde sunt, i-am aranjat fețișoara frumoasă cu un pumn de zăpadă cu care
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
unui peisaj alb, ca de basm, cu care noi nu eram obișnuiți, căci în Dobrogea noastră, zăpada era ocazională, iar aici ne bucuram de ea din abundență. Cât era ziua de mare, nu ne mai săturam să ne alergăm prin troiene și să ne batem cu zăpadă! Obosiți, însă fericiți, am revenit în camera noastră modestă și căldura care ne-a întâmpinat din nou, combinată cu amintirea hârjonelilor din zăpadă și a plăcerilor anterioare ne-a provocat să ne mai bucurăm
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
când se desfrunzește lumina alungată se revoltă la pata asta de nerușinare și cârpa o străpunge de pe boltă cu un mănunchi de raze rupt din soare apoi grăbit presară în poiene cuiburi de cald pe pajiști la amiază apar neverosimile troiene albeața pură, iarba o pătează e albul semn al iernii care vine sau amintiri din dusa primăvară netulburat temutul vânt revine zdreliții nori cârpindu-i până-n seară *** Referință Bibliografică: cârpaciul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1587
CÂRPACIUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344070_a_345399]
-
O roviben Ghitarei începe. La bashaldiako malavel. Fără rost Bi dashtimasko Să-l oprești. Te achaves-les. Imposibil Bidashtimasko Să-l oprești. Te aterdiares-les. Plânge monoton, Rovel yekhe muiesa Așa cum apă plânge, Kadea sar o păi rovel. Așa cum vântul plânge peste troiene. Aiakha sar e balval rovel pa'l bare iva. Imposibil să-l amuțești. Bishaimasko te rokhes-les. El plânge pentru lucruri Vo rovel anda'l bukya Foarte foarte îndepărtate. Bares bares duriardine. Nisipuri fierbinți din sud Kishaia thabarde dakshinatar Care tânjesc
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
ta E Shuji Maria te avel ki'o sastimos Sfinții ajută-ți în nevoie Le devlikane te den-tu vast k'o nasulimos Ciulește urechea! Clopotul de înmormântare bocește. Saniar o kan! O muliarimasko kuduno rovel. Nu te teme de troian alunecând iute Na trasha bare ivestar istraindoi sigunes, Lapoviță, sau grindină, sau fulger, Kinge ivestar, kukudi vai strafin, Curând giulgiul te va înveli ager, Sigo mulesko pohtan pakiarela-tu yagales, Și somnul fi-va aruncat pe tine Thai e lindri avela
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
solie la vânt să-i ajute să ningă cernut. iar Eol se-ndură, înalță suflare și mână din urmă puhoaie de nori ce-nnegură zarea cu-a lor supărare, închid orizonturi și-ntunecă sori. apoi în rafale de viscol descarcă troiene de nea peste parcul proscris, ce vor conteni doar când vântul remarcă schimbat peisaju-n tărâmuri de vis. sub alba hlamidă o bancă icnește, aleile triste sunt prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343141_a_344470]
-
mare, pe malul lacului Tatlageac. Până în comuna noastră erau de la haltă vreo opt kilometri direct pe câmp. Norocul lui a fost că a coborât mai multă lume prinsă cu treburi pe la oraș. Pe șosea nu se mai putea circula, din cauza troienelor mari de zăpadă. Așa au venit împreună în comună după un chin de câteva ore bune prin nămeții de zăpadă și un viscol în câmp deschis, de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul, poate, poate se
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
02 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Motto: ,,Cu un picior pe mare, cu altul pe pământ.” CERCUL MILITAR CONSTANTĂ CENACLUL LITERAR ,,MIHAIL SADOVEANU CONCURSUL DE CREAȚIE LITERAR - ARTISTICĂ ,,NELINIȘTEA MĂRII” Ediția I, iunie - septembrie 2012 HAIKU *** Nenuntit albul- Recviem în troiene Suspina marea. *** Fulgere negre- Luna pe fundul mării Devastat cerul. *** Mare în flăcări- Din valuri țâșnesc razant Păsări albastre. *** Rubiniu dorul- Inscripție marină Tace târziul. *** Albastru marin- Nisip în clepsidra Prima iubire. *** Înseninare- Păsări mirate la gem Alb sfredelitor. *** Pulsul
HAIKU de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343534_a_344863]
-
02 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Motto: ,,Cu un picior pe mare, cu altul pe pământ.” CERCUL MILITAR CONSTANTĂ CENACLUL LITERAR ,,MIHAIL SADOVEANUț CONCURSUL DE CREAȚIE LITERAR - ARTISTICĂ ,,NELINIȘTEA MĂRII” Ediția I, iunie - septembrie 2012 HAIKU *** Nenuntit albul- Recviem în troiene Suspina marea. *** Fulgere negre- Luna pe fundul mării Devastat cerul. *** Mare în flăcări- Din valuri țâșnesc razant Păsări albastre. Rubiniu dorul- Inscripție marină Tace târziul. *** Albastru marin- Nisip în clepsidra Prima iubire. Înseninare- Păsări mirate la gem Alb sfredelitor. Pulsul
HAIKU de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343533_a_344862]
-
întîlnire; Din viața noastră veche atît ne-om aminti: Că n-a fost niciodată, formal, vreo despărțire. Am să-ți trimit adresa la gîtul unui jder ‒ Un suflet ce te-așteaptă și el cu nerăbdare, E simplu: e-o pădure, troiene și e ger, Dacă te-ncurci, îți fluier a șansă și-a iertare. Va fi îmbrățișarea adîncă, parcă vrînd Să ne recupereze de peste timpuri ființa, Și-apoi, sătui, ninsoarea o vom privi tăcînd Și cugetînd că-i una iubirea și
ACELEAŞI, VECHI ZĂPEZI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377348_a_378677]
-
impresia că totul coboară încet la vale. Ceru-i alb, ca o foaie neatinsă; alb și liniștit, cer de cer, o zi cât veacuri, plină de povești încă nespuse! Ziua ce taie muntele își ia cursul posac, făcâdu-și loc printre troiene albicioase. Uităm aici o frântură de alb (real), și așa am pierdut albul (realul) în zăpadă. Muntele tot vine, apa curge ca-ntotdeauna. Albu-i alb, ca-ntotdeauna și el. Alb de ceară prin care toate, noi le-am făcut. Liniște
ZI PIERDUTĂ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377423_a_378752]
-
nu găsim, Aprinde-o torță, fă al nostru umblet Să fie luminat, de rătăcim! Și viscolește-mi temerile toate, Pune-mi pe umeri munții tăi de dor Și stele de argint pe ale mele pleoape, Hlamidă de speranță și fior! Troiene fă, din sărutări de noapte Și învelește-mi somnul când afară, Zăpezile ne-ngroapă disperate, Noi să dormim până la primăvară! De ne-om trezi cu ghiocei în plete, Să nu ne pară rău că am trăit Făcând din bucurie minarete
IARNĂ ÎN DOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377466_a_378795]
-
în Cosmos de forța solară. Și vin cu un elan diabolic să străpung zarea și lumina crepusculară. Străbat fanta dintre cele două timpuri din fața mea. Tu ,iartă... SĂ N-AI PĂRERI DE RĂU Să n-ai păreri de rău, de troiene ninse, nici de despărțiri aprinse. Prin vremuri trec ploi din vișin și din măr, spre tine și albul adevăr. Să strigi de dor și liniștit să cearnă zăpezi, spre-a voastră iarnă. Să n-ai păreri de rău de lucruri
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
curcubee - cuvintele adevărate perle ale prea plinului meu senin interior, aurit de lumina picurată - esență - din lumina necreată? Aprinsă de dorul căutării interioare, îmi cotrobăi prin firidele rezervate icoanei uimirilor când - copil fiind- înaintam împreună cu tata pe drumul tăiat printre troiene, luminat ca ziua, de lumina rece revarsată cu generozitate dinspre Munții Ciobanului astral ( desigur de pe satelitul Pământului - Luna ) și aud ca acum, scârțâitul zăpezii sub pașii noștri egali. Desigur eu mergeam cu ”pașii uriașului” iar tata făcea pașii mai mici
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
la fața șanț umbră pe pamant Dar El își toarnă harul în trupul meu de țină De pe Tabor spre mine lumină pogorând. Durerea se retrage că neaua pe câmpie Când soarele aruncă deasupra-i lănci de foc Și curge sub troiene izvor de apă vie Și celor ce li-e sete se-opresc o clipă-n loc. Se’nvârt amețitoare și neoprite hore E parcă-o veșnicie de când nu șanț în timp Plutesc înspre lumină străfulgerând în ore Și eu ca
SCHIMBAREA LA FAŢẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379091_a_380420]
-
mare, pe malul lacului Tatlageac. Până în comuna noastră erau de la haltă vreo opt kilometri direct pe câmp. Norocul lui a fost că a coborât mai multă lume prinsă cu treburi pe la oraș. Pe șosea nu se mai putea circula, din cauza troienelor mari de zăpadă. Așa au venit împreună în comună după un chin de câteva ore bune prin nămeții de zăpadă și un viscol în câmp deschis, de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul, poate, poate se
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
solie la vânt să-i ajute să ningă cernut. Iar Eol se-ndură, înalță suflare și mână din urmă puhoaie de nori ce-nnegură zarea cu-a lor supărare, închid orizonturi și-ntunecă sori. Apoi în rafale de viscol descarcă troiene de nea peste parcul proscris, ce vor conteni doar când vântul remarcă schimbat peisaju-n tărâmuri de vis. Sub alba hlamidă o bancă icnește, aleile triste sunt prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382079_a_383408]
-
dansează Și sufletele triste luminează, Cu brazdele torcând un legământ. E fulgușorul dalb, ce în plutire Aduce-n case numai bucurii, Surâde Codrului a revenire, Dansând un tango în rotire, Aduce vise și speranțe la copii. Un cățeluș aleargă prin troiene ... Citește mai mult de Iacob. C. IstratiDupă mine, iarna e regina anotimpurilor...Din cer coboară, lin se-așeazăPe față blândului pământ,Sub melodia vântului danseazăși sufletele triste luminează,Cu brazdele torcând un legământ.E fulgușorul dalb, ce în plutireAduce-n
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
melodia vântului danseazăși sufletele triste luminează,Cu brazdele torcând un legământ.E fulgușorul dalb, ce în plutireAduce-n case numai bucurii, Surâde Codrului a revenire,Dansând un tango în rotire,Aduce vise și speranțe la copii. Un cățeluș aleargă prin troiene... IX. ELENĂ VASILIEVA: DUALITATEA MORALĂ A RUSSIEI - TRADUCERE DE IACOB C. ISTRATI, de Iacob Cazacu Istrati, publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. Au decedat 92 de persoane. Russia este în traur. Dar, în listele mele cu «gruz-200
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
să se joace,Iar cerul albastru e semnul de pace.... XXIII. IARNĂ, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015. Când vine sura de la munte Are-n gușa cristale de gheață. Cu fulgi codalbi și cu troiene Naște albă ,geroasă dimineața. Lumină fulguie-n talgere de ger. Prin nămeți poteca- si taie văd, O casă albă te-mbie în mister Spre culcușul cald,înmiresmat. Vraja iernii steie în pădure Pășește-n casă cu aromă rară, Te voi încălzi
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
-s goale, lipsesc mateloții, În față, la proră, comandă netoții Și legile-și scriu cu-o rangă de fier. Miroase a smoală, iar fluturii mor, Nu au nicio rază de soare pe gene, Sfârși-vor și ei în ninsori și troiene Ce pune-vor capăt eternului zbor. Pământu-i pe moarte, iar ceru-i pustiu, Nu-i nimeni să strige, nu-i nimeni să geamă, Stau toți în tăcere, durere și teamă, E surd Universul, dar plânsetu-i viu. Doar timpul mai bate
APOCALIPSĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381136_a_382465]
-
rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu suflul său asmatic. Pitită în căsuța ostatică tăcerii, Aștept înfrigurată sublima sărbătoare, Pogoară-ncet Ajunul pe treapta gri a serii, Se naște-n taină Fiul, păstorul de mioare... Referință Bibliografică: În
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
îi mângâie cu privirea pe toți, apoi își dădu duhul, strângând-o pe Măriuca ușor de mână, ca de rămas-bun. * Crăciunul și Anul Nou trecură pe nesimțite, într-o liniște mormântală. Cu hainele și sufletele cernite, locatarii căsuței uitate printre troiene nu mai trebuiră să-și facă griji cum îi vor da lui Ionică vestea neagră despre moartea părintelui său. Se stinsese în spital, la o zi după tatăl lui, chiar de Crăciun, când împlinise zece ani, fiind prea slăbit să
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
Acasa > Versuri > Visare > DORINȚE ȘI ÎNTREBĂRI Autor: Gica Ciobanu Publicat în: Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Aș topi Troiene de griji Și sloiuri de gheață Din inimile rănite. Zâmbete cu rădăcini adânci Aș sădi Pe fețele cernite. Când lacrima ar aluneca Nu, nu aș lăsa-o Să ajungă la barbă! În mâna mea Cu palma făcută căuș Aș strânge
DORINȚE ŞI ÎNTREBĂRI de GICA CIOBANU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374323_a_375652]