504 matches
-
cele spuse de el, nu e greu de imaginat cu cât entuziasm, dar el tresări brusc, uitând parcă de sentimentele pasionate, Am uitat să scot valiza din mașină, atât a spus. Fără să prevadă încă consecințele prozaicului act, cu Găsit tropăind pe urmele lui, deschise ușa furgonetei și luă valiza. Avu o primă intuiție asupra a ce urma să se petreacă intrând în bucătărie, a doua când intră în cameră, dar siguranța absolută n-a avut-o decât atunci când Isaura, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
paltoanele și coborau fuga fuga pe scări pline de moloz și cărămizi și haine, strada, salvarea, săritura, scările, strada, da, în stradă, salvați, slavă, slavă Supremului, slavă că ne-a salvat. Hainele mototolite, chipuri livide, alerte, strada plină de sinistrați tropăind de frig și înfrigurare, dărâmături și zarvă și neliniște, coloane coloane de trupuri și zumzetul de voci grăbite, toți se grăbeau se grăbeau, fără să știe încotro, un soi de evadare colectivă, de parcă dezastrul însemna eliberare, nu se mai puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aspect care-l caracterizează pe Vișniec ce iubitor de Cehov: importanța acordată, În indicații de regie, dar și-n replici, spațiului sonor. Știm foarte bine că autorul lui Ivanov era Împotriva cosmetizării textelor sale cu sunete - greieri, țînțari, clopoței, pendule, tropăit de cai etc; și totuși, nefiind vorba de piesele lui Anton Pavlovici, acestea două -ale lui Vișniec au nevoie de zgomote scenice, completînd atmosfera, Îmbogățind virtualul spectacol: „Uruitul ăsta nu vine dinspre oraș...Vine mai degrabă de sus, de la cer
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Fata ar vrea să-l Întrebe ceva și pe Antoniu, Îndreaptă spre el microfonul, dar În ultimul moment se răzgândește. . ,, Din cauza lor ajuns de râsul lumii Întregi,, mai apucă să spună gospodina frenetică, urlând În măciulia microfonului, după care dispare tropăind cu zgomot, În viscerele metroului. -Cum să nu furăm,,? spune bărbatul Atâta timp cât nu voi putea să-mi hrănesc cinstit cei cinci copii, o să fur tot ce-mi iese În cale: șine de tramvai, cabluri electrice, cărămizi, acoperișuri, copaci, stâlpi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tăcerii, catifelată și moale, am pipăit oasele ei de pasăre gata să-și ia zborul și n-am înțeles de ce fragilitatea lor doare. i-am zdrelit cu bună știință pielea lipsită de apărare și n-am simțit nici o vină, am tropăit fără jenă în cavitățile ei umbroase, căutând un loc neatins, scobindu-l mai adânc, pe măsura nimicului meu guraliv, doar, doar, voi pune capăt febrei lui dătătoare de spaime. adâncită în sine, tăcerea mă sugrumă și apoi adoarme. pierderea glasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Sunteți frați, nu vă mai certați ca niște câini, du-te după el, Împăcați-vă! Poate doar ca să scapi de țipetele mamei ai coborât În goană scara după Walter, care trântise ușa? Vă urăsc pe toate, vă urăsc, striga Walter, tropăind pe scări, și așa, tot Într-o goană a dus-o până la trenul plin de Hitlerjugend, care cântau Heidemarie. Și tu, ascunsă după panourile Înalte cu portretul Führerului și steagurile cu cruci Încârligate, scâncind: — Walter, Întoarce-te! Ai auzit ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sau Notting Hill, mai degrabă moda străzii și mai puțin cea a vreunui designer de marcă, dar oricum totul e la modă. Aerul e plin de fum și râsete delicate; Jemima îl urmează pe Ben la bar, iar pantofii îi tropăie pe plăcile finisate din lemn. Oglinzi vechi și picturi nepotrivite acoperă peretele, iar într-o cameră mică, separată de barul principal, sunt câteva canapele din piele tăbăcită și fotolii. Ben duce băuturile îndreptându-se spre această încăpere - o halbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-l invit. În visele tale. Am să-l țin pe Ben cât de departe pot de Sophie și Lisa. ― Bine, trebuie să plec. Să ai o zi bună. Mă las pe spate în baie și ascult tocurile amândurora cum tropăie pe ușă afară - sunet întretăiat de șoapte și chicoteli. Bietele de ele. Chiar cred că sunt destul de proastă încât să li-l dau pe Ben pe tavă? Cât de tare se înșală. ― Și cum a fost aseară? spune Geraldine tărăgănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
era decât una pe săptămână. Cum aia era prima mea întâlnire, eram curioasă. Aproape nerăbdătoare. Dar nu era decât o nebunie. Ceea ce s-a întâmplat a fost că eu, Vincent, Chris, Fergus, Nancy-gospodina, Neil și încă vreo două-trei persoane am tropăit către Bibliotecă. Unde ne aștepta o femeie blondă, frumoasă și cu accent din zona Cork, care a stat cu noi și a încercat să ne vândă gogoși, cum că până în urmă cu șapte ani fusese dependentă de heroină. O chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aceea nu mă tulbura câtuși de puțin. Sau că respirația nu mi se accelerase și că nu eram străbătută de fiori din cot și până în zona genitală, de parc-aș fi avut instalată o linie de tren expres. Așa am tropăit, unul lângă celălalt, atingându-ne brațele și umerii. Suntem aproape de-aceeași înălțime, îmi spuneam încercând să transform constatarea asta într-o virtute. Suntem o pereche potrivită. Apropierea de Chris m-a făcut să mă simt mai bine în legătură cu Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
făcusem până atunci. în cazul în care treaba cu mine și cu Chris nu avea să meargă, era plăcut să știu unde puteam să găsesc un depozit întreg de tipi și care era protocolul ce trebuia urmat. Și-am plecat tropăind: eu, Chris, Neil, alți câțiva și, bineînțeles, Francie. în seara aia, Francie avea o pălărie de pai și o rochie înflorată lungă, cu nasturi de sus până jos. Nasturii erau descheiați până aproape de burtă, în ambele direcții, lăsând astfel la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
urmărirea se percepe doar sonor pe după casă, de-acolo omul și animalul se întorc alergând - ajunși la poartă, omul se aruncă cu cuțitul în gâtul animalului, sfârșit inevitabil, filmul se colorează într-un roșu arterial aprins. În drum, câteva femei tropăie cu cizmele prin zăpadă, înghețate, se vede, de prea mult stat pe loc. De pe strada cu biserica Sfântul Mina vin alți oameni, vecinul descalecă în fine greoi de pe porcul care nu mai mișcă. Eliberat, porcul țâșnește așa însângerat, sparge o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
putea ajunge dacă întindea brațul. — Mă duc imediat, zise Stroeve. Altceva ce ți-ar plăcea? Eu i-am sugerat să facă rost de un termometru, de niște struguri și de puțină pâine. Bucuros să se facă util, Stroeve a coborât tropăind scările. — Mare tâmpit, a mormăit Strickland. I-am luat pulsul. Bătea repede, dar slab. I-am pus vreo două întrebări, dar n-a vrut să-mi răspundă, iar când am insistat s-a întors supărat cu fața la perete. N-aveam altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tale luminoase, și tigrul tău îl mușcă foarte rău de piciorul cel șchiop, toată seva se scurge din șchiopul care se sprijină de gardul grădinii dragostei tale. nouă în al patrulea loc: furnicile albe merg liniștite pe coada tigrului qilin, tropăie, rânduri, rânduri, pe coada lungă a tigrului alb, curăță paraziții, îi rod, resturile de paraziți se absorb sub limbuțele albe ale furnicilor albe, trupușorul mic al furnicilor albe secretă anticorpi, care ajung în saliva lor, cu care te vaccinezi tu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
suflețelului tău drag. înveți să fii atentă la fiecare pas pe care îl faci, să fii atentă la norocul tău. tigrul qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, pășește în urma ta cu blândețe și zâmbete, furnicile albe care tropăie în plutoane pe coada lui lungă și agilă îl gâdilă teribil. gâdilatul tigrilor aduce noroc. vignette eu cred că tu ai venit de unde toți oamenii sunt egali, puri, cu sufletul așezat în loc de piele la suprafață. de acolo - unde când plouă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
oștirilor dușmane se vor rătăci și spionii oștirilor dușmane nu vor descoperi niciodată strategiile tale abile. șase în al doilea loc: în zare se văd mici, dar în creștere pe cât te apropii, armatele împăratului fuxi, armatele de ornitorinci veșnici-multituberculați, care tropăie în ritm alert pe lângă balta mare, tu mergi în pasul tău, cum poți, împăratul fuxi nu are vreo înțelegere cu dușmanii tăi, pe lângă tine încep să curgă ornitorinci-veșnici-multituberculați pe aerobiciclete de mare viteză, nu te simți umilit, reflectează la călătoria
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
înalții sequoia, pleoapleoa, pleoapleoa este zgo motul ieșirii capetelor cârtițelor-oribil-dansatoare din mâlul vecinului de dedesubt. șase deasupra: îți face cel mai bine atmosfera de muncă a unei zile obișnuite, petrecută cu veselie în grădina suspendată a dragostei tale, furnicuțele albe tropăie în sus și în jos, bim bim bim bim, tu uzi petuniile magice și pătratul cu trifoi cu cinci foi, plîplîplî, plîplîplî, taurii tăi puternici învârt pietrele și macină semințele, crroosc, crroosc, crroosc, khamsinul, vântul cald al celor cincizeci de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
toți ochii. Însă chiar și aceia care aveau bănuieli înaintau grăbiți. Oamenii din spate nu făceau decât să ridice privirea spre stindardele care fluturau în fața lor; nu încăpea nici o îndoială că acela era drumul pe care avansau drapelele. Copitele cailor tropăiau pe pantele abrupte. Din când în când, zgomotul bolovanilor rostogoliți devenea aproape asurzitor. Armata semăna cu o cascadă ce nu îngăduia să-i stea în cale nimic. Atât oamenii, cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau, cu gâfâieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clipa în care Masher Morton, numărul opt al celor de la Wanderers, își băgase capul între coapsele lor tari. Șaisprezece bărbați erau adunați la un loc, șaisprezece perechi de ochi cercetau gazonul în căutarea mingii și treizeci și două de ghete tropăiau în așteptarea momentului în care mingea va fi găsită și va ieși la iveală. — A fost îngrozitor, Alan. Nu-mi mai trecuse niciodată prin cap așa ceva. Nu m-am mai gândit până acum la grămadă ca la o chestie sexuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
degetele lui nea Miki dansând pe clape și butoane, era greu de spus ale cui erau degetele acum, părea că Prodan cântă singur, fără ca nea Miki să-l dirijeze, și părea că amândoi dansează, mișcându-și trupurile în ritmul muzicii, tropăind pe loc, lui nea Miki îi alunecaseră ochelarii negri spre vârful nasului, era să-i piardă, și atunci melodia s-a auzit și mai tare, și atunci, brusc, Prodan și-a deschis ochii, cu fața schimonosită și-a luat mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am tras din toate puterile și de grilajul de fier, fără să reușesc însă să-l mișc, în schimb șurubul parcă a scos un scârțâit, dar de cedat, n-a cedat, între timp se auzea din sală că toată lumea urlă, tropăie și fluieră, urla și tovarășul director cât îl ținea gura, trebuie să fi stat în picioare, undeva în fața rândurilor de scaune, fiindcă-l auzeam de-aproape, răcnind să rămână toată lumea pe locuri și că vom cânta cântece patriotice până trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se târa Feri, o vreme l-am mai auzit gâfâind și lovind cu genunchii sau vârful pantofilor peretele tunelului, dar apoi, luând pesemne un avans prea mare, nu l-am mai auzit, i-am auzit numai pe cei din sală, tropăind și urlând. Galeria se făcea tot mai strâmtă, mi-am simțit umerii frecându-se de pereți și credeam c-o să rămân blocat acolo, ca atunci când mă băgasem în conducta din beton, după mingea de piele a Prodanilor și, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încălzirea. Vă puteți uita, spuse ea, dar nu aveți voie să ascultați... Rahat! Eu mă clătinam pe picioare. După zece minute, mai zăceam încă, luptându-mă să respir, pe un scaun pliant din antecameră, când l-am auzit pe Fielding tropăindu-și pașii. M-a apucat de umăr. — Îmi pare rău. Eu... — Liniștește-te, moșule, mi-a spus el. Te-ar costa vreo două miare să-ți îmbunătățești reverul și, poate, o mie serviciul. Ar trebui să te lași de fumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
marfa. Dar Fiul... Am ținut acest discurs de atâtea ori - ca pe un fel de antrenament, încât pot să-l turui cu o fluență fără de cusur, fără să fac nici cel mai mic efort. Și mintea mea era liberă să tropăie fără rost, așa cum face mereu când nu e sub influența stresului sau plăcerii Gândurile mele dansează. Despre ce e vorba? Despre un dans al spaimei și al implorării, al veghii inutile. Cred că sufăr de o nouă boală a vacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bine stabiliți, împrăștiați de orașul-treierătoare. Am remarcat că mulți dintre cei prezenți fac parte din clasa muncitoare cu tendințe ascensioniste, turiști cu veste lucioase și costume căcănii. Bărbații sunt niște grăsani stângaci, îmbrăcați cu tirolezi în culori pastel, care zâmbesc, tropăie și dau din cap. Femeile fac parte din categoria păpușilor care spun Mamaaa și fac pipi dacă le întorci cu capul în jos, cu fețe drăguțe, rotunde și pofticioase sub părul ca salata de icre sau ca bezeaua. Acești consumatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]