433 matches
-
altă lume... într-o lume unde se simțea în largul ei. Soarele se lăsa spre asfințit învăluind cu razele sale roșcate pădurea, aurind copacii și petecele de iarbă uscată. În tainica tăcere dimprejur, ca un ecou răspundea doar pământul la tropotul rar, cadențat ca de ceasornic, al murgului. La cei cincisprezece ani ai ei, Anuca era o fată înaltă, subțire dar vânjoasă, cu o coadă groasă, de aur, pe spate, legată într-un fliong albastru, de o frumusețe mândră, semeață și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
câtă amărăciune se grămădea în inima fetei lui. „Pitpalac... pitpalac!“, o prepeliță îi frânse gândurile, ieșind dintr-un ogor, rămase o clipă pe mijlocul drumeagului, și dispăru într-un hățiș, de unde mai dădu glas: „pitpalac... pitpalac“ Din nou liniște... doar tropot de copite, rar, cadențat... Sub apăsarea grea a tăcerii, doar frunzele foșnesc. Prin minte, iar îi trecură imagini de la horă... După o cotitură, un iepure roșcat, dintr-un salt trecu drumeagul și se afundă într-un desiș de cătină. Se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întâmplător, Și te-am trăit prin zvâcnet în tâmplele cărunte. 26 iunie 2011 Drum către tine Doar noaptea gemea într-un dans ireal, Anemică stare și criză profundă, Din mine creștea un semnal, ca o undă, Pe valuri abstracte, în tropot de cal. Și mugetul mării lovea în destin, Ca ultimul clopot al erei învinse, Iar eu te vânam printre vorbe nestinse Și lumea întreagă sosea la festin. Din toate, doar tu rămâneai peste timp, Spre tine mergeam, cavaler iluzoriu, Făcusem
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
spărgând orizonturi, Sedusă de jale, de dor sau afronturi Și eu mă lăsam de mirare condus. Doar noaptea gemea într-un dans ireal, Anemică stare și criză profundă, Din mine creștea un semnal, ca o undă, Pe valuri abstracte, în tropot de cal. 27 iunie 2011 Uitarea și cântecul ei de sirenă scufundat în uitare timpul lasă minutele să iasă la suprafață cercuri concentrice pe fața lumii pe fața ta apele adânci ale pierderii de sine te invită la dans cu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
repede spre Întuneric Foarfecele timpului taie-n carnea materiei riduri gigantice, Visele nu pot astupa mlaștinile ce zac În sângele nostru Orice scâncet l-absorb aștrii bolnavi. 14.10.1960 Turme fără sfârșit răsar barbar Înainte, Zarea umplând-o de tropote ca-n vremi de-nceput Scuturile materiei se rup, se sfărâmă pline de viermi Ce colcăie grași-ntre idei și concepte putrede. Se lăbărțează buruienile tandru spre toate lucrurile În frunze, În priviri, În gânduri și-n concavitățile dintre constelații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să repet. Și sufăr când înțeleg că Matilda a venit să mă compromită față de martori, povestind fără ocol, cum am chinuit-o cu disprețul și nepăsarea mea de canalie. - Mă duc să deschid prăvălia, zice Matilda tresărind și pleacă în tropot prin tapet în urma Hildei. Cele patru fete violate în prima tinerețe apar la ușă, una după alta, în ordine cronologică. - Nemernicule! Spune cea dintâi cu accent berlinez, ținându-mi băiatul de mână. Hans îți seamănă leit. Pe băiat nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îl prestează pompierii în antrenamentele lor acrobatice, la peretele-simulat al unei case cu etaj, întocmită din lemn de brad și presărat cu ferestre oarbe, în chenar arzând în flăcări... Dar nu mai avu timp! În spate, se auziră gâfâituri și tropote: doi băieți, în hainele acelea croite din doc brun (veston cafeniu cu nasturii smulși, de demult, și pantaloni spălăciți, cârpiți și adăugați cu bazoane), alții decât cei cinci amatori de minge și, evident, mai nevârstnici decât ei, grăbesc, urmărindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bine zici. Și să te întorci cu bine de acolo unde te-or trimite. Să te audă Dumnezeu! Dar ce-or pățit creștinii? Eh, lucruri rele. Ca la război. Să le dea Domnu' multă sănătate! C-așa spun și eu! Tropotul copitelor aduce la gardurile din nuiele împletite ale caselor mici, din lut, pierdute printre pomi fructiferi cu rod parfumat și dulce, chipurile unor copii care-i privesc curioși. Hămăitul câinilor îi însoțește permanent, parcă și-ar transmite ceva unii altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
noastră va fi cu atât mai intensă atunci când ne vom însoți pentru toată viața. Sper. Din tot sufletul! Vorbim la telefon, da? Smaranda aprobă tăcut din cap, ca un copil cuminte în fața sfaturilor unui părinte. Bine. Întoarce capul la auzul tropotului unor tălpi groase de cizmă pe treptele casei. Este Neculai, șoferul. Cu chipiul pe cap, se încheie grăbit la nasturii vestonului. Domnișoară, domnule, bună dimineața, spune acesta cu un zâmbet discret pe fața rotundă și plină. Răspund amândoi salutului respectuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
A lumii mireasă. ” (Miorița ) Aliterația constă în repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete, de obicei din rădăcina cuvintelor, cu efect eufonic, imitativ ori expresiv. Exemplu: "Vîjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie.” Anacolutul este o construcție gramaticală greșită constând în lipsa de legătură dintre începutul și sfârșitul unei idei sau în întreruperea construcției sintactice începute și continuarea frazei cu altă construcție. În operele literare, anacolutul este folosit adesea
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
tîrziu..." Camerele noastre erau alăturate, dădeau spre munte, acel masiv opus parcă lanțului Carpaților, de un verde dens, cu prăpăstii albe de zăpadă. Când intrai mă întîmpinară, venind dintr-un hău, reverberațiile violente ale trecerii unui tren. Deschisei geamul și tropotul acesta prăpăstios și nesfârșit de fiare lovite mă șocă. Un aer rece mirosind puternic a rășină (nu discret, ca la noi) parcă mă drogă și rămăsei minute lungi contemplând crestele acestui masiv care îmi sta parcă pe inimă, atât de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-mi potolesc foamea de amintirile nenăscute ale mileniului III, caut o făclie miraculoasă cu care să-mi luminez calea prin tunelul timpului trecător, dar, trăiesc drama maratonistului silit să abandoneze cursa pe ultima sută de metri. Ipostaze Ascult murmurul visului, tropotele timpului, zborul gândului, glasul inimii. Aud zgomotele liniștii, șoaptele tăcerii, vaietele fericirii, hohotele bucuriei. Privesc încremenirea valurilor, liniștea furtunii, îmbrățișarea astrelor, dansul ielelor. Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
este țară de trăit, asta-i țară de murit! Cezar Ivănescu, deși te înveți cu toate, mai știi!... cîți ani de calificare la rechin ai spus? dar vorbeai metaforic, te refereai la tine, noi vom învăța, dacă vrem! Tîrgu Frumos tropotul acceleratului Timișoara Oradea Iași și peretele lui, spațiu în partea cealaltă, scuar, dilatarea în oraș, coca minții de tînăr, cum prinde ea mirosurile negre de aici, și pe acesta de text l-a prins! gînditorul de la Hamangia ca atitudine de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
dascăli, care ne-au învățat să ascultăm glasul tainic din inima pământului strămoșesc, să ne uităm adânc în trecutul lui, și să-l iubim. Trecutul tot, rămânea în urmă. Simțeam cum se rup bucăți din mine... În urechi îmi răsuna tropot de pași, în sus și-n jos... În spate, o cortină care se îndepărta... cădea pentru totdeauna. Plecam, ca izgonit din ultima casă. Deodată mă pomenii cu ochii porniți pe lacrimi, îngânând cântecul seminariștilor, cântecelul nostru de suflet. „De-ar
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Grasa de Cotn ari” pentru a i zugrăvi nașterea și botezul, tinerețea și n unta c u celebritatea, limpezimea și frăgezimea feciorelnică din cupa de cristal înălțată spre divinitate, spre cercetarea mir acolului din sângele pământului blagoslovit, zguduit cândva de tropotul cailor domnești, miracolul din limpezimea aurie a unei licori înnobilate cu epitete supreme peste tot neamu l vinice sc? Pentru că ei au aflat, dar cine nu a aflat, din hrisoave prăfuite de vreme, mărturiile francezului Charles Joppecourt, din secolul al
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
năvălitorilor. Când puținele zile liniștite bucură pe localnici, clopotele bisericilor răsună din zare În zare, oamenii Înfloresc ca florile câmpului, codrii Își Întind umbra pentru odihnă, dealurile strălucesc de roadă și belșug, văile răsună de forfota localnicilor, de mlădierea și tropotul jocurilor. Viața pașnică a satelor este puțină vreme alean și liniște peste care răbufnește tropotul cailor și scrâșnetul tancurilor năvălitorilor, când ard casele, sângerează oameni și amuțesc pentru o vreme tineri și bătrâni din partea locului. Zilele cernite nu sunt puține
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
oamenii Înfloresc ca florile câmpului, codrii Își Întind umbra pentru odihnă, dealurile strălucesc de roadă și belșug, văile răsună de forfota localnicilor, de mlădierea și tropotul jocurilor. Viața pașnică a satelor este puțină vreme alean și liniște peste care răbufnește tropotul cailor și scrâșnetul tancurilor năvălitorilor, când ard casele, sângerează oameni și amuțesc pentru o vreme tineri și bătrâni din partea locului. Zilele cernite nu sunt puține. Sub numele de ajutor și eliberare, În multe locuri, crugul pământului românesc a fost sfârtecat
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
mama lui Ștefan. Adică îl aștepta doar victorios sau pe scut. Cum spune legenda. Ionică povestește pe unde trecea palisada și, lângă mine, parcă a încremenit și galbenul amar din florile de corn. Imaginația o ia la goană și aud tropote... mai departe nu pot să ajung. Mi-aș fi dorit să am viziunea acelei zile cumplite. Oare cum a fost atunci de s-au înroșit apele Pârâului Alb, cum spune cronicarul? Tăcerea pădurii este singurul răspuns. Aici a fost un
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
atunci atîția oameni. Dispăru [dispărea] în fum, apoi, ieșind din umbră, se ivi [se ivea] din nou de cealaltă parte a văii [...]. Urcau [urcară] amenințători, gravi, netulburați; în răstimpul dintre tirul flintelor și al artileriei se auzea [se auzi] un tropot puternic. Pentru că erau [fură] două divizii, formau două coloane: în dreapta era [fu] divizia Wathier, în stânga divizia Delord. De departe ți se părea [păru] că vezi doi șerpi uriași de oțel îndreptându-se spre creasta podișului. Străbătu [străbătea] câmpul de bătaie
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
construit pe imperfect. Să analizăm următorul fragment din Jean Giono: Deodată, Bobi văzu întregul câmp de narcise înflorit și o fată care fugea în goana mare peste câmp. Se repezi după ea. Auzi jucând dinapoia lui tuspatru copitele cerbului, apoi tropotul care-l ajungea din urmă, apoi fuga-i ușoară alături de el. Cerbul își azvârlise capul pe spate, își răsfrânsese buza; râdea și vântul îi șuiera printre dinții verzi. Fata avea fusta largă. Alerga iute, cu zdravenele-i picioare desculțe. Sui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mai mult frământarea, cu atât se făcea mai strașnic în desișul zăpăcit al dușmanilor” . Dus de val se lasă și colonelul Gh. Romanescu: „Ziua bătăliei: 10 ianuarie 1475. Ceață groasă. Promoroacă. Se aude, la început înfundat, apoi tot mai apropiat, tropotul greu al cavaleriei turcești (pământul era dezghețat, caii se înfundau în noroi, nici vorbă nu putea fi de tropot de cai! - n.a.),ămai întâi o cavalcadă: avangarda spahiilorăZborul năpraznic al săgeților. Răpezișul suliților. Luciul aspru al săbiilor. Nemila topoarelor și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și colonelul Gh. Romanescu: „Ziua bătăliei: 10 ianuarie 1475. Ceață groasă. Promoroacă. Se aude, la început înfundat, apoi tot mai apropiat, tropotul greu al cavaleriei turcești (pământul era dezghețat, caii se înfundau în noroi, nici vorbă nu putea fi de tropot de cai! - n.a.),ămai întâi o cavalcadă: avangarda spahiilorăZborul năpraznic al săgeților. Răpezișul suliților. Luciul aspru al săbiilor. Nemila topoarelor și măciucilor. Flăcăii Moldovei seceră îndârjițiă” , ca și cum nu ar fi nici o deosebire între război și muncile câmpului. De unde le-a
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
afară." (Otilia Cazimir, A-nflorit o păpădie) (c) " Într-o zi de vară, când razele soarelui erau mai stâmpărate, cele trei surori se duseră să culeagă căpșune în marginea codrilor. Pe când ele culegeau căpșunele, îndată se aude un șir de tropote, ca și când ar veni și s-ar apropia o ceată de călăreți." (Ioan Slavici, Doi feți cu stea în frunte) (d) " Iar când gâștele stau gloată / Și prin dreptul lor te duci, / Sare tabăra lor roată / Și te-ntreabă: "Ce ne-
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ale drumului, doamne aflate la plimbare se zdrobesc în reverențe. Ceva mai departe, iese garda, și, mai departe încă, un grup de oameni aclamă prințul. Îmi spune că rochia mea roz se întinde pe lângă el ca o floare proaspătă. În tropotul nebun al celor patru cai, treceam prin după-amiaza tihnită a acestor oameni de treabă care încep să strige: Kronprinz-ul nostru, iată-l pe Kronprinz-ul nostru, și rămân acolo, pe marginea drumului, cu brațele ridicate și gura deschisă, iar
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Prințesa imperială plecase deja, după ce a schimbat cu soțul ei câteva cuvinte în legătură cu direcția în care urma să mergem, deoarece el dorea să prelungească puțin plimbarea. Este o vreme admirabilă, sub razele de soare ce se îndreaptă lent spre asfințit. Tropotul nebun al celor patru cai mărunți însoțește murmurul pe care mi-l strecoară în ureche acest frumos amurg de iunie. Mâna bronzată a însoțitorului meu strălucește în lumina soarelui, mânând dansul celor șaisprezece copite ce bat pasul cadențat. Ore fermecătoare
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]